În cadrul celei de-a 28-a sesiune ordinară a Adunării Generale a Asociației Comunelor din România (ACoR), care s-a desfășurat la București, în perioada 23-26 februarie, președinta Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM), primara satului Selemet, Cimișlia, Tatiana Badan a ținut un discurs despre autonomia locală a satului: situația, bariere și oportunități.
Astăzi, ne întâlnim pentru a discuta despre un subiect de maximă importanță pentru viitorul țării noastre: democrația și autonomia locală, dar și rolul acesteia ca temelie a statului. Aceasta mai ales în situația în care Republica Moldova a devenit recent o țară candidată la aderarea în spațiul Uniunii Europene, în care democrația locală și Europa regiunilor reprezintă noțiuni fundamentale și pline de esență.
În Republica Moldova, principiile autonomiei locale și descentralizării formal se regăsesc în Constituție și legislație încă din anul 1994. De asemenea, Carta Europeană a Autonomiei Locale, o convenție adoptată de Consiliul Europei în anul 1985 și care este actul normativ principal la nivelul Europei, stabilind esența, elementele și standardele fundamentale ale unei autonomii/democrații locale veritabile, a fost ratificată integral și este în vigoare în Republica Moldova începând cu anul 1998.
Însă, în pofida acestui cadrul normativ destul de dezvoltat din Republica Moldova, din păcate, realitatea de astăzi ne arată o imagine mult mai complexă, marcată de provocări și probleme semnificative. Mai ales atunci când vorbim despre colectivitățile locale din mediul rural care, în cazul Republicii Moldova, au constituit izvorul nesecat și elementul principal al păstrării identității, culturii, tradițiilor, limbii și valorilor NAȚIONALE ROMÂNEȘTI. Putem spune că anume SATUL a salvat STATUL/NAȚIUNEA de cele mai crunte regimuri/imperii totalitare care au rupt Basarabia de Țară.
În cadrul Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM) și cu ajutorul fraților noștri din România, în persoana Asociației Comunelor, ne-am format o viziune generală și foarte concretă privind cauzele problemelor și provocărilor de sistem cu care se confruntă în prezent colectivitățile locale din mediul rural.
Principalii factori recunoscuți care afectează negativ situația din mediul rural sunt: lipsa finanțării publice, infrastructura slabă, productivitatea scăzută, șomajul ridicat, salariile mici, accesul limitat la serviciile publice, liberalizarea pieței, schimbările demografice, provocările de mediu și decalajul digital.
Toți acești factori sunt bine cunoscuți și, în general, recunoscuți ca o provocare.
Dar în acest domeniu există o serie de factori și provocări, atât conceptuale, cât și din perspectiva politicilor guvernamentale, care afectează direct posibilitatea, capacitatea și eficiența autorităților locale de a face față provocărilor legate de exodul serviciilor de interes general, în special cele din mediul rural.
Vorbind despre aceste provocări și obstacole, având în vedere experiența Republicii Moldova, aș dori să atrag atenția la următoarele aspecte:
- Neglijarea semnificației zonei rurale și a mediului în conturarea identității, culturii, istoriei și tradiției unei națiuni.
În consecință, au apărut discuții și idei cu privire la oportunitatea, eficiența și necesitatea investițiilor în localitățile rurale…, despre eficiența costurilor menținerii în viață a comunitățile mici rurale, dacă merită să cheltuiești bani în localități mici cu puțină populație, apariția de noțiuni/concepte despre localități fără viitor sau perspectivă… Și, în concluzie, promovarea unor abordări și chiar politici discriminatorii și extrem de periculoase față de comunitățile locale din mediul rural care blochează, reduc sau închid accesul acestora la fonduri, la dezvoltare și servicii.
În țări precum R. Moldova, unde satul și mediul rural nu sunt doar pietre de temelie economice, datorită naturii predominant agricole a țării, ci stau și la straja limbii, identității, culturii și tradiției naționale, importanța satului și a zonei rurale este crucială. Când vorbim despre cultură, educație, spirit și sufletul unei națiuni, abordările strict matematice, rentabile, financiare și economice nu pot și nu trebuie să prevaleze! Sau cum spunea în același context domnul Emil Drăghici, președintele Asociației Comunelor din România: „OAMENII NU SUNT CIFRE, IAR SATELE NU SUNT SUME!!!”
- Înțelegerea și implementarea greșită a conceptului de URBANIZARE
În mod tradițional, urbanizarea a fost percepută ca o migrație a populațiilor din mediul rural spre cel urban, adesea asociată cu noțiuni de progres și modernizare. Cu toate acestea, această viziune este incompletă și poate duce la interpretări greșite ale acestui fenomen cu mai multe fațete.
Adevărata urbanizare nu este despre alungarea oamenilor din sate în orașe și nici despre dizolvarea vieții rurale în existența urbană. Nu este vorba despre mutarea satului în oraș – mai degrabă, este vorba despre aducerea calităților urbane în zonele rurale. Este vorba de asigurarea că toți cetățenii, indiferent de locul în care locuiesc, să aibă acces la serviciile și oportunitățile pe care le oferă orașele. Trebuie să aducem în sate aspectele pozitive ale vieții urbane, cum ar fi accesul la servicii publice, educație și tehnologie, fără ca acestea să-și piardă identitatea și valorile.
- Fuziune/reforme teritoriale radicale/amalgamări grăbite sau forțate
Reforma administrativ-teritorială radicală/amalgamările eșuate sunt un alt exemplu al lipsei de viziune strategică. De obicei, necesitatea unor reforme administrativ-teritoriale radicale este prezentată ca argument și panaceu, în mod specific, pentru a demonstra necesitatea de a oferi cetățenilor servicii publice de mai bună calitate. Cu toate acestea, astfel de reforme, atunci când sunt impuse, prost pregătite, neconsultate adecvat și grăbite, nu numai că nu reușesc să îmbunătățească situația, ci pot dăuna și mai mult furnizării de servicii adecvate cetățenilor. Mai mult ca atât, în multe situații, unirea forțată a satelor, fără a se ține cont de specificul lor economic, social și cultural, a dus la diminuarea autonomiei locale și la o scădere a calității vieții.
- Impactul experților internaționali în procesul de adoptare a răspunsului pentru politicile SGI
Fără a diminua rolul pozitiv și important al expertizei internaționale în Republica Moldova, trebuie totuși să recunoaștem o serie de neajunsuri și aspecte care au avut un impact negativ asupra eficienței politicilor Republicii Moldova și implementării lor corecte. Importul unor modele de dezvoltare neadaptate la realitățile locale a generat dependență și o slăbire a capacității de decizie la nivel național. În multe cazuri chiar a generat dependentă imensă a factorilor decizionali locali de consultanți, care uneori a degenerat în amestec direct în procesul decizional, cum este cazul Republicii Moldova.
Nu fără motiv, R. Moldova este considerată o țară cu unele dintre cele mai bune strategii și planuri din lume, dar cu cel mai scăzut sau mai prost grad de implementare a acestora.
În concluzie, credem că autonomia locală solidă, descentralizarea reală, diferite forme de cooperare și aplicare corectă a instrumentelor de urbanizare pentru zonele rurale, unde distanțele și resursele limitate pot fi provocatoare, sunt piloni ai dezvoltării durabile și incluzive. Totodată, cum demonstrează experiența Republicii Moldova, a României, Poloniei și altor state, rolul asociațiilor Autorităților Locale este foarte important în abordarea provocărilor menționate mai sus, prin participarea lor activă în procesul decizional la nivel național și internațional, în scopul promovării unor politici adecvate, conectate la realitățile naționale și care protejează drepturile colectivităților locale, în special a celor din mediul rural.
Vă mulțumesc pentru atenție și să privim cu încredere în viitorul nostru comun!!!
