Nicolae Tudoreanu: „Este imposibil să guvernezi la nivel local având o centralizare excesivă a resurselor administrative”

Prim-ministrul Maia Sandu le-a promis primarilor adunați la o ședință săptămâna trecută că noua guvernare nu se va răzbuna pe cei care au participat la campanii de denigrare internațională a opoziției, inițiate de fostul regim condus de Partidul Democrat, și i-a asigurat că autoritățile locale moldovene își vor primi în sfârșit „libertatea”. Ce așteptări au primarii? Valentina Ursu a discutat cu Nicolae Tudoreanu, primar în Feștelița, raionul Ștefan Vodă. Ales ca independent, el a aderat ulterior la Partidul Democrat.

Europa Liberă: Dacă ar fi să definiți importanța administrației publice locale, pe ce ați pune accent?

Nicolae Tudoreanu: „În primul rând, aș pune accentul pe faptul că administrația publică locală are relația directă cu cetățeanul și este cea mai aproape de cetățeni și aici ar trebui să vină și resurse, nu numai competențe, pentru că competențe s-au delegat foarte multe, însă suntem restanțieri la resurse pentru executarea acestor competențe și vorbim ca parte integrală a autorității publice, ca în general într-un stat, dar autoritatea publică locală totuși este mult mai importantă, pentru că și cei care activează la nivel central depind până la urmă de politicile făcute la nivel local. E vorba de grădiniță, școală, drumuri, apeduct. Aceste lucruri sunt doar de competența autorităților publice locale să le rezolve.”

Europa Liberă: Politizarea excesivă a administrației publice locale a dăunat dezvoltării comunităților? Unii din primari au avut toate culorile politice.

Nicolae Tudoreanu: „Dar nu avem doctrine politice în Republica Moldova. Mai degrabă au trecut dintr-o echipă în alta, pentru că este imposibil să guvernezi la nivel local având o centralizare excesivă a resurselor administrative și acest lucru s-a întâmplat. Dacă ar fi descentralizarea reală, eu sunt sigur că foarte multe candidaturi la nivel local ar fi independenți, pentru că, având resursele clare, și planificarea bugetară multianuală ar fi foarte bine de introdus, ca oamenii să știe – ai venit într-un mandat de patru ani, avem resursele respective pe comunitatea respectivă, le vei gestiona în așa fel ca oamenii să simtă ceva și să nu depinzi de administrația publică centrală, când o să dea transferuri, când o să se anunțe programul „Drumuri bune”, când o să se anunțe programul „Rețele de canalizare și apă”, să știi cu resursele pe care le ai ce poți face și ca oamenii după asta să tragă concluzia – ești un manager bun sau nu ești un manager bun.”

Europa Liberă: Dar majoritatea celor care s-au perindat la putere au încercat să acrediteze ideea că tot ceea ce se face în teritoriu este cu blagoslovirea de la centru – și același drum, și aceeași canalizare, și salubrizare, reconstrucția unei grădinițe, a unei școli…

Nicolae Tudoreanu: „Cea mai mare greșeală pe care au comis-o, practic, toate guvernele, cu regret, în ultima campanie electorală parlamentară candidații în deputați încâlceau mesajele și le copiau strict de la primari, aveai impresia că ești într-o competiție de alegeri locale și acest lucru ne-a deranjat foarte mult. Administrația publică centrală își are competențele ei și nu ar trebui să meargă în teritoriu și să vorbească de drumuri, să vorbească de apă și canalizare, pentru că nu sunt prerogativele administrației centrale. De asta s-au cam încâlcit lucrurile în Republica Moldova și sper eu să le descâlcească cineva. S-a instituit acum un dialog între autoritatea centrală și Congresul Autorităților Publice Locale. Sperăm noi că nu se vor încâlci mai tare, dar se vor descâlci cu adevărat, pentru că este nevoie de o descentralizare reală de resurse, în primul rând, și, în al doilea rând, de subordonare, pentru că de multe ori multe din autoritățile publice locale nu-și doresc o descentralizare, pentru a nu răspunde pentru ceea ce fac.”

Europa Liberă: Cresc responsabilitățile odată cu descentralizarea veritabilă?

Nicolae Tudoreanu: „Sigur că cresc și responsabilitățile. La mulți le este convenabil să cerșească, pentru că asta au moștenit și nu le este interesant să răspundă de la primul leu venit și până la ultimul leu ieșit din bugetul pe care îl administrează.”

Europa Liberă: Pentru asta trebuie să ai competențe, dar ca să ai competențe trebuie… Și de asta unora le era mult mai confortabil să vină de la centru să le spună: „Uite, banii ăștia se dau pentru drum…”

Nicolae Tudoreanu: „Da, îți faci drumul de acolo și mâine îți mai dau de un kilometru de apeduct acolo…”

Europa Liberă: Exact.

Nicolae Tudoreanu: „Fără responsabilitate, dar cu ce ne pomenim după asta? Ne pomenim cu o durabilitate proastă asupra acestor investiții, nu le gestionează corect până la urmă și tot ce a venit așa, la prima apariție de pomană, pomană se consideră și lumea n-o ia în serios.”

Europa Liberă: S-a discutat mult că odată ce s-a finalizat reforma administrației centrale, urma să se recurgă și la reforma administrației locale, inclusiv să se revină la reforma teritorială, ca să se știe foarte clar cum vor avea grijă autoritățile locale să gestioneze treburile comunității.

Nicolae Tudoreanu: „Nici nu este nevoie să se facă o revoluție în administrația publică locală, pentru că este legea actuală care spune că se înființează primării acolo unde numărul populației depășește 1.500 de locuitori. Or, noi astăzi avem mai mult de 300 de primării cu mai puțin de 1.500 de locuitori, mai puțini decât prevede legea. Și ar trebui să revenim la legea actuală și să nu facem atâta agiotaj, pentru că foarte multe comunități locale rurale deja se miră, cum poți să mai ții o primărie într-o comunitate unde sunt 300-400 de locuitori? Eu sunt sigur că dacă am lua datele ultimului recensământ, eu cred că sunt mai mult de 300 de localități cu o populație mai mică de 1.500 de oameni. Evident că acolo resursele sunt risipite aiurea și ar fi foarte bine ca banii aceștia să rămână în sistem, să nu fie scoși din sistem, dar să fie lăsați în comunele care vor absorbi aceste primării.”

Europa Liberă: Dar am vorbit cu unii din acești primari care sunt în fruntea localităților în care sunt mai puțin de 1.500 de locuitori și ei își apără cu argumente poziția că aceste sate trebuie să aibă primărie, că și așa satul e adus la pierzanie.

Nicolae Tudoreanu: „Ar trebui de respectat democrația locală, atunci poate fi introdusă și amalgamarea benevolă. De lăsat câțiva ani aceste primării să vedem cum se vor comporta financiar-bugetar. Dacă au terenuri pentru extinderea comunității, eu sunt sigur că în următorii ani lumea o să remigreze înapoi la sat, pentru că asta se observă și în Europa, orașele mari deja se depopulează și lumea se mișcă și-și construiește vile în satele în care mai sunt terenuri pentru construcții. Principiul de amalgamare benevolă ar fi o soluție foarte, foarte bună pentru Republica Moldova și foarte multă lume înțelege. O să se vadă acum la alegerile din toamnă că probabil în foarte multe localități o să fie calitatea candidaților foarte joasă din cauză că cei care au mai rămas de pe vremuri socotitori, brigadieri, agronomi deja au îmbătrânit, că, de fapt, s-a mizat pe această masă de oameni din sate, cei care au lucrat în fostele gospodării agricole; foarte puțini s-au întors după absolvirea facultăților, mai mult s-au oprit prin orașe sau orașele-reședință de raion, de aceea alegerile din toamnă o să ne dea un indicator foarte clar privind încotro trebuie să mergem cu autoritățile publice locale, pentru că sunt sigur că o să avem alese nu cadre puternice după scrutinul din toamnă.”

Europa Liberă: Bugetul e sărac, auster, bani mulți în buget nu au fost și probabil că în viitorul apropiat nu vor fi atât de mulți de câți are nevoie localitatea ca să se dezvolte. Proiectele au fost o salvare pentru mediul rural ca să se îmbunătățească infrastructura, nivelul de trai al cetățenilor. Banii ăștia pot fi identificați totuși ca să acopere o parte din necesitățile unei administrații publice locale?

Nicolae Tudoreanu: „Fără îndoială, avem un Cod Fiscal învechit, în special titlul 6 și 7 din Codul Fiscal, care strict reglementează veniturile proprii ale autorităților publice locale. Ca să vă imaginați, un singur exemplu: în anul 1999, când a fost introdus impozitul funciar pe terenurile care sunt prelucrate – agricole am în vedere – pentru o mie de hectare se plătea 120 de mii de lei și după 20 de ani, ca să vă imaginați, aceleași 120 de mii de lei sunt colectate la nivel local. Aici este o rezervă foarte mare. Ar trebui ca dreptul de a aplica aceste impozite și la capitolul termenii de plată, și la capitolul de facilități să fie dat în exclusivitate autorităților publice locale, că dacă ele sunt venituri proprii, să fie dirijate de consiliile locale și să nu aștepte atunci când primăria X sau Y va crește capacitatea de plată pe locuitor. Eu spuneam alteori că la noi era un președinte de colhoz și se ducea cineva să ceară o mașină să meargă la spital, iar el spunea: „Așteptați să se mai îmbolnăvească cineva și să meargă mai mulți, ca să nu se ducă mașina cu o singură persoană”. Uite așa noi facem cu liberalizarea impozitelor pe proprietate în localitățile rurale și așteptăm să crească capacitatea de plată a satelor noastre ca să-și poată plăti impozitele puțin mai majorat. Eu cred că asta este incorect, să lăsăm autorităților publice locale să decidă din perspectiva capacității fiscale pe care o are localitatea respectivă și să încerce să crească veniturile proprii.

Noi avem un exemplu în acest sens. Câțiva ani în urmă am ajustat baza de calcul la impozitul pe imobil și dacă până în anul 2017 colectam 11 mii la cele o mie de case din localitate, astăzi încasăm 120 de mii de lei. Hai să vă imaginați că oamenii achită și nu este o problemă, cu atât mai mult că vorbeam și de impozitul funciar. Nu se mai poate ca după 20 de ani să plătești aceleași 120 de mii de lei pe o mie de hectare terenuri agricole. Or, vedem după bunăstarea pe care și-au crescut-o proprietarii fermelor agricole din localitate – și combine performante, și tractor de ultimă generație, mai nou, și jeepuri de ultimă generație cu care merg prin localitate. Înseamnă că capacitatea de plată a crescut și trebuie să încercăm să revizuim baza fiscală a localităților, să nu încercăm întotdeauna să punem baza pe politica socială exagerată și să spunem că oamenii nu au cu ce plăti, că oamenii nu au bani. Nu este adevărat.

Pentru orice lucru bun se plătește, oamenii își doresc condiții bune și pentru asta trebuie să plătească. Cu atât mai mult că avem infrastructura modificată în ultimii ani și dacă n-o să ai resurse să întreții drumul pe care l-ai făcut sau rețeaua de canalizare, riscăm ca aceste investiții să se piardă și mai repede decât au fost acumulate.”