Văleni este un pitoresc sat turistic în Lunca Prutului din Rezervația „Prutul de Jos”, care face parte din Rețeaua Mondială UNESCO a Rezervațiilor Biosferei. În aprilie anul trecut, la Văleni a demarat proiectul „Soluții SMART pentru comunități SMART”, inițiat și implementat de către Eco-Village Văleni / AO Ecoscout prin finanțare din partea Programului de Granturi Mici GEF – PNUD. Scopul a fost de a transfera bunele practici din România (Alba Iulia Smart City) ce țin de soluții SMART, pentru a dezvolta la Văleni premisele pentru „Primul SMART Village din Moldova”, cu folosirea unor soluții digitale și de energie regenerabilă în dezvoltarea turismului și a infrastructurii publice locale.
În satul Văleni se află două turnuri pentru observarea păsărilor, edificate cu sprijinul Programului de Granturi Mici al Facilității Globale de Mediu (GEF SGP). Din vârful unui turn de observare, numit și Turnul lebedelor, se vede cum Lacul Beleu suferă un proces de degradare – nivelul apei este scăzut. Din oglinda de odinioară a lacului, suprafețe mari sunt în prezent ocupate de stufăriș, răchitiș, sălciș. „Tot ce vedeți acum acoperit cu vegetație era odinioară doar apă, până la construcția și exploatarea sondelor de extragere a petrolului. Ce vedem acum e un tablou dezolant”, a atenționat Silvia Știrbeț, primara satului Văleni, îndemnând jurnaliștii care au venit într-o vizită de studiu la Cahul să scrie despre această problemă de la Prutul de Jos. Lacul Beleu este un relict al limanului Dunării, are o vârstă de 5-6 mii de ani, se întinde pe o lungime de 11 km și are o adâncime maximă de 2 metri.
Muzeul de Istorie și Etnografie a satului Văleni
La Muzeul de Istorie și Etnografie a satului Văleni am aflat că prima atestare documentară a localității este în anul 1436. „Legenda spune că primii locuitori ai satului Văleni au fost niște pescari care, în căutare de pește, s-au așezat pe malul râului Prut și au început a pescui în bălțile din zonă. Cu timpul, aceștia s-au stabilit aici cu familiile. Auzind și alții de cantitățile mari de pește care existau în această zonă, au venit și ei să se așeze în această vale. Însă cei care erau stabiliți deja aici cu traiul i-au izgonit în partea din deal a satului, unde de asemenea existau bălți, însă mai mici ca suprafață și, desigur, și cantitatea de pește care se pescuia era mai mică. Cei din deal erau numiți deleni, pe când cei din vale erau numiți văleni. Cu timpul, cei din deal au renunțat la pescuit și s-au orientat spre creșterea animalelor, pe când cei din vale au continuat să pescuiască. În acea perioadă a apărut și zicala: „Când apare un vălean, avem pește pe un an”. Și în prezent, în gospodăriile oamenilor din sat se găsesc coșuri folosite la pescuit”, ne-a relatat directoarea muzeului, Mariana Balușca.
Una dintre imaginile expuse la muzeu datează din anul 1938 și arată oamenii în fața bisericii din localitate. O altă fotografie este cea a Sfatului Țării. „În această fotografie este doamna Elena Alistar-Romanescu, singura doamnă din Sfatul Țării, care în anul 1889 vine din România și activează ca profesoară la noi în localitate, ca ulterior să fie singura doamnă din Sfatul Țării care a participat și la Marea Unire”, a menționat directoarea Muzeului de Istorie și Etnografie a satului Văleni.
În 2018, muzeul a demarat proiectul „Pe urmele mocanilor săceleni din Basarabia”, în colaborare cu muzeele de etnografie din Brașov și Săcele, un orășel de lângă Brașov, România. „În cadrul proiectului au fost identificate familii de mocani săceleni, ciobani din Săcele, zonă de munte, care în secolele XV-XVI au coborât cu oile spre câmpie. În urma cercetărilor, s-a demonstrat că familia Șeitan este una de mocani săceleni, care ulterior s-a stabilit cu traiul la Văleni”, a detaliat Mariana Balușca.
De la directoarea muzeului aflăm că prima biserică de la Văleni era una din lemn, construită în 1807. Însă în 1909, când satul a ars într-un incendiu, a fost mistuită și biserica din lemn. În altă fotografie vedem Biserica „Sfântul Ierarh Spiridon”, construită în anul 1914, una dintre cele mai mari biserici de pe malul Prutului. În anii `60 ai secolului trecut, lăcașul sfânt a fost demolat de către regimul comunist de atunci. Cu ajutorul diasporei și al administrației publice locale, biserica a fost construită din nou. Într-o altă imagine admirăm portul popular din zonă – înainte vreme femeile purtau ciupag, adică o vestă specifică regiunii, iar bărbații purtau cămașa pe gât.
Complexul turistic Eco-Village Văleni
Complextul Eco-Village Văleni este una dintre cele nouă pensiuni turistice din sat. Aici, cu suportul GEF SGP, pe două dintre căsuțele ecologice au fost instalate panouri fotovoltaice. Astfel, turiștii cazați folosesc energia verde, fiind mai prietenoși cu mediul.
La Casa Dorului de la complexul Eco-Village Văleni turiștii pot vedea războiul de țesut, principalul instrument la care își petreceau nopțile gospodinele, țesând zestrea fiicelor, covoare și păretare de lână, țoale, pânză de cânepă. În acest „atelier” poți urmări cum lunecă suveica pe ițe, cum „sfârâie” fusul și furca de tors în mâna gospodinei. În Casa Mare găsim zestrea, mândria fetelor și a gospodinelor – iorgane, fețe de lână, covoare și păretare, broderii și cusături – o lume aparte a meșteșugurilor populare.
Aplicația care ne poartă prin Văleni
Obiectivele turistice din satul Văleni pot fi găsite de turiști prin intermediul aplicației Zoniz, care poate fi descărcată până a ajunge în regiune, sau direct acolo. Zoniz ne arată locurile turistice în detaliu, cu o descriere succintă, dar „mustoasă”, cu localizare pe hartă și fotografii deosebite. De fapt, aceasta ne oferă conținut relevant în funcție de zona în care ne aflăm, astfel că poate fi folosită și în alte regiuni, cât și de alte instituții interesate să-și promoveze produsele sau traseele create.
Vizita la Văleni, unde au participat circa 20 de jurnaliști și reprezentanți ai organizațiilor de mediu, a fost organizată de Asociația Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic, cu sprijinul Programului de Granturi Mici al Facilității Globale de Mediu (GEF SGP) și cofinanțare din partea Suediei.
