Continuăm.
De astă dată mai puțin colorat, pentru că nu e artist şi nici primar al unui mare oraş. E jurist, tânăr și, din nou, mai din partea Estică a Europei. Din Ucraina. Sau Vinnița mai exact. E tot la al doilea mandat. E un exemplu care ne zice că poți să fii un primar bun în orice țară, în orice condiții, atâta timp cât știi ce ai de făcut și nu prea tolerezi corupţia din jur.
În 2010, Vladimir Groysman câștigă al doilea mandat cu 77,8% , cel mai înalt rezultat din Ucraina. Cum? Lucrând.
Birocraţie. A transformat un aparat birocratic de tip sovietic în unul eficient european. Primăria este pentru oameni, de aceea a fost făcut “Oficiul transparent” care are scopul de a elimina rândurile, hârtiile şi ineficienţa în comunicarea dintre oameni şi autorităţi. Acest oficiu oferă aproximativ 180 de servicii, iar funcționarii pot deservi cam 1200 de oameni pe zi. Desigur asta nu s-a întâmplat peste noapte. După ce a fost ales primar în anul 2006, Groysman a introdus noi standarde de lucru. Cei care nu au reușit să se adapteze, adică vreo jumătate, au plecat. La al doilea mandat, toți angajații au fost concediați, cu dreptul de a aplica din nou pentru funcția respectivă, însă în cadrul unui concurs deschis. Au fost aleși cei mai buni, iar numărul angajaţilor a scăzut cu 13%. Desigur a fost multă reticență și neînțelegere la toate etapele. Cine nu s-a obișnuit, a plecat.
Implicarea orăşenilor. Pe lângă profesioniști și investitori, în aceste mari schimbări au fost atrași studenţi-voluntari și activiști locali.
Trafic şi transport public. Pentru a rezolva problema traficului din oraș, Groysman a cerut ajutor de la studenții Institutului de Transport. La fiecare stație, ei numărau pasagerii. O muncă nu chiar complicată, totuşi solicitantă în rutina ei. Datorită datelor primite a fost complet reconstruit sistemul de transport public.
În acelaşi timp, dacă la vreo intersecție este mereu ambuteiaj sau vreo rută este prea aglomerată, te adresezi la primărie, ei vor crea o comisie specială pentru asta și vor rezolva problema.
Vinnița a mai primit 103 vagoane de tramvai de la elvețieni. Aceștia au făcut un concurs deschis pentru orașele din Europa de Est și Vinnița a câștigat. Sunt second-hand, însă mult mai bune decât ceea ce era. Pe lângă asta, personalul ucrainean a fost pregătit tot din banii elvețienilor, toate astea ar fi costat 2,35 milioane de franci, iar alte 16 milioane de franci urmează să fie investiți în sistemul de încălzire.
Mici realizări. În cinci ani au fost reparate drumurile și a fost mărită de 15 ori suprafața iluminată a orașului. Și a fost redus numărul ЖЭК-urilor (nu trebuie traducere, nu?).
Lupta cu construcţiile ilegale. În Vinnița a fost înlăturat comerțul incoerent de pe străzi și au fost demolate aproape toate construcțiile ilegale.
Atragerea investitorilor. Vin și investitori străini. Se construiește fabrica Roshen, se reconstruiește o uzină farmaceutică și combinatul de ulei. Investițiile sunt ceva peste 100 milioane de dolari. Pentru un oraş mic ca Vinniţa este destul de bine.
Strategii de dezvoltare. A făcut proiectul de dezvoltare Vinița – 2020.Primarul zice că sunt două lucruri importante în această strategie. “Prima este viziunea noastră comună, unde noi mergem și viziunea noastră asupra viitorului. Și în al doilea rând, strategia nu este un simplu document, este un fel de acord public. Deseori strategiile se scriu doar pentru a spune că avem o strategie, apoi sunt puse pe raft și uitate.”
Angajaţii povestesc cum văd maşina lui Groysman la 7 dimineața lângă primărie şi uneori chiar el deservește oamenii în Oficiul Transparent “Care este secretul schimbărilor în oraș? Probabil lui chiar îi place ce face.”
Pentru a face toate aceste lucruri, evident trebuie să lupți cu oamenii vechi din sistem şi cu corupția de acolo. Cum spune Groysman: “atunci când fac ordine în vreun anumit domeniu, mereu lovesc peste mâinile murdare ale cuiva. La început ei vor să ne înțelegem, apoi când înțeleg că nu le voi permite să fure orașul, încep să facă presiuni: minciuni, provocări…”
El îi numeşte nu oameni de afaceri, ci escroci. Scopul lor este ca primarul să cedeze și să zică: băieți, furați ce vreți, numai să mă lăsați în pace. Groysman însă asigură că asta nu se va întâmpla. Orașul va fi respectat de toți. Inclusiv de escroci.
Există și proiecte încă irealizabile. Primarul visează să facă câteva poduri peste Bugul de Sud, însă este mult prea scump.
Chiar dacă e lipsit de culori textul (comparativ cu celălalt despre Tirana), este un exemplu minunat de un primar care ştie cum să îşi facă lucrul şi ştie că locuitorilor unui oraş le trebuie drumuri, transport public, investitori şi demolarea construcţiilor ilegale, dincolo de mesaje naţionaliste sau europene. Groysman mai zice că nu dorește nici unui oraș din Ucraina un primar politician. Ah! Dacă ar şti el… Oare cum e asta să ai un primar cu o viziune?
