În ajunul marcării celor 31 de ani de independență, dar și în contextul obținerii statutului de țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană a Republicii Moldova, directorul executiv al CALM, Viorel Furdui, într-un dialog cu Valentina Ursu, la Vocea Basarabiei, vorbește despre ce s-a reușit în domeniul democrației locale și, mai ales, ce ar trebui să se întâmple în perioada imediat următoare, dacă ne dorim, cu adevărat să apropiem Republica Moldova de standardele europene și să motivăm măcar o parte din diaspora să revină acasă. Tot din interviu aflăm care este mesajul CALM pentru actuala guvernare și care este diferența dintre un primar care și-a schimbat apartenența politică și multitudinea de deputați care au făcut același lucru.
Cum s-a dezvoltat statul Republica Moldova în acești 31 de ani de independență? De unde a pornit și unde a ajuns administrația publică locală?
Viorel Furdui: Dacă e să vorbim din acest punct de vedere, chiar dacă suntem la o etapă de tranziție, tindem spre un sistem modern și efectiv de administrație publică. În acești 31 de ani am avut schimbări destul de importante la nivel de legislație, cadru instituțional, mentalitate, s-au schimbat multe lucruri. Venim dintr-un sistem administrativ foarte centralizat, unde majoritatea lucrurilor se decideau undeva sus, deseori se spunea că la Moscova. Acum, oamenii știu cine este primar în localitatea lor, de la cine să ceară servicii și cu cine să discute referitor la soluționarea diverselor probleme ce vizează drumurile locale, funcționarea instituțiilor publice, apă, canalizare, etc.
Ați vorbit despre interminabila tranziție dar, în aceste trei decenii, guvernările, într-un fel, s-au preocupat și de administrația publică. S-a încercat aplicarea anumitor reforme, unii spun ca au fost bune, alții spun că erau bine pregătite pe hârtie, în corespundere cu legea, dar implementate prost. Unde ar trebui puterea de astăzi să-și canalizeze atenția, dacă vorbim de reformă?
Viorel Furdui: Ați menționat corect, domeniul administrației publice, în general, în special cel al APL, a cunoscut, probabil, cele mai multe reforme. Eu îmi amintesc de cel puțin cinci, șase legi privind administrația publică locală, care permanent schimbau lucrurile. Am avut reforme administrativ-teritoriale, făceam un pas înainte cu anumite reforme, apoi unul înapoi. În general însă, cred că se observă că suntem cu totul la alt nivel comparativ cu vecinii noștri, ucrainenii sau cu reprezentanți ai APL din alte țări ale fostului bloc socialist din URSS. Cred că noi am parcurs o etapă necesară și importantă în dezvoltare.
Ce au câștigat cetățenii, dacă vorbiți despre urcușuri în ceea ce privește dezvoltarea administrației publice?
Viorel Furdui: A fost o perioadă destul de complicată. La început, pentru cetățeni nu prea era clar în ce constă acest câștig . Totuși, în ultimii 20 de ani, există anumite schimbări la nivelul localităților. Noi vedem că se repară drumuri, există iluminat stradal, sisteme de aprovizionare cu apă și, principalul, vedem creșterea rolului administrației publice locale. Cetățenii, în primul rând se duc la primărie cu toate problemele și uneori chiar și cu cele care nu depind de primar. Nu în zadar APL se bucură de cea mai mare încredere în rândul cetățenilor. Această tendință se înregistrează pe parcursul ultimilor 20 de ani. În ultimii doi ani sondajele arată că primăria este pe primul loc la capitolul încredere, întrecând instituții fundamentale pentru societatea noastră, precum sunt biserica, armata etc.
Politizarea excesivă a lăsat o amprentă asupra activității benefice, eficiente a APL?
Viorel Furdui: Da, mai ales când vorbim despre distribuirea fondurilor, într-o țară lipsită de resurse suficiente. Din păcate, APL foarte mult încă depinde de centru, resursele sunt concentrate la nivel central. Cu siguranță, această politizare, această schimbare permanentă de guverne, a avut impact negativ supra întregului sistem de dezvoltare la nivel local, influențând întregul proces de luare a deciziilor, sistemul politic și cel administrativ deoarece, într-o anumită măsură, nu a permis ca administrația locală să se dezvolte, dar nici să se dezvolte o categorie suficient de puternică de primari, administratori publici, care să se focuseze în întregime pe dezvoltarea localităților lor.
Cum putem aduce serviciile de calitate aproape de cetățean, în contextul în care promisiuni se fac multe, inclusiv în campaniile electorale și apoi omul trăiește marea dezamăgire, i s-a promis, dar aceste servicii întârzie să-i fie prestate?
Viorel Furdui: Este o problemă importantă. Este răspunsul la întrebarea de ce trebuie să avem o APL puternică, de ce avem nevoie de descentralizare, adică cât mai mulți bani să vină la nivel local, de ce avem nevoie de oameni calificați în APL. Scopul principal al tuturor acestor obiective este ca cetățenii, fără ca să parcurgă drumuri lungi, să primească niște servicii publice la nivelul localităților unde sunt stabiliți cu traiul. Noi nu trebuie să inventăm bicicleta și nici să căutăm prea departe modele. Civilizația modernă, europeană a trecut de mult timp prin astfel de etape și a inventat toate lucrurile care sunt necesare. Pentru a avea servicii mai bune trebuie să avem o administrație publică locală mai puternică, acest lucru înseamnă, în primul rând, ca serviciile să fie cât mai aproape de cetățeni, asta mai înseamnă și faptul că cei care sunt mai aproape de cetățeni, pe care cetățenii au posibilitatea să îi aleagă, cu care locuiesc în aceeași localitate, de regulă, să aibă posibilitatea să le presteze aceste servicii. La noi s-a creat un decalaj foarte mare deoarece, pe de o parte, pe parcursul acestor 31 de ani s-au transferat foarte multe responsabilități, competențe către administrația publică locală, dar s-a uitat să transfere și pârghiile necesare pentru a rezolva aceste probleme, acest lucru trebuie să fie înțeles și realizat de către clasa guvernamentală și politică actuală.
Calitatea serviciilor depinde de numărul de cetățeni dintr-o localitate sau alta?
Viorel Furdui: Trebuie să fim foarte atenți la acest capitol. Cu siguranță, dacă cineva gândește doar matematic, atunci poate să creadă că serviciile trebuie să fie organizate în așa fel încât localitățile mai mari să beneficieze de ele. Aici este un pericol foarte mare deoarece, indiferent dacă localitatea este mare sau mică, ea trebuie să beneficieze de servicii. Experiența noastră dar și a altor țări demonstrează că atunci când se pune prea mare accentul pe număr se exagerează și se creează riscuri majore, mai ales în momente nepotrivite. Dacă nu vom ține cont de diferite aspecte economice, financiare etc., atunci efectul va fi invers decât cel scontat. Să ne amintim de reforma din 1998 care, în principiu, ca idee, toți recunosc că nu a fost rea, a fost destul de bună însă, modul în care fost implementată, modul în care de cetățenii din localități s-a uitat a dus la aceea că oamenii au simțit un impact negativ și s-a egalat cu zero orice efect pozitiv al acelei reforme. Iată de ce, revenind la ceea ce m-ați întrebat mai devreme, sunt forme diverse de apropiere a serviciilor și de creștere a calității acestora. Există forme de cooperare între două-trei-patru localități, deja avem servicii intercomunitare, dar ele sunt foarte puține și la acest capitol foarte rău este reglementat cadrul legal, inclusiv la capitolul susținere a acestor forme de cooperare. Dacă o localitate mică nu poate să presteze anumite servicii, din diverse motive obiective, atunci trebuie să aibă posibilitatea să delege aceste servicii unei localități mai mari sau unui conglomerat de localități. Nici această formă de cooperare nu este dezvoltată. Sau, poate fi aleasă forma de unificare benevolă a două sau trei localități și noi avem asemenea cazuri. Dacă vrem să întărim această teorie a orașelor -poli de creștere economică, orașele având capacitate mai mare să ofere servicii cetățenilor, de ce să nu dezvoltăm această posibilitate pentru primării, delegând aceste servicii orașelor, mai ales că avem un șir de instrumente pe care putem să le aplicăm pentru a crește calitatea serviciilor.
V-am întrebat dacă contează numărul de locuitori într-o localitate. Contează și numărul centrelor raionale?
Viorel Furdui: La acest capitol noi avem o anumită poziție. Când spun noi, mă refer la CALM, majoritatea primarilor și cred că și majoritatea reprezentanților administrației centrale de nivelul II. Problemă constă în faptul că în privința primăriilor există discuții de ani de zile că nu au capacitate, ca sunt slabe, că sunt puțini, că nu prestează servicii de calitate, dar despre eficienta Consiliilor raionale se evită să se vorbească…
Dar sunt și sate în care dezvoltarea bate pasul pe loc….
Viorel Furdui: Trebuie să identificăm cauza. Ele bat pasul pe loc pentru că sunt mici sau pentru că sistemul administrativ, financiar, economic e construit astfel ca ele să rămână în sărăcie. Sunt sate mici cu o mie de oameni cu întreprinderi. De exemplu, Roșcani din Anenii Noi are una dintre cele mai mari ferme de porcine din țară și aduce la bugetul de stat milioane de lei, iar cetățenilor din sat nu le rămâne nimic. Pentru că așa este legea. Poate inițial modificăm această lege și să vedem dacă aceste primării vor supraviețui sau nu? Capacitatea primăriilor am văzut-o și în cazul Satului European. Au fost depuse 734 de proiecte timp de o lună. Acest lucru înseamnă că este capacitate. Vă imaginați dacă Guvernul ar găsi bani suficienți pentru a acoperi toate aceste proiecte? Am înțeles că circa 500 de proiecte din cele 734 vor primi finanțare directă. Celelalte 200, care tot au depus proiecte bune, doar că din cauza că au acumulat punctaj mai mic, vor primi finanțare, dar puțin mai târziu, deoarece aceste resurse urmează a fi identificate. Eu cred că încă nimeni nu este gata să reducă numărul primăriilor.
Revenind la subiectul raioanelor, pot spune că situația este total diferită deoarece, din păcate, așa cum sunt ele în prezent, sunt total depășite. Au rămas în „trecutul glorios”, atunci când deserveau cu totul alt sistem administrativ, bazat pe verticala puterii, când toate deciziile se luau la centru, când banii veneau la raioane și apoi se distribuiau la primării etc. Acum situația este cu totul alta. Mai mult decât atât, ele, conform legii, se numesc administrații publice locale de nivelul II, în esență însă au trei funcții de bază: educația, asistența socială și drumurile. Ele, din punct de vedere financiar, asimilează circa 80-90% din aceste resurse destinate acestor domenii. Ele sunt poreclite administrații publice locale, în realitate însă, potrivit acestor funcții, ele pur și simplu reprezintă statul în teritoriu, nu sunt administrații publice locale. Venituri proprii, practic nu au, de regulă, cu nimic nu ajută APL de nivelul I. În același timp, din acest punct de vedere, aceste structuri cheltuie o mulțime de bani în administrare. Fiecare președinte al Consiliului raional are câte trei-patru vicepreședinți cu salarii de 15000-16000 de lei, iar în APL de nivelul I avem o criză enormă de specialiști. În acest sens, CALM a venit cu ideea ca rolul, locul, statutul raioanelor să fie revizuit și soluții sunt mai multe. Prima ar fi o idee mai veche, regionalizarea cu trei, patru, cinci regiuni. Personal consider că ea încă nu este bună pentru noi, deoarece în acest moment nu avem suficient timp pentru ca să o discutăm foarte bine și să clarificăm cu ce trebuie să se ocupe regiunea, care sunt funcțiile acesteia, care este finanțarea necesară etc. A doua opțiune pe care noi o susținem este municipalizarea. Acest lucru înseamnă că orașelor de reședință a Consiliilor raionale le dăm statut de municipiu, ca și în cazul Chișinăului și vom avea un sistem unic de municipii, de nivelul II. Chișinăul deja este o unitate administrativ-teritorială de nivelul II. Lucrăm la competențe, asistența socială se duce foarte ușor la APL de nivelul I care, de fapt, deja este acolo. Administrarea clădirilor din educație, etc, trece la nivelul I, iar aspectul metodologic, ceea cu ce se ocupă direcțiile raionale de învățământ, fie îl concentrăm la nivelul regiunilor, fie transferăm sau delegăm unele atribuții către municipii.
Dacă există acest consens în societate, de ce se bate pasul pe loc?
Viorel Furdui: Noi înțelegem că anumiți actori au această viziune din punct de vedere politic, anumite partide dețin majoritatea în Consiliile raionale, dar acest lucru nu are nimic cu realitatea. Avem semne de întrebare la capitolul voință politică a actualei guvernări. La întrebările pe care le adresați acum demult trebuia de găsit răspuns, mai ales că bat la ușă alegerile locale generale. Pentru a ajunge la un numitor comun trebuia, cel puțin un an urmă de inițiat aceste discuții. Sunt convins că argumente convingătoare în această direcție sunt suficiente și important este că toată lumea înțelege acest lucru. La acest capitol noi avem întrebări pentru actuala guvernare care discută despre acest subiect foarte netransparent și poziția lor nu este clară.
Dar reacția opoziției parlamentare nu întârzie care spune „vedeți pe cine i-ați adus la putere, pe cei care vor să lichideze raioanele?”
Viorel Furdui: Misiunea opoziției este să folosească orice nehotărâre, neclaritate în concept, în viziune. Neclaritatea de viziune vine din lipsa de comunicare și încercare de a identifica acest consens pe acest domeniu și a înțelegerii foarte clare a faptului că acest domeniu nu este mai puțin important decât cel al justiției, cel social sau economic.
Ținând cont că în 2023 urmează să aibă loc aceste alegeri locale generale, când credeți că este perioada propice pentru această reformă?
Viorel Furdui: Cred că trebuia încă de ieri de început acest proces. Încă mai avem un anumit spațiu de manevră, nu atât de mult, dar până la sfârșitul anului ar trebui să venim cu viziune, cu concept și cu acțiuni concrete, pregătitoare pentru astfel de decizii.
S-ar putea să se găsească limbaj comun la acest capitol?
Viorel Furdui: În privința statutului raioanelor, APL de nivelul II, eu cred că există 99% de consens între toate forțele politice. Rezistența vine din lipsa de capacitate și înțelegere a felului în care trebuie de comunicat cu oamenii. Lipsa de comunicare cred că vine de la incertitudine și lipsă de viziune clară despre ce vrem să facem, cum facem, unde vor ajunge acești angajați din APL II, cine prestează aceste servicii etc. Dacă toate aceste lucruri ar fi puse la punct, cred că ar exista mai puțină rezistență, ar fi mai multă claritate. Ceea ce propune CALM este ca să fie înlocuite raioanele prin municipalizare. Astfel, practic, pentru cetățean nimic nu se schimbă, nici pentru cei care activează în cadrul nivelului II de administrare. Deoarece este nevoie de specialiști, mulți dintre ei foarte ușor se vor angaja în cadrul primăriilor municipale.
Există și norma legală care prevede numărul de cetățeni necesari într-o localitate pentru a avea acolo APL de nivelul I. Ce e cu această lege care nu este respectată?
Viorel Furdui: Legea nu se încalcă. Aceeași lege prevede și posibilitatea de a fi create unități administrativ-teritoriale mai mici de 1500. Deci, nu putem spune că legea se încalcă. Legislatorul a fost corect deoarece a lăsat portița deschisă pentru ca și localitatea care are mai puțini oameni să se poată dezvolta. Sunt localități mici, dar cu bază economică, cu primari foarte activi, descurcăreți și cu o comunicare foarte bună între cetățeni, cu primari care soluționează problemele localităților. De ce să stricăm viața acestor oameni? Noi nu putem să-i facem pe toți egali, așa cum se încerca în sistemul sovietic. Noi avem 898 de primării, dar chiar să fie 600 sau 400, situația este foarte diferită din punct de vedere geografic, economic etc și nu poți aplica aceleași reguli pentru toți. Iată de ce una din propunerile noastre este de a avea un sistem mai flexibil. O altă problemă acută este că cei care lucrează în administrația publică locală: secretarii, contabilii, specialiștii în domeniul reglementării proprietății funciare au salarii mizere, de circa 3- 4 mii de lei, bani cu care astăzi nu poți să trăiești, iar atunci când vorbim despre numărul primăriilor, trebuie să identificăm care este interesul de stat.
Pentru mine nu este clar de ce sunt unele primării mici cu rezultate frumoase și sunt unele primării mari care nu au rezultate?
Viorel Furdui: De fapt, aceasta este esența autoguvernării locale. Și între oameni e mare contrastul. Noi avem foarte multe localități în care oamenii se deosebesc după istorie, cultură, mentalitate. Nu în zadar marele nostru prieten Emil Drăghici, președintele Asociației Comunelor din România, primarul comunei Vulcana-Băi, județul Dâmbovița, când vorbea despre mediul rural, spunea că o localitate înseamnă o istorie, o cultură, iar noi trebuie să atragem atenția la acest aspect.
O comunitate bine dezvoltată depinde de priceperea primarului, de implicarea cetățenilor și încă de ce mai depinde?
Viorel Furdui: De condițiile create de stat, de clasa politică și de guvernanți. Tocmai din acest motiv noi tot vorbim despre descentralizare, de transfer de competențe, de transfer de resurse. De ce statul nu dă dreptul, cu anumite limite bineînțeles, APL să decidă de sine stătător în privința salarizării angajaților săi, atragerii de specialiști? Pe de o parte, unii spun că primăriile sunt slabe și nu avem oameni calificați, pe de altă parte, centru stabilește ce salariu trebuie să aibă și dereticătoarea din primărie.
Știu că ați vrut foarte mult să ajungeți la Ministerul Finanțelor și să discutați mai multe probleme de gestionare a treburilor din cadrul administrației publice locale?
Viorel Furdui: Nu putem ajunge la Ministerul Finanțelor. Acolo cred că a fost construit un buncăr mai mare decât era. Nici eu nu găsesc răspuns la întrebarea de ce Ministerul Finanțelor pe parcursul unui an întreg nici nu a început niște discuții serioase cu cei pentru care se elaborează acum niște politic, așa cum se spune undeva? Apropo, Ministerul Finanțelor răspunde și de salarizare, și de politica fiscală etc și în aceste domenii s-a adunat așa un ghem de probleme și timp de un an nu ne întâlnim și nu discutăm. Iată și răspunsul la mai multe întrebări, dar de dat vina pe numărul mare de primării sau pe numărul mic de locuitori, e cel mai ușor.
La începutul acestui dialog ați spus că pe parcursul celor trei decenii de independență s-a îmbunătățit legislația. Primarii spun că încă mai există legislație de la începutul independenței statului care e învechită…
Viorel Furdui: Așa este, dar să nu uităm că adevărul este relativ mereu. În general, dacă vorbim de cadrul legal, sigur că noi am progresat, chiar la modul în care sunt organizate autoritățile publice locale, alegerile locale, faptul că primarul poate fi independent și ales de cetățeni, nu este numit așa cum se întâmplă în alte țări etc. Spuneam că noi suntem în perioada de tranziție, dar sunt și domenii care se bat cap în cap, care sunt frâne în dezvoltarea comunităților. De ce? Deoarece niciodată în această țară nu au existat guvernări care să abordeze această problemă sistemic. Nu s-a înțeles cât este de important să facem ordine în acest domeniu. Avem un deficit mare nu de specialiști la nivel local, cum cineva consideră, dar avem lipsă de oameni cu viziune la nivel central. La noi mereu sunt învinuiți cei de la nivel local, dar eu vreau să vă spun că noi avem mult mai mulți oameni cu viziuni strategice la nivel local, în rândul primarilor, decât oameni de stat, să le spunem așa. Este foarte important să ne gândim la acest lucru.
Revenim la îmbunătățirea lucrurilor în mediul rural. Banii care sunt direcționați către APL de nivelul I sunt prea puțini ca să fie acoperite măcar o parte din necesitățile localnicilor. Ce se întâmpla dacă nu ar fi fost proiectele?
Viorel Furdui: Nicio țară din estul Europei nu și-a construit drumurile, apeductele, sistemele de iluminat stradal etc., din banii proprii. Între timp mai multe dintre aceste țări s-au dezvoltat economic, au adus investitori și alte oportunități au apărut. La noi e aceeași situație. Însă, noi vedem în ultimii ani o clasă de primari, administrații publice locale interesate, dornice să schimbe lucrurile, care aplică la proiecte acolo unde apare orice oportunitate. Acest interes mare există, dar până acum accesul la fonduri era mizerabil, ai noștri erau bucuroși să obțină 5-10 mii de dolari, în timp ce peste Prut erau implementate proiecte de milioane de euro într-o comună. Problema principală era accesul la fonduri. Economia RM nu generează resurse pentru fonduri, maxim pentru întreținerea anumitor domenii și, poate, pentru puțină dezvoltare. În fond, aceasta este prioritatea numărul unu și guvernarea trebuie să facă tot posibilul pentru a aduce fonduri. În acest context vreau să menționez că obținerea statutului de țară candidată de aderare la Uniunea Europeană, pentru mine personal înseamnă acea portiță importantă pe care trebuie să o explorăm la maxim posibil și care sper foarte mult să aducă volumul investițiilor din Republica Moldova la cu totul alt nivel.
Dvs. ați declarat anterior că obținând acest statut de candidat pentru aderarea la UE, printre priorități trebuie să fie reforma administrației publice.
Viorel Furdui: Nu eu am spus, este una dintre condițiile UE pentru a avansa pe calea integrării, în afară de lupta cu corupția, reforma justiției, este și reforma administrației publice, în general, adică și a celei centrale și a celei locale. Menționez acest lucru deoarece încă o problemă din cauza căreia nu am avansat așa cum trebuia sau chiar am pierdut mult timp este că guvernările care veneau considerau, nu știu de ce, că problemele majore sunt la nivelul administrației publice locale. Au făcut mai multe reforme în APL apoi s-au trezit că trebuie să facă reforme și la nivel central. Făceau aceste reforme la nivel central, fără a atinge APL, dar acest lucru nu este corect. Atunci când, de exemplu, vorbim despre transferul unor funcții către nivel local, trebuie să te gândești la descentralizare, la autonomie locală, la transferul de resurse etc.
Câte investiții trebuie făcute în APL, ca să ne dăm seama de câți ani mai este nevoie pentru ca RM să aibă localități prospere?
Viorel Furdui: Nu cred că cineva vă va prezenta aceste cifre exacte. Dar pentru a înțelege cât de mult este nevoie de investiții serioase, mai ales în infrastructură, dacă vrem să aducem oamenii înapoi de peste hotare sau cel puțin să se gândească la acest lucru, vreau să vă spun că ceva timp în urmă era o strategie pe domeniul aprovizionării cu apă și canalizare, implementarea ei prevedea necesarul de câteva miliarde de dolari. La prețurile actuale sumele pot fi dublate. Deci, este vorba de zece-douăzeci de miliarde de euro numai pentru un domeniu. Dar ce facem cu deșeurile? Republica Moldova a obținut un proiect de 100 de milioane de euro pe domeniul gestionării deșeurilor și acești bani acoperă una, maxim două zone, din cele cinci-șase existente, la capitolul creării unor depozite regionale moderne.. . În societate se discută despre modelele de dezvoltare. Eu sper foarte mult să avem un dialog normal, oamenii să înceapă să gândească rațional și să înțeleagă că unica noastră șansă este anume Uniunea Europeană, acest statutul de țară candidată și sperăm că, ulterior, vom avea și statutul de țară membră a UE. Anume astfel vom îmbunătăți cu adevărat situația la nivel local.
Cetățenii aleg o dată la patru ani, inclusiv primarii și ei deseori spun: „te-am ales, fii bun și rezolvă problemele pe care tot tu ți le-ai asumat în campania electorală.” Tot deseori ei se dezamăgesc pentru că le-au fost făcute anumite promisiuni și acestea nu au fost onorate. Cât de mult contează implicarea cetățeanului?
Viorel Furdui: Cândva unii se întrebau care formă de guvernare este mai bună și concluzia era că cea mai proastă formă este democrația, pentru că alta mai bună nu a fost inventată. Așa e și cu alegerile. Acum alegi, dacă vezi că cel ales face ceea ce a promis, îl votezi și la următoarele alegeri. Totuși, majoritatea primarilor își respectă angajamentele pentru că noi știm că dacă și se schimbă aleșii locali, aceștia se schimbă în proporție de 30-40%, restul 60% obțin al doilea, al treilea mandat etc, ceea ce e foarte bine pentru că avem continuitate. În afară de aceasta, un program de dezvoltare a unei localități nu poate fi pe un an doi. Un alt aspect de care trebuie să ținem cont este că omul învață în primii ani de activitate, pentru că nimeni nu se naște primar și ulterior își realizează angajamentele. În aceasta și constă avantajul acestui sistem, cetățenii cer și au acest drept pentru că ei ales un om în care au încredere și primarul trebuie să soluționeze problemele. Doar că și cetățenii trebuie dezvățați de practicile vechi, atunci când ei nu fac nimic și primarul trebuie să vină și să strângă gunoiul din fața curții lor.
Unii primari spun că o gospodărie ar trebui să achite cinci sau zece lei pentru ca gunoiul să fie dus de la poartă la gunoiște și lumea se împotrivește…
Viorel Furdui: Corect. Noi avem foarte cazuri când nu există înțelegere și sunt cazuri când administrația publică locală comunică foarte bine cu cetățenii. Acolo unde există comunicare, unde nu se neglijează acest aspect, chiar dacă e complicat, nu e simplu, sunt critici, oponenți etc, acolo se rezolvă și aceste probleme. Noi trebuie să înțelegem că nu totul depinde de primar. Sunt și aspecte legate de contribuție, de implicare, comunitatea trebuie să decidă care proiect este prioritar să fie implementat etc. Comunicarea și transparența sunt cele mai bune soluții. Noi avem exemple foarte multe în acest sens. Uitați-vă cât de bine lucrează primăriile din Edineț, Strășeni, Cahul, Leova, Scoreni etc. Din păcate însă, despre unii dintre politicienii noștri parlamentari se spune că l-au apucat pe Dumnezeu de picioare, unii dintre ei chiar vin din APL și au o atitudine neglijentă față de primari și îi privesc ca pe un nivel secundar de administrare.
Dacă astăzi v-ar invita la o discuție Președinta Maia Sandu, spicherul Igor Grosu, șefa Executivului Natalia Gavrilița, concret, ce ați cere de la ei?
Viorel Furdui: Vreau să va spun că până nu demult noi am avut niște discuții, am încercat să avem o abordare proactivă, am venit cu propuneri, recomandări, cu viziune, cu concepții, am tot încercat să ajutăm guvernarea să-și elaboreze viziunea proprie, fără careva pretenții. Ce sfat le-aș da în acest moment, după ce un an întreg am insistat și am încercat să le dăm sfaturi? Aș spune că este nevoie de puțin curaj și de un sistem bun de comunicare. De asemenea, i-aș ruga să încerce să adune oameni competenți în jurul lor pe acest domeniu, să nu acorde prea mare importanță străinilor care îi sfătuiesc astăzi. Sunt consultanți străini care, din păcate, sunt prea rupți de realitățile noastre, care în viața lor nu au făcut nicio reformă dar, cu regret, sunt crezuți într-o măsură mai mare decât cei de pe loc.
Înfrățirea primăriilor de pe cele două maluri ale Prutului a fost mai mult un gest simbolic sau are și încărcătură pragmatică?
Viorel Furdui: În ultimii 5-7 ani, inclusiv după crearea Consiliului Autorităților Locale din România și R. Moldova, foarte multe localități din Republica Moldova au stabilit relații de colaborare, parteneriate, înfrățiri cu primării din România, multe din ele au beneficiat de investiții. Sigur că procesul încă nu este ideal. În acest sens, avem multe experiențe reușite cu localități din Slovacia, Cehia, Portugalia, Statele Baltice. Sunt foarte multe exemple bune, dar sunt și din cele mai puțin bune, deoarece depinde foarte mult de personalitate, de contactul care se stabilește între acești lideri locali etc.
Cum ați vrea să fie RM peste cinci ani?
Viorel Furdui: Îmi doresc să avem o țară civilizată, ca RM să fie în familia europeană, noi toți știm cum trăiesc oamenii acolo, care este atitudinea statului față de oameni, să avem o justiție care să le permită primarilor să-și apere drepturile, unde procurorii nu intentează dosare la comandă, unde funcționarii publici au un nivel de viață corespunzător statutului lor și nu sunt nevoiți fie să plece peste hotare, fie să folosească funcția publică în alte scopuri.
În anumiți ani mulți primari făceau naveta, munceau și ei peste hotare…
Viorel Furdui: Și acum sunt. Este o pată pe întregul sistem, deoarece se pierde un asemenea potențial. În loc primarul și funcționarii să fie în localitate, să se ocupe de problemele cetățenilor, de dezvoltarea localității, ei trebuie să se gândească la faptul că copiii lor trebuie să mănânce ceva, să se ducă la școală, să se îmbrace etc.
Cunosc și exemple când reprezentanți ai diasporei au revenit acasă și au devenit primari…
Viorel Furdui: O parte regretă că au venit. Aici este o problemă fundamentală la care aș vrea să atrag atenția. Cei de la guvernare au o înțelegere greșită că cei de la nivel local trebuie să rabde la capitolul remunerare. Dar ce să facă un om căruia nu-i ajung bani pentru lucruri elementare? Situația cu remunerarea în APL este una critică. Noi avem în această perioadă ședințe în teritoriu și mulți primari deja ne spun că trebuie acțiuni concrete pentru că, din păcate, unii de la guvernare numai așa înțeleg să facă ceva.
Alegerile locale generale din anul viitor ne vor demonstra încă o dată cât de mulți primari își doresc să-și continue activitatea și, mai ales, câți dintre primarii de la primul mandat ar vrea să guste din această pâine pe care unii o consideră nu tocmai dulce.
Viorel Furdui: De aproape 25 de ani activez în domeniul APL. La finalizarea oricărui mandat, 80% dintre primari spun că s-au săturat, că nu se merită, doar că pe ultima sută de metri apare o nouă speranță, în multe cazuri cetățenii i-au convins să mai candideze. Acest lucru se poate de înțeles, acești oameni au început niște proiecte și îi doare sufletul să le lase nefinalizate. Acest potențial trebuie să fie valorificat. Să ne imaginăm pentru un minut că nu mai sunt acești primari în localitățile noastre, că în loc de zece primării a rămas doar una, spuneți-mi, vă rog, când va ajunge al optulea, al nouălea sau al zecelea sat în atenția reprezentanților acestor noi unități create?
Din păcate și primarii au păcatele lor. Cât traseism politic s-a făcut la nivelul APL?
Viorel Furdui: Întrebarea este de ce, din ce cauză? Primarii își schimbau culoarea politică pentru a obține finanțare pentru comunitățile lor, deputații însă își schimbau fracțiunile parlamentare pentru a obține o sursă mai mare de bani, apartamente etc. Înțelegeți care este diferența? Dacă am avea un sistem de finanțe publice locale, de administrare, de competențe, astfel ca primarii să nu depindă de cei de la centru pentru a putea face un drum în localitatea sa, atunci cred că ne vom lecui de această boală numită traseism politic, altfel mereu vom da vina unii pe alții.
