Viorel Furdui: „Niciodată nu a existat o înțelegere profundă a importanței administrației publice locale în sistemul unei democrații, din acest motiv sistemul de administrare publică locală mereu a rămas în umbra unor altor reforme”

Reforma administrativ-teritorială, autonomia locală, amalgamarea voluntară,  soluțiile ce vor crește potențialul APL de nivelul I și alte probleme ce vizează dezvoltarea regională au fost subiectele emisiunii Trigger de la Jurnal TV. Invitatul moderatorilor și experților Victor Ciobanu și Alexei Tulbure a fost directorul executiv al Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM) Viorel Furdui.

Victor Ciobanu: După alegerile locale putem vorbi despre administrația publică locală, relațiile dintre APL și APC, autonomia locală. Vorbim de mai mulți ani despre necesitatea descentralizării puterii, realizării reformei administrativ-teritoriale dar, de obicei, toate aceste discuții nu au niciun rezultat deoarece mereu ne aflăm în ajunul unor alegeri și nicio guvernare nu dorește să riște în contextul în care aceasta este una dintre reformele ce va provoca nemulțumiri atât la nivel central, cât și la nivel local. Va fi realizată vreodată această reformă?

Viorel Furdui: În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru că ați abordat acest subiect. În societate nu prea există discuții serioase în această privință. Cred că aceasta este una dintre cauzele de ce doar vorbim, de obicei superficial, iar atunci când trebuie de luat niște decizii, acestea nu se iau. Constatarea noastră este că niciodată nu a existat o înțelegere profundă a importanței administrației publice locale în sistemul unei democrații locale, în calitate de temelie a democrației la nivel național, a realizării acestei reforme, iar sistemul de administrare publică locală mereu a rămas în umbra unor altor reforme. În ultimii 20 de ani parcă au fost mai multe încercări de a fi implementate reforme, inclusiv administrativ-teritoriale, doar că ele au fost rupte din context, fără a fi studiat impactul acestora și nici nu s-au realizat împreună cu reforma administrației centrale. În rezultat, nici APC nu a beneficiat de o reformă bună, nici APL.

În afară de această abordare artificială a acestei reforme, fără a înțelege esența ei, care sunt elementele sau aspectele acesteia, cel mai mare necaz al acestor doi pași înainte și unul înapoi (să ne amintim de reforma din 1998) este că în rezultatul acestor reforme care nu sunt bine gândite am pierdut practic 20 de ani. A avut de pierdut statul, inclusiv la capitolul resurse și de acordare a serviciilor pentru cetățeni.

Alexei Tulbure: Probabil nu s-a înțeles importanța subsidiarității și a autonomiei locale. Guvernele mereu monopolizează toate resursele și apoi ne mirăm că în țară nu este progres, dar 10-15 persoane nu pot să soluționeze toate problemele din țară.

Viorel Furdui: În afară de aceasta, noi urmăream cum fiecare guvernare se mira de faptul că sunt adoptate strategii atât de bune, planuri de acțiuni, dar la nivel local ceva nu merge și nu sunt înțeleși de cetățeni. Dar cine să implementeze totul la nivel local, dacă totul este concentrat la nivel central și nu se acordă niciun fel de încredere guvernării locale? Este un paradox deoarece în toți acești ani sondajele ne arată că cetățenii au cea mai mare încredere în APL, iar în APC au un nivel de încredere foarte scăzut, cu toate acestea resursele sunt concentrate la nivel central. Înțelegerea acestei problematici este un element extrem de important. Al doilea element important este că de multe ori nu înțelegem esența expertizei internaționale, a consultanților străini. În acest domeniu observăm adesea că consultanții străini în loc să consulte, ei se transformă în consilieri și frecvent înlocuiesc voința politică. Guvernanții noștri, în loc să audă vocea celor din regiuni, a noastră măcar uneori, atunci când le spunem că trebuie să renunțăm la grandomanie, deoarece elementul administrativ-teritorial este doar o parte a acestei reforme și mai ales că acest element este foarte sensibil pentru factorul politic. Să ne amintim de anul 2014, înainte de alegeri, influențată de acești experți, guvernarea a început să vorbească activ despre reforma administrativ-teritorială, despre faptul că asta ne cere UE și că avem nevoie de reducerea numărului de primării. Explicația era că altfel nu suntem eficienți, uitând de exemple precum Cehia, Slovacia, Austria,  care au sisteme fragmentare, dar care au un grad de dezvoltare foarte ridicat. Și înainte de alegeri toți au făcut un pas înapoi și au uitat de necesitatea reformei. Prin  2016, un alt premier a creat un grup de lucru privind reforma administrativ-teritorială, având la bază studiul GIZ cu câteva modele ce presupuneau reducerea până la 100, 300 sau 400 de primării. Nicolae Eșanu care era președintele acestui grup de lucru a ieșit în spațiul public și ne-a spus că lui îi place opțiunea cu 100 de primării.

Victor Ciobanu: Aici vorbim despre o problemă complexă, cu elemente sociale, geografice, istorice, etnice, iar în rezultat de toate aceste elemente trebuie să se țină cont.

Viorel Furdui: Absolut corect și iată de ce nu poți face o asemenea reformă peste noapte. Noi trebuie să conștientizăm cu toții că aceasta este o reformă extrem de necesară, reforma administrației publice nu este mai puțin importantă decât reforma justiției, decât lupta cu corupția etc. În afară de aceasta, reforma administrativ-teritorială nu poate fi făcută fără a avea un consens larg, iar acest lucru, din păcate, nu se înțelege foarte bine. Ori se încearcă să fie copiat un anumit model, ori încercăm să fim mult prea ascultători în relația cu unii experți străini.  Noi uităm un lucru recunoscut și la nivel european, este vorba despre faptul că reforma administrativ-teritorială, reforma administrației publice, structura administrativă sunt treburi interne ale statelor membre ale Uniunii Europene și UE, de obicei, nu se implică în asemenea subiecte. Eu cred că la noi s-a interpretat incorect una dintre cele 9 condiții ale UE, de a reforma administrația publică centrală și locală, în legătură cu statutul R. Moldova de țară candidat. Atunci când ni s-a spus că este necesar să sporim capacitatea administrativă, cineva a înțeles că acest lucru înseamnă încă o strategie pentru o perioadă de șapte ani. Noi trebuia să acționăm ținând cont de realitățile existente, de faptul că urmau alegerile locale și trebuia să ne focusăm atenția pe problemele esențiale ale acestui sistem, nu pe un document ce are durata de implementare timp de șapte ani, în condițiile în care la noi în doar doi ani s-au schimbat două Guverne. De ce, de exemplu, am intrat într-un nou ciclu electoral păstrând consiliile raionale, cu aceste structuri depășite care nu aduc plus valoare guvernării locale și, în același timp, pentru care se cheltuie foarte mulți bani, potrivit calculelor unor colegi e vorba de mai bine de un miliard de lei. Consiliile raionale sunt depășite, inclusiv că au fost create în cu totul alte realități, aveau resurse, prin aceste structuri treceau toți banii care ajungeau la primării, multe impozite rămâneau la ei. În esență, aceste structuri erau pentru a fi controlate teritoriile din punct de vedere politic etc.  Realitățile însă s-au schimbat, condițiile socio-economice sunt cu totul altele, am aprobat Carta autonomiei locale, în Constituție în anul 1994 au fost incluse principiile descentralizării și autonomiei locale și parcă am avea două lumi paralele, pe de o parte legislația ne prezintă o situație iar în realitate sunt contrazise toate aceste principii. Dacă e să revenim la reforma administrativ-teritorială, esența acesteia nu constă în  a reduce numărul de primării, dar pentru ca oamenii să aibă parte de servicii mai bune. Interesant este că nicio țară care a făcut o asemenea reformă nu a dus-o la bun sfârșit, pentru a putea spune că a fost cu succes, mai ales cele din spațiul post-sovietic. Dimpotrivă, în cazul Albaniei și al Georgiei, prin această reformă a fost distrusă democrația locală. În cazul Albaniei unde sunt conflicte mari, în rezultat, partidul de guvernare și-a subjugat toată puterea locală. Exact așa se întâmplă și în Georgia, cum se schimbă puterea la nivel central, își schimbă culoarea și puterea locală, iar opoziția a dispărut la nivel local. Acum cinci-șase ani cele mai mari administrații locale din R. Moldova au ajuns sub influența puterii care domina atunci, același lucru s-a întâmplat și cu Consiliile raionale. Din primăriile mici, circa 300-400 au rezistat și nu s-au lăsat controlate de acea putere. Iată de ce noi credem că acest element al democrației este fundamental. Imaginați-vă că un singur partid ar putea domina toate cele 800-900 de primării. Un alt caz este cel al Cehiei și Slovaciei. Am avut ocazia să fiu delegat de către Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei în calitate de coraportor pe domeniul democrației locale în Cehia. Sunt foarte recunoscător pentru că am avut ocazia să văd un model administrativ fragmentat, cu circa 6400 de municipalități și pe care ei îl susțin pentru că aceasta este soluția identificată împotriva regimurilor totalitare. În acest caz, chiar și cea mai mică comună constituie un element fundamental al democrației. Noi tot trebuie să decidem dacă democrația este sau nu un element fundamental atunci când ne propunem să realizăm o asemenea reformă, în afară de aceste calcule matematice care se fac. De asemenea, din punct de vedere politic este foarte periculoasă o asemenea decizie radicală. Unii funcționari spun că avem prea multe primării și ar trebui să le unim câte șapte sau zece pentru ca oamenii să fie fericiți. Dar chiar și experiența din 1998 ne demonstrează că dezvoltarea a început atunci în centrele comunale, acolo unde exista primărie, iar oamenii nu trebuie să simtă regresul atunci când se face o reformă. Unii se întreabă de ce să investim în primării cu 500-1000 de oameni, dacă putem să direcționăm aceste resurse în localități mai mari? Dar cum rămâne cu prevederile constituționale care stipulează că toți oamenii au aceleași drepturi, inclusiv la servicii de calitate? Un fost primar din România, Alin Nica, acum este președintele Consiliului Județean Timișoara spunea într-un asemenea context despre obligația de a asigura oricărui cetățean, chiar și celui care locuiește la munte, minimul necesar de servicii.

Alexei Tulbure: Toate aceste aspecte despre democrație sunt importante, dar ce facem cu cele economice? Acest trend de a reduce numărul primăriilor nu înseamnă și economisirea banului public, inclusiv din punct de vedere al procesului de urbanizare care oricum are loc?

Viorel Furdui: Din acest motiv, atunci când vorbim despre o asemenea reformă trebuie să ținem cont de particularitățile țării. Aproape 60% din populația R. Moldova locuiește în mediul rural. În afară de aceasta, urbanizare înseamnă apeduct, drumuri, acces la servicii etc și nu înseamnă neapărat să ne mutăm cu toții cu traiul la Chișinău. Dimpotrivă, există această tendință ca oamenii din orașele mari să-și cumpere case în mediul rural. În ceea ce privește economia, în contextul reformei nu putem vorbi doar despre acest element, trebuie să ținem cont de mai multe aspecte despre care s-a menționat mai sus, cum al fi cel democratic, cultural, etnic, istoric etc.  La noi se trâmbițează cu acest element economic și se încearcă să fie indusă ideea că aceasta este o mare soluție, ceea ce în realitate este o greșeală de ordin strategic, neînțeleasă nici în perioada reformelor anterioare. Nu există studii care ne-ar demonstra că o asemenea reformă ar genera economii. Poate și s-ar face anumite economii, dar din contul constrângerii democrației locale și a îndepărtării serviciilor de cetățean.  Funcționari publici și așa sunt puțini în primării, 5—7, care au un volum de muncă foarte mare. Cu toate acestea, la alegerile locale din această toamnă mai mult de 2/3 din foștii primari au câștigat câte un nou mandat deoarece oamenii le-au apreciat munca din ultimii ani: proiecte, investiții, drumuri, iluminat stradal, infrastructură…    În cazul reformei realizate în 1998 a crescut numărul de angajați, nu s-a redus. Același lucru s-a întâmplat și în Albania. Chiar dacă numărul de primării s-a redus de la 1000 la 60, numărul funcționarilor a crescut. În cazul unei eventuale reforme la noi, dacă mărești teritoriile administrate, trebuie să mărești și numărul angajaților.  În afară de aceasta, dezvoltarea satelor și orașelor noastre depinde de profesioniștii pe care îi avem în primării: juriști, arhitecți, specialiști în scriere de proiecte etc, deoarece țări precum România, Cehia, Polonia etc nu își dezvoltă localitățile cu resursele proprii, indiferent de gradul de descentralizare etc, dar din fonduri europene, diverse programe de dezvoltare…, iar pentru asta este nevoie de specialiști buni.

Noi recunoaștem că am obținut unele rezultate în domeniul descentralizării, 100% din Fondul Rutier ajunge în primării, 100% din impozitul pe venitul persoanelor fizice rămâne la nivel local în sate și 50% în orașe, au fost eliminate plafoanele la taxele locale etc. Ceea ce încă nu am reușit noi este descentralizarea politicii de cadre și a salarizării în APL. Noi le tot spunem celor de la nivel central să asigure o marjă minimă de salarizare și, în rest, să dea această competență celor de la nivel local, astfel îi vor motiva să sporească economia, să colecteze mai bine impozitele, să aducă investiții etc. Dacă s-ar înțelege foarte bine ce înseamnă descentralizare, s-ar așeza toți la o masă și ar decide care sunt cinci-șase funcții de însemnătate națională și restul s-ar delega și astfel am putem avansa. De asemenea, să nu uităm că statul poate delega anumite competențe doar că acestea trebuie să fie asigurate cu resurse financiare, să nu se întâmple ca în cazul când statul a majorat salariile cu 1300 de lei, doar că din contul bugetelor locale.  

Victor Ciobanu: Amalgamarea voluntară este cumva o amânare a acestei reforme pentru un termen de doi ani? Nu știu dacă va fi vreun primar care după alegeri va dori să renunțe la atribuțiile sale și să spună că vrea să se unească cu altă localitate…Cred că după alegerile parlamentare din 2025 și până în 2027 , când vor avea loc alegeri locale, se va mai putea face ceva la capitolul reformă. Cum ar trebui să arate aceasta din punctul Dvs. de vedere?

Viorel Furdui: Da, este corect faptul că amalgamarea voluntară nu este o soluție a problemei, deși încă vedem mult optimism la colegii noștri din Guvern și Parlament privitor la această amalgamare. Noi de la bun început le-am spus colegilor noștri că orice reformă are nevoie de o abordare complexă și nu se reduce doar la aspectul teritorial, cum ar fi în acest caz amalgamarea. Noi recunoaștem că am militat pentru includerea acestui instrument în legislație -cel de amalgamare voluntară, deoarece există interes al unor primării de a se uni. De exemplu, această amalgamare are sens în cazul  satelor care se află aproape de un oraș sau sunt două-trei primării care au fost separate și care și-ar dori să fie împreună. Dar acest instrument nu trebuie să fie unic și, mai ales, nu trebuie să fie cel ce ascunde de fapt, amalgamarea forțată care se propune a fi realizată după doi ani. Atunci când ni se oferă drept exemplu de reformă în Țările Baltice, nu se spune și despre investițiile făcute acolo în ultimii 10-15 ani. Cred că și noi vom ajunge la o asemenea etapă, după ce vom construi infrastructura, drumurile etc. Astăzi viziunile noastre trebuie să fie conectate la realitățile din teritoriu iar pentru a efectua rapid o asemenea reformă este nevoie de resurse foarte mari. Cineva vorbește astăzi despre resurse? Spune cineva astăzi că oferă un miliard de dolari pentru a realiza această reformă, dacă se tot interpretează că este o condiție a UE? Dar așa ceva nu este și nici nu va fi. În acest caz trebuie să avem o abordare serioasă și etapizată față de acest subiect. Înainte de aceste alegeri am propus să ne focusăm atenția pe problemele esențiale. Experiența ne arată că în R. Moldova nu putem avea și bani, și viziune bună pentru a acționa din toate pozițiile și a obține un rezultat bun, chiar dacă eu sunt adeptul unei abordări complexe, strategice, viața ne arată că acest lucru este practic imposibil. Ținând cont de aceste realități trebuie să găsim un consens și să acționăm pe etape. Prima ar fi reformarea centrelor raionale. Amalgamarea voluntară este o formă supremă de cooperare dintre primării. Până la amalgamare însă trebuie să parcurgem alte etape, cum ar fi delegarea de competențe  de la o primărie cu posibilități mai reduse către una cu mai mult potențial, cooperarea intermunicipală, crearea asociațiilor intercomunitare, pentru a putea avea o contabilitate comună, specialiști comuni și astfel ajungem treptat la amalgamarea voluntară.  Avem nevoie de o altă abordare a reformelor,  nu de sus în jos, dar să începem de la nivel local. Astăzi există o percepție distorsionată despre realitățile din teritoriu deoarece toate aceste strategii și planuri de acțiuni nu au fost îndeplinite, nu s-a realizat descentralizarea reală, nu s-au transferat resursele care puteau fi transmise, nu s-a oferit autonomie în domeniul angajării și salarizării și ni se spune că suntem slabi și nu putem face nimic. Dar cum să facem dacă nu v-ați îndeplinit angajamentele și după asta tot APL sunt de vină. Să alegem această cale și vom vedea situația reală care există în teritorii.

Imprimare