Un sat din Alba cu 150 de suflete a ajuns un exemplu despre modul în care o mică comunitate se gospodăreşte singură. Sătenii au format o asociaţie cu ajutorul căreia organizează evenimentele de suflet ale localităţii, îi ajută pe semenii care au nevoie şi chiar realizează mici investiţii necesare pentru bunul mers al comunităţii.

Satul Limba este parte componentă a comunei Ciugud, devenită celebră în ţară pentru rata foarte ridicată de absorbţie a fondurilor europene. Satul este urbanizat, cu drumuri asfaltate şi trotuare pavate şi nu există o gospodărie care să nu aibă apă curentă, gaz sau canalizare. Majoritatea „limbenilor” munceşte în Alba Iulia, oraşul fiind situat la distanţă de câţiva kilometri, însă fiecare are o gospodărie pe care o lucrează după serviciu. Nu mai au animale de tracţiune şi susţin că satul lor este unul dintre cele mai dezvoltate din judeţul Alba. Comuna Ciugud, de care aparţine Limba, este singura din Alba unde populaţia a crescut în ultimii 15 ani.

O asociaţie şi multe iniţiative pentru oameni

În Limba, oamenii te salută şi intră în vorbă, fie că te cunosc, fie că nu. Sătenii discută între ei toate problemele, iar când iau o hotărâre, se ţin de ea. Au constituit asociaţia „Limbenii” prin intermediul căreia organizează toate evenimentele din comunitate şi oferă sprijin celor care au nevoie. Totul a început în 2007, când turla bisericii trebuia reparată, iar oamenilor le-a venit ideea să se adune şi să pună toţi umărul. De atunci, în fiecare luna, 130 de familii din cele 150 donează câte 5 lei pentru comunitate, iar banii sunt investiţi cu folos. „Şi cu ajutorul acestor bani străzile sunt mai frumoase, satul mai frumos, iar oamenii sunt mai uniţi. Fiecare dintre noi are un sentiment foarte plăcut că a ajutat cu ceva comunitatea în care trăiesc”, afirmă Augustin Muntean, membru în asociaţie. 

Dorin Bucur este preşedintele Asociaţiei Limbenii şi liderul mişcării civice din sat

Infrastructura a fost realizată cu ajutorul banilor europeni obţinuţi de primărie, dar există multe alte lucruri de care se îngrijesc prin intermediul asociaţiei. Astfel, s-a ajuns ca din sumele adunate să fie plătite medicamente pentru bătrânii singuri şi neajutoraţi. De asemenea, copiii satului au fost trimişi în tabere, chiar şi la Marea Neagră. În urmă cu câţiva ani, la o şedinţă a asociaţiei au refuzat oferta unui patron care dorea să deschidă o crâşmă în sat. Sătenii au spus că au de lucru acasă şi nu au timp de stat prin baruri. Limba este, astfel, poate singurul dacă nu printre puţinele sate din România cu un asemenea nivel de dezvoltare care nu are un bar unde oamenii să poată consuma băuturi alcoolice. Există, în schimb, un magazin alimentar de unde sătenii îşi pot cumpăra toate cele de care au nevoie. 

Proiecte comune duse la bun sfârşit

„Deşi sunt o mană de oameni, locuitorii satului Limba au găsit, de fiecare dată, puterea să se unească în faţa unui proiect comun şi să-l ducă la bun sfârşit. Aşa s-a întâmplat cu realizarea Monumentului Eroilor, au făcut zile-muncă pentru construirea Căminului Cultural, au săpat şanţuri pentru introducerea apei în sat, au adunat bani şi au lucrat împreună la ridicarea Casei Parohiale, au plătit şi au săpat şanţuri pentru introducerea gazului în sat, au pus mană de la mană şi au angajat pictor pentru pictarea bisericii, au muncit împreună pentru construirea treptelor spre biserică”, astfel este prezentată mica comunitate pe pagina de internet a asociaţiei.

Preşedintele asociaţiei şi „sufletul” mişcării civice din sat este Dorin Bucur. „La una din primele întâlniri ale asociaţiei am decis care sunt priorităţile, ce să facem în sat. Şi ne-am zis: ne pică turlă în cap, hai să începem cu asta. Am găsit meşteri, am strâns bani, fiecare a dat cât a putut. Apoi ne-am organizat. Unii s-au rânduit să aducă meşteri şi să îi ducă sau să îi cazeze în sat. Alţii au adus mâncare. Alţii au adus materiale”, povesteşte Dorin Bucur.   

Un alt proiect dus la bun sfârşit la începuturile existenţei asociaţiei a fost construirea unui pod. „Ne-am adunat 21 de oameni şi într-o după-amiză l-am construit. Este un pod mai mic pe care se ajunge la pământurile pe care le cultivăm. Ca să ajungem acolo, trebuia să ocolim o vale de un kilometru. Aşa, ne-am adunat fiecare cu materiale, cu lemn, cu fier şi l-am construit”, spune preşedintele Asociaţiei „Limbenii”. Dorin Bucur afirmă că în prezent satul Limba este o mare familie. „Au existat cazuri prin care au fost ajutaţi oameni ce aveau nevoie de medicamente sau chiar intervenţii chirurgicale. De exemplu, unei doamne îi trebuie un stent care costa destul de mult şi a fost ajutată de oamenii din sat”, mai spune reprezentantul asociaţiei din Limba.

Monumentul Eroilor de la Limba  

Evenimentul „Fiii satului”, organizat neîntrerupt de 48 de ani

Oamenii din Limba plecaţi peste hotare se reunesc, de 48 de ani, în prima duminică din septembrie la sărbătoarea ”Fiii satului”. Localnicii se întâlnesc la monumentul din centrul satului unde preotul oficiază un parastas pe pomenire a eroilor, se organizează un meci tradiţional de fotbal, expoziţii, lansări de carte, dialoguri şi o mică petrecere. 

Obiceiul Borbolatiţa

Odată cu trecerea anilor, asociaţia şi satul s-au dezvoltat şi au înfiinţat noi activităţi recreative care sunt organizate în fiecare an: concursul de pescuit, ziua pricolicilor (,,pricolicii” este termenul prin care se defineau „limbenii” din timpuri mult mai vechi, un fel de eternizare a faptului că se trag direct din vechii daci), petrecerea în căminul cultural a revelionului, a zilelor onomastice, hodăiţa (alungarea spiritelor rele prin aprinderea de focuri pe câmp la sfârşitul iernii), borbolatiţa, colindatul în ajunul Crăciunului şi multe altele. Din activitatea asociaţiei nu lipseşte nici şcoala, care are un rol foarte important în comunitate. În fiecare an, în cadrul activităţilor din săptămâna „Şcoala Altfel”, elevii desfăşoară muncă de cercetare pentru a cunoaşte istoria şi tradiţiile satului.

Obiceiul Noaptea pricolicilor

Limbenii sunt cunoscuţi sub denumirea de oameni-lupi sau, din superstiţie, pricolici. Pe vatra satului au fost descoperite urme de trăire din vremea dacilor. Aceştia erau organizaşi într-o uniune războinică a cărei simbol era lupul. „Pricoliciul” este reprezentat şi pe semnul care marchează intrarea în sat.

Legenda „limbenilor” cu Mihai Viteazul

Mândria „limbenilor” faţă de ce au făcut şi vor să mai facă este remarcată şi printr-o legendă care datează de sute de ani: „Se spune că Mihai Viteazul, înainte de a intra în Alba Iulia, l-a chemat la el pe sfetnicul de taină şi i-a zis: «Mâine voi intra în Alba Iulia şi voi desăvârşi unirea celor trei ţări în una singură şi mare. Trebuie să intru cu fală şi cutezanţă. Pohtesc să-mi fie ţesălat calul şi lustruite hamurile şi cizmele de către oameni de nădejde».  

– «Ştiu eu un sat, Măria Ta, spuse sfetnicul, iscoadele mele mi l-au adus la cunoştinţă şi se numeşte Limba, aici aproape de Alba Iulia, care a fost danie domnească de mare însemnătate».

– «Să purcedem acolo», a spus domnitorul. Spre seară au poposit în sat unde au fost ospătaţi şi cinstiţi cum se cuvine, calul alb a fost ţesălat cu grijă, şaua şi hamurile curăţite, iar cizmele au fost lustruite, de îţi luau ochii. Se spune că la intrarea în Alba Iulia, Voievodul arăta atât de sclipitor, cu cizmele lustruite aşezate peste burta albă a calului, încât toată populaţia adunată acolo îşi punea mâna streaşină la ochi să se protejeze de atâta strălucire”.

 

Satul Limba este aşezat în vecinătatea Mureşului, la un nivel ridicat de albia râului, şi oferă, pe o colină unde este construită şi biserica, o panoramă deosebită asupra Luncii Mureşului şi a oraşului Alba Iulia. (Sursa fotografiilor: facebook, Asociaţia Limbenii Limba)

Citeste mai mult: adev.ro/ods2u2

Imprimare