În cadrul unui interviu realizat de Leonid Smolnițchi, directorul executiv al CALM, Viorel Furdui, explică de ce sunt periculoase abordările radicale privind comasarea satelor și în ce condiții amalgamările voluntare vor avea rezultatele scontate. Subiectul a fost ales în contextul în care primarii de comune din România au adoptat un MANIFEST „Împotriva desființării sau comasării abuzive a comunelor”, document pe care l-au expediat tuturor factorilor de decizie de la București, iar la Chișinău amalgamarea voluntară este una dintre temele ce preocupă administrația publică locală.
Ați participat la o întrunire a primarilor din România, acolo unde, în perioada 11-14 februarie, a avut loc Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România (ACoR). Delegația R. Moldova a fost condusă de Dvs., în calitate de director executiv al CALM. Câți primari din România au participat și câți primari de la noi au făcut parte din această delegație?
Viorel Furdui: Din delegație au făcut parte 20 de primari din R. Moldova, președinți ai asociațiilor de primari din raioane. A fost o delegație destul de reprezentativă. În România există mai multe asociații ale primarilor: Asociația Orașelor, Municipiilor, Județelor și a Comunelor. Asociația Comunelor este cea mai mare, în total în România sunt circa 2700 de comune. În cadrul acestei Adunări Generale au fost delegați primari de comune din toate județele.
Am avut și noi adunări ale primarilor, șefilor de raioane etc și nu am prea văzut mulți miniștri sau pe prim-ministrul la asemenea evenimente. La București, alături de primari a fost prim-ministrul și membrii Guvernului. Care ar fi deosebirea dintre o adunare organizată de primarii de la noi și una organizată peste Prut?
Viorel Furdui: Cred că noi nu suntem departe la capitolul organizare a acestor evenimente, dar și participare, inclusiv a guvernanților, mai ales în ultimii ani. Probabil cea mai mare deosebire dintre noi și colegii de peste Prut este că noi avem o singură organizație ce întrunește orașele, comunele, satele și municipiile. Cred că este un lucru firesc pentru un teritoriu destul de mic și cu un număr mult mai mic de autorități locale, deși este comparabil acest aspect, avem 898 de primării. În România, fiecare categorie de autorități locale își are asociația sa, dar acolo și diferențele sunt destul de mari între comune, orașe, municipii și județe. La noi nu sunt atât de mari aceste diferențe, iar problemele sunt, în mare parte, comune. La noi, unele dintre orașele-centre raionale sunt cât unele comune din România după numărul de populație. Noi avem câteva orașe mai mari: Chișinău, Bălți, Cahul, Orhei, Ungheni etc.
Cum a fost întâlnită delegația noastră la București?
Viorel Furdui: Ca de obicei. Asociația Comunelor din România (ACoR) și CALM sunt foarte apropiați chiar de la crearea asociației noastre. Președintele ACoR, Emil Drăghici, care este și primarul comunei Vulcana-Băi, județul Dâmbovița a fost la evenimentul de constituire a CALM și mereu am avut cea mai mare susținere din partea acestei asociații. Trebuie să recunoaștem că în martie 2010, la prima Adunare Generală a CALM-ului, alături de noi a fost și Asociația Orașelor din România. Totodată, cu orice ocazie, dumnealor au susținut R. Moldova, primarii și CALM, atât pe plan intern, cât și internațional, ei fiind unii dintre promotorii apropierii APL de la noi de structurile europene, de tot ce înseamnă UE. Mai mult ca atât, ACoR împreună cu CALM și AOR, au dat un semnal autorităților la nivel central, prin crearea unui Consiliu comun al autorităților locale din România și R. Moldova CALRRM – o structură care unifică, într-un anumit sens, autoritățile locale din cele două state, având ca obiectiv major continuarea apropierii de UE, de standardele care există atât în România, cât și în UE în domeniul administrației publice locale, consolidarea procesului de înfrățiri, cooperări între comunități, necesitatea de a ne susține la nivel internațional, în cadrul structurilor europene, tot ce înseamnă conectarea strânsă și definitivă la spațiul cultural, național comun.
Manifestul adoptat la Adunarea Generală a Comunelor este o analiză a importanței satului românesc și cred că mai mult de jumătate dintre problemele cu care se confruntă România sunt comune și pentru R. Moldova. Manifestul Asociației Comunelor din România și al Asociației Stabilitate, Armonie, Tradiție (SAT) – Soarta satului românesc: „Împotriva desființării sau comasării abuzive a comunelor. ” Și la noi pe ordinea de zi este amalgamarea, ceea ce tot comasare înseamnă… Din acest Manifest înțeleg că această comasare a comunelor nu este privită cu ochi buni. Mai mult decât atât, nu există premise pentru comasare…
Viorel Furdui: Cred că trebuie să explicăm că Manifestul înseamnă o adresare publică a ACoR și SAT, aprobată la Adunarea Generală, care vizează o problematică actuală și sensibilă, inclusiv la noi. Atât în România, cât și la noi, tot ne spune cineva că avem prea multe primării, că trebuie să le comasăm, să le amalgamăm și astfel vor fi soluționate niște probleme și vor apărea alte oportunități. Acest Manifest are partea analitică, cu cifre concrete care demonstrează că problemele sunt mult mai profunde și nu depind de numărul administrațiilor publice locale, ale primăriilor. Mai mult decât atât, comasarea satelor și comunelor nu rezolvă problemele lor financiare. Mesajul general din acest Manifest este că inițial trebuie să analizăm profund această problematică. De asemenea, Manifestul aduce în atenția opiniei publice valoarea satului românesc și a mediului rural în tot acest concept de dezvoltare a statului. Mai mult decât atât, se atrage atenția la esența satului, ceea ce înseamnă stabilitate, armonie și tradiție și pe care le regăsești, în primul rând, în mediul rural. La toate aceste elemente care definesc importanța satului, în cazul R. Moldova se mai adaugă câteva, ținând cont de istoricul a ceea ce s-a întâmplat aici. Dacă aruncăm o privire în trecut, vom vedea că mediul rural a fost leagănul limbii, culturii și tradiției noastre. Noi știm ce politică de deznaționalizare masivă era în perioada sovietică în centrele urbane. Astăzi unii așa-ziși experți spun că nu există suficientă urbanizare. În perioada sovietică se făceau întreprinderi în orășelele noastre, se aduceau lucrători de pe alte meleaguri, în timp ce elementul național era discreditat. Știți că băștinașii trebuiau să aștepte câte cincisprezece ani pentru a primi un apartament, pe când celor aduși aici li se dădea imediat spațiu locativ. Nu știu de ce unii încă mai cred că urbanizare înseamnă mutarea populației din mediul rural în cel urban, ceea ce este depășit ca esență. Mai ales în cazul nostru, urbanizarea trebuie să fie exact invers, să fie motivați oamenii să se stabilească în satele noastre prin infrastructură, apă, canalizare, să creăm condiții ca ei să aibă unde să se întoarcă, nu invers. Atrageți atenția că în lumea modernă, oamenii din centrele urbane mari, fiind presați de toată aglomerația urbanistică, de poluare etc, mulți își caută refugiul în mediul rural. Acest Manifest este un exemplu despre cum trebuie înțeleasă și abordată problema mediului rural. Asta nu înseamnă că trebuie de venit cu soluții de tip matematic, pentru că dacă vor fi comasate trei sau zece primării problemele din mediul rural nu vor dispărea. Emil Drăghici mereu menționează că o comunitate locală este o lume separată, cu istoria și tradiția sa, cu relații intercomunitare și extracomunitare. Tradițional, unele sate vecine se împacă între ele, altele nu, nu trebuie să uităm nici de elementul național și etnic, cultural. O altă idee a Manifestului este că oamenii din România nu sunt împotriva comasării, dar este nevoie de o abordare profundă, nu una matematică. Știu că mulți spun că satul nostru moare, demografia are tendințe negative, oamenii pleacă etc, dar acestea nu sunt oare argumente ca noi să depunem efort pentru a opri exodul oamenilor din sate? Dacă în grabă și mecanic vom încerca să închidem orice perspectivă pentru satele noastre, atunci nu vom stimula migrația și alte procese negative? Noi trebuie să investim mai mult în satele noastre, să găsim orice posibilitate de a crea o conexiune bună între ele, mă refer la infrastructura drumurilor, să creăm condiții bune de viață în satele noastre etc. Când vom ajunge la o anumită etapă de dezvoltare am putea ajunge la discuția că dacă soluționăm problema drumurilor, apei, canalizării, iluminatului public, a guvernării electronice, omul nu va mai trebui să se deplaseze 20-30 de km pentru un certificat, atunci ne vom gândi dacă e suficient să avem o primărie în loc de două-trei sau cinci. Acum la noi căruța se pune înaintea cailor.
Unii spun că avem un sistem foarte fragmentat, dar dacă luăm exemplul Slovaciei, Cehiei, Ungariei, Austriei, ele sunt de 5-10 ori mai fragmentate decât R. Moldova și acest lucru nu le încurcă să se dezvolte. În Cehia, la o populație de circa 9 milioane de oameni sunt circa 6500 de primării. Praga are peste 60 de microsectoare cu primării. Slovacia are peste 4000 de primării. Acest lucru înseamnă că toate aceste abordări despre fragmentarea teritorială sunt relative și depinde de accentele pe care le pui și scopurile pe care le urmărești atunci când vii cu argumente de genul că la noi e sau nu prea fragmentat.
În acest Manifest se dezminte argumentat ideea că primăriile noastre nu au bani pentru că sunt foarte costisitoare cheltuielile pentru întreținerea acestor instituții…
Viorel Furdui: Într-adevăr, se aude tot mai des ideea că primăriile nu sunt sustenabile din punct de vedere financiar, iar cheltuielile sunt prea mari. În Manifest se demonstrează că sunt utilizați foarte puțini banii pentru întreținerea primăriilor, comparativ cu alte structuri. Totodată, acest argument că e scump să întreții primăriile este demolat fiind prezentate cifre concrete. Și noi vom face un studiu pentru R. Moldova și o să demonstrăm că situația este cam similară. Mai mult decât atât, analiza reformelor care s-au făcut în alte țări, Albania, Georgia, Letonia, Estonia (deși nu știu dacă Țările Baltice sunt un exemplu bun pentru noi, deoarece cu totul de la alt nivel de dezvoltare au pornit această reformă) arată că nu rezistă argumentul precum că se vor reduce cheltuielile. Nu e logic oare că în cazul în care comasezi zece primării să fie nevoie să angajezi mai mulți oameni care să administreze un teritoriu mai mare, să le oferi un salariu mai mare, toată tehnica necesară etc? Astăzi în primării sunt angajați o mână de oameni care fac o muncă enormă. Dacă comparăm ce proiecte mici au fost și ce acces limitat la finanțare, atunci cred că primarilor trebuie să le construim monumente. Priviți ce s-a întâmplat în ultimii zece ani în satele noastre? Aproape în orice sat de la noi astăzi există un drum, lumină, apă și există un primar care caută soluții de a schimba lucrurile, de a aduce finanțare ca satul să nu moară. Cred că aceste lucruri sunt fundamentale. Totodată, anume datorită faptului că am avut un sistem destul de fragmentat teritorial cu 898 de primari, am asigurat un element foarte important al democrației locale. Acest lucru înseamnă că oamenii din localitățile respective își aleg direct, prin vot, un reprezentant, iar primarul are mandatul, încrederea și susținerea cetățenilor și există o legătură foarte strânsă între administrația locală și populație care are niște pârghii de influență asupra respectivului subiect de drept.
Concluzia ar fi că amalgamarea sau comasarea nu rezolvă problema satelor…
Viorel Furdui: Eu nu aș spune că o comasare anumită, chibzuită, nu ar soluționa o parte din probleme, dar ea trebuie să fie permisă, nu obligată. Acum se operează cu termenul de amalgamare voluntară, doar că pentru această comasare este nevoie de mai mult timp, de promovare, sunt niște etape, primarii trebuie să iasă în fața cetățenilor și să vină cu niște argumente în favoarea acesteia. Dar acum ce argumente putem aduce noi, în afară de niște promisiuni? Dar cine mai crede acum în promisiuni? Noi trebuie să venim cu exemple concrete, cu soluții. Noi susținem amalgamarea ca unul dintre instrumentele care trebuie să existe. Însă, în afară de amalgamare, trebuie să fortificăm cooperarea dintre primării. Două-trei primării trebuie să aibă posibilitatea să creeze împreună o întreprindere municipală, recent a fost adoptată legea care permite mai multor primării să facă o contabilitate comună, un serviciu comun de atragere a fondurilor, un serviciu urbanistic, acestea sunt direcțiile în care trebuie să ne mișcăm. Comasarea voluntară tot este o opțiune dacă, de exemplu, populația din două localități vecine doresc să se unească. În afară de aceasta, trebuie de revăzut modul de finanțare sau de împărțire a tuturor veniturilor din stat, să întărim primăriile cu specialiști, cu posibilitatea de a acorda asistență juridică, cu venituri. Mulți oameni lucrează în centre urbane dar locuiesc în sate șu una dintre propunerile noastre de mai mulți ani este ca impozitul pe venit al acestora să vină în localitatea unde ei locuiesc, la domiciliu, pentru că el acolo are nevoie de drumuri, apă, lumină etc. Centrele Unificate de Prestări Servicii sunt un alt exemplu pozitiv care trebuie dezvoltat. Aceasta este calea de a dezvolta satul.
