Primara de Cruzești, municipiul Chișinău, președinta Rețelei Femeilor din cadrul CALM, Violeta Crudu, a ținut un discurs în prezența celor circa 200 de primare, reprezentante ale APL și APC, parteneri de dezvoltare care s-au reunit la Chișinău, la 3 martie, în cadrul Conferinței Naționale a Femeilor Primare.
Rețeaua Femeilor din cadrul CALM care este o platformă de instruire, comunicare și schimb de bune practici pentru toate femeile din administrația publică locală: primare, președinte de raion, consiliere, secretare ale Consiliilor locale, angajate ale APL. Știm cât de important este sa fim pregătite, să avem capacități pentru a face față provocărilor și răspunsului la crize. Nimeni nu a fost pregătit pentru ceea prin ce am trecut primăvara anului trecut, nici cei de la nivel local, nici de la nivel central dar, împreună cu oamenii noștri ne-am unit forțele și am reușit.
Mă gândesc în fiecare zi la cât de mult ne pot influența anumite decizii, în mod deosebit cele care ne fac responsabile în fața altora.
Îmi doresc să dezvoltăm localitățile noastre în unele cu adevărat europene, iar pentru aceasta avem nevoie de oameni responsabili, implicați și dedicați, care, transparent și corect iau decizii în folosul cetățenilor.
Am crescut într-o familie cu câteva generații de primari, iar mama mea a fost secretara Consiliului Local mai bine de jumătate din activitatea sa profesională. Dacă v-aș spune cu cât este remunerată astăzi mama mea sau tatăl meu, care a fost și el primar, discursul meu ar trebui să se oprească aici..
Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc la un eveniment atât de important.
Am crescut, la fel ca și multe dintre Dvs., fiind educată că dăruirea de sine și devotamentul sunt atributele de bază ale unui primar/funcționar în relația cu oamenii pe care îi reprezintă.
Am înțeles că atunci când ești primar, nevoile celorlalți sunt cele care te conduc în tot ceea ce faci. Nu vei obține niciodată încrederea oamenilor dacă nu le vei simți grijile și nevoile, dacă nu vei intra în familiile și inimile lor.
Un primar bun trebuie să fie aproape de oameni și de nevoile lor. Nevoile lor nu sunt altceva decât nevoile țării noastre. Ori, nu putem vorbi despre probleme globale, fără a ne referi la unele dintre cele mai elementare necesități cu care încă se mai confruntă oamenii noștri (lipsa apei și a canalizării, a iluminatului stradal, a gazelor naturale, a drumurilor etc.)
Satele și orașele noastre au în continuare nevoie de dezvoltare.
Totuși, ce ne ține pe noi, femeile, în aceste funcții deloc simple și ușoare?
Speranța că într-o zi va fi mai bine!
Încrederea în forțele proprii!
Satisfacția lucrurilor realizate cu succes!
Mândria cu care ne reprezentăm tradițiile și obiceiurile satelor si orașelor noastre!
Deseori Femeile își subestimează abilitățile. Succesul este atribuit, de cele mai multe ori, bărbatului. Dacă vei întreba un bărbat cum a făcut un anumit lucru, el va răspunde PENTRU CĂ SUNT GROZAV! Femeile, însă, vor găsi mereu un șir de factori externi , fie că cineva le-a ajutat, fie că au muncit mult sau că, pur și simplu au avut noroc!
Statistica a demonstrat că Femeile nu negociază niciodată pentru ele la locul de muncă. Un studiu a arătat că 57 % dintre bărbați și doar 7 % dintre femei îsi negociază salariul la prima angajare.
Dacă la o ședință va veni un bărbat director cu două femei adjuncte, dar cu poziții la fel de importante, atunci când vor fi invitați să se așeze la masa de discuții, practica a arătat că bărbatul se va așeza în mijloc, iar femeile undeva, pe la margini…
Da, ne este greu. Pentru că pe lângă serviciu noi suntem cele care menținem în mare parte gospodăria și familia, creștem copii, mergem la ședințele cu părinții, ne învoim dacă s-a îmbolnăvit copilul, ne învoim chiar dacă s-a îmbolnăvit și soțul!!!
Dar, Dumnezeu nu ne pune pe umeri nimic în plus decât ceea ce putem duce! Anume aceasta ne deosebește de bărbați, toate aceste poveri ne fac și mai puternice. Pentru că noi nu știm cum e să cedezi! Și pentru că noi vedem lucrurile din altă perspectivă, din una mult mai umană. Noi știm să transformăm obstacolele în oportunități!
Da, noi putem spune astăzi că suntem niște norocoase. Măcar pentru faptul că nu trăim în anii bunicelor noastre.
Da, avem o reprezentativitate mică, chiar și la nivel mondial. Dar de ce e atât de mică?
Dar cum să încurajăm alte femei să se implice în politică sau în viața socială a comunităților când avem o legislație care nu ne apără împotriva hărțuirii și a violenței verbale? Avem zeci de cazuri când femeile primare, și nu doar, sunt numite urât la ședințele Consiliilor locale, în interpelările unor consilieri, pe rețelele de socializare, nemaivorbind despre campaniile electorale unde femeia-candidată devine ținta celor mai umilitoare ipostaze.
Astăzi nu avem nici un caz soluționat referitor la umilințele prin care au trecut și trec unele femei implicate în politică. Dimpotrivă, acestea devin subiecte de știri pe care le digeră cu o poftă animalică societatea.
Astăzi femeia primară e și doctor, și psiholog, și ingineră, și responsabilă de activități culturale, tot ea e cea care plasează anunțuri, întreține paginile de socializare, gestionează site-ul, este agent constatator, președinta comisiei situații excepționale, aleargă după recruți, scrie demersuri, răspunde la petiții, completează cereri pentru compensații, aleargă după câinii vagabonzi, plantează copaci, strânge deșeuri, repară clădiri și drumuri, iese la măsurări în teren, este autoritate tutelară, înregistrează căsătorii, soluționează conflicte între vecini, certuri între soți, șofează etc.
E puțin sau e mult?
Ne întrebați ce ne dorim noi astăzi?
Răspund: să fim tratate cu respect și demnitate.
Respectul înseamnă inclusiv legi care să ne apere, iar demnitate înseamnă un salariu decent cu care, pe lângă a putea să ne achităm facturile, să ne permitem să ne cumpărăm măcar o pereche de pantofi, care nu să se rupă pe drumurile noastre pietruite, dar și o geantă mai calitativă, în care să încapă documentația de proiecte și devizele de cheltuieli.
Despre un costum frumos sau o rochie superbă voi vorbi cu altă ocazie….
Si, da, vreau ca toate femeile să se așeze la mijlocul mesei!
Veți spune că nu e ușor nici astăzi. Dar când a fost ușor?
Niciodată!
Cu toate acestea, noi am demonstrat că se poate!!!
