Primarul de Cimișeni, Criuleni Valentina Pisarenco este de părere că în satele noastre se încearcă revenirea la tradițiile de care s-a cam uitat. Cui i-au fost oferite distincții la final de an în Cimișeni, dar și ce preocupări au aleșii locali în miez de gerar aflăm din interviu.
S-au păstrat tradițiile în satele Republicii Moldova?
Valentina Pisarenco: Sincer să vă spun, la noi tradițiile erau cam uitate, încercăm încet-încet să le reînviem și cred că reușim acest lucru. De sărbători am primit colindători, iar cel mai în vârstă a fost Maxim Rabei care ne-a spus o colindă de peste o sută de ani. Ne-a colindat și Maria Scutelnic, câștigătoarea trofeului Omul Anului 2018, dânsa fiind și cea mai în vârstă membră a ansamblului nostru Cimișleanca, care activează de un an.
După sărbători revenim la grijile cotidiene…
Valentina Pisarenco: Continuăm activitatea deoarece avem foarte multe obiective. Vrem să reparăm un trotuar cu o lungime de 2 km. La grădinița de copii trebuie să izolăm termic pereții, acoperișul l-am reparat cu susținerea localității din România cu care ne-am înfrățit, este vorba de circa 450 mii de lei. Ferestrele și o parte din uși le-am instalat la această instituție preșcolară tot cu ajutorul sponsorilor. Ne propunem să pietruim câteva drumuri, am adus pietriș și atunci când timpul va fi prielnic vom purcede la efectuarea acestor lucrări. Avem multe obiective, dar cu bugetul auster de care dispunem nu ne permitem prea multe. Încercăm să implementăm diverse proiecte și să le continuăm pe cele începute.
Autoritățile locale din orașe sunt învinuite de faptul că nu se curăță drumurile așa cum ar trebui. În sate oamenii sunt mai înțelegători?
Valentina Pisarenco: Nu pot să spun că în sate oamenii sunt mai înțelegători. Cetățenii se supără dacă din anumite motive tractorul nu a reușit să ajungă și la poarta lor. Totuși, noi ne-am pregătit de perioada rece a anului și 90% din drumuri erau practicabile chiar în prima zi când a căzut zăpada.
Oamenii ieșeau înainte cu lopețile ca să curățe drumurile. Se organizau clăci pentru a construi case. S-a pierdut din acest spirit de unitate, de ajutorare a aproapelui?
Valentina Pisarenco: Cred că s-a cam pierdut. Noi încercăm să reîntoarcem toate aceste obiceiuri frumoase, dar este destul de dificil. Eu le spun exemplul propriu. Atunci când trecusem la casa mea nouă erau circa 500 de metri până la șosea și nimeni nu ne făcea măcar o cărăruie. Pentru ca bunica mea să poată veni să stea cu copilul, tata făcea pârtie din ogradă și până la drumul principal. Atunci nimeni nu se revolta. Acum oamenii s-au obișnuit să le facem drum până acasă, uneori ni se solicită să curățăm zăpada și din ogradă. Îi înțelegem pentru că satele sunt pline de bătrâni, iar noi nu avem oameni care ar face această muncă și în curți.
Ce vă motivează în această activitate?
Valentina Pisarenco: Oamenii care mă susțin, care sunt alături. La sfârșit de an am acordat distincții celor mai activi cetățeni din sat. În premieră, de titlul Om al Anului s-au învrednicit 8 personalități din Cimișeni. Am vrut astfel să-i mulțumesc pentru că s-au implicat pe bază de voluntariat în soluționarea problemelor din comunitate. Totodată, am vrut să-i motivez și pe alții să fie mai activi, să și ofere, nu doar să ceară. Îmi doresc ca anul acesta numărul acestor oameni să se dubleze sau chiar să se tripleze.
Vă mulțumim!
