Migranții moldoveni modernizează satele unde au copilărit

Din acest an, 23 de localități din Republica Moldova vor deveni mai moderne: fie că vor fi reparate drumurile, fie că vor fi renovate parcurile sau instituțiile de menire culturală, sportivă și de agrement. Băștinașii, autoritățile publice locale, diaspora – toți și-au unit eforturile pentru a aduce Europa acasă. În ajutor le-a venit Guvernul Elveției, care oferă pentru fiecare localitate granturi a câte 20 de mii de dolari.

În primele zile de Mărțișor, când Baba Dochia pare să fi renunțat să-și mai scuture cojoacele, soarele ne-a dăruit din plin căldura lui. Pe elevii Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Crihana Veche, raionul Cahul, apariția soarelui îi bucură dublu: mai întâi, pentru că scapă de hainele ce îi încotoșmăneau și le îngreunau mișcarea; apoi, pentru că își vor petrece lecțiile de educație fizică afară, unde se pot zbengui în voie.

Elevii din Crihana Veche nu mai practică educaţia fizică în sala de sport, deoarece acoperişul clădirii este fisurat. Foto: Lilia Zaharia

Sportul care îi îmbolnăvește

Victor Teleagă și Igor Costenco învață în clasa a patra, iar după ore obișnuiesc să rămână la școală pentru a mai bate mingea. „Jucăm fotbal, volei, baschet, mai uităm și noi de matematică…”, spun băieții cu zâmbetul pe buze, semn că ea le dă mari bătăi de cap. În această iarnă, una cu multă umiditate, lecțiile de educație fizică au fost un adevărat chin pentru ei, dar și pentru colegii lor din liceu, și pentru profesori. Totul – din cauza sălii de sport, care se află într-o stare dezastruoasă. Acoperișul acesteia este ca și ciuruit, iar atunci când afară plouă sau ninge, apa curge în sală, inundând-o. „Vedeți, curge și acum apă, este imposibil să practici sportul aici”, arată directoarea instituției, Aliona Crețu, spre podul pe care se prelingeau stropi de apă de culoare gri.

Deoarece este exces de umiditate, pereții sălii sunt plini de igrasie, iar podeaua este putredă. Și vestiarele sunt ca niște saune, iar daca elevii își lasă hainele acolo, spre sfârșitul lecției le găsesc jilave. „Dacă pe timp de vară ploua mai multe zile, pe podea creșteau ciuperci. Nu, nu glumesc, acoperișul sălii de sport nu a fost reparat capital de când a fost construită sala, de prin anii 1980”, mai adaugă directoarea liceului.

A bătut la mai multe uși pentru ajutor. Dar, pentru că sala de sport este o încăpere foarte mare, soluționarea acestei probleme din cont propriu era o misiune greu de realizat pentru autoritățile publice locale. Astfel, vestea că satul a fost selectat drept unul dintre câștigătorii grantului în valoare de 20 de mii de dolari, oferiți de Guvernul Elveției în cadrul proiectului Migrație și Dezvoltare Locală (MiDL), realizat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), a fost ca o mană cerească.

Diaspora, solidară cu elevii din Crihana Veche

Rodica Cucereanu, primara din localitate, spune că, înainte de a se înscrie în cursa pentru acest proiect, i-a fost greu să decidă ce problemă din sat ar fi prioritară. „Avem nevoie de bani și pentru restaurarea muzeului din sat, și pentru reparația drumurilor, și pentru iluminarea stradală. Însă, urmare a mai multor consultări purtate cu localnicii din Crihana Veche, dar și cu cei din diaspora, am ajuns la concluzia că sala de sport de la școală nu mai poate aștepta. Vrem o generație sănătoasă”, concluzionează primara.

De ce diaspora? Condiția acestui proiect este ca la activitățile de modernizare a localităților să contribuie financiar și sătenii din afara țării, fie că aceștia lucrează temporar acolo, fie că s-au stabilit definitiv. Cu o contribuție de peste două mii de euro au venit și autoritățile publice locale. Astfel, până în prezent, din donațiile făcute de crihănenii de acasă, dar și de cei din diaspora, s-au acumulat peste 3700 de euro.

Băștinașii din Crihana Veche, stabiliți în afara țării, spun că nu au rămas indiferenți față de dificultățile pe care le întâmpină elevii din sat la orele de sport, stând în frig și respirând aer cu spori de mucegai. Vestea s-a dus la mii de kilometri, ajungând până și în Republica Benin, în vestul Africii. Acolo locuiește, de aproape 13 ani, Oxana Hîncu din Crihana Veche. Ea spune că, deși a absolvit instituția de învățământ din localitate de circa două decenii, nu uită locul unde și-a petrecut anii cei mai frumoși ai copilăriei și adolescenței. „Crihana Veche este satul unde m-am născut, am crescut și mi se pare un motiv real să ajut la renovarea instituțiilor din localitate”, afirmă Oxana.

La toamnă, comuna Gura Galbenei va avea în localitate un drum european. Foto: Lilia Zaharia

Băltoacele din mijlocul comunei Gura Galbenei

La fel de receptivi la problemele comunității sunt și locuitorii din Gura Galbenei, raionul Cimișlia. Aici sătenii și-au pus de gând să repare strada Ștefan cel Mare – una dintre principalele artere rutiere din comună, cu o lungime de peste doi kilometri și unde, după ce s-au dus zăpezile, băltoacele sunt până la genunchi. Așa că încălțămintea „preferată” a localnicilor sunt galoșii sau cizmele. Apa din băltoace ajunge până la poarta oamenilor care și-au ridicat casele pe această stradă. Unul dintre ei, Vasile Botnarenco, a găsit o metodă inedită pentru a scăpa de apa care îi ajunge până la temelia gardului. „Am săpat un canal prin care se scurge apa la vale. De când mă știu acest drum este mereu în glod. De 45 de ani trăiesc în băltoacă”, afirmă bărbatul.

Nu scapă de noroi nici cei mai mici locuitori din Gura Galbenei. Grădinița „Lăstăraș” din localitate se află pe la mijlocul acestei străzi. În fiecare dimineață și seară, peste 70 de micuți frământă glodul până ajung la grădiniță sau acasă. „Eu am cizme până la genunchi, iar când ajung acasă, mi le spăl singur, nu bunica. Deja sunt mare”, se laudă Lucian, un băiețel din grupa pregătitoare. Bunica acestuia, care e și educatoare, afirmă că, atunci când băiatul era mai mic, îl ducea în brațe până la grădiniță, acum însă nepoțelul este nevoit să meargă prin glod, până ajunge la locul destinației.

În asemenea condiții nu este de mirare că, la poarta grădiniței, se află o răzătoare, unde micuții își curăță încălțămintea, dar și o căldare cu apă, pe marginea căreia stă atârnată o cârpă – obiecte indispensabile pentru curățirea ciuboțelelor. „Să știți că, din cauza drumului inaccesibil, plin cu gropi și noroi, avem o frecvență mai mică. Când plouă sau ninge, deja putem să anticipăm că în acea zi vom avea mai puțini copii la grădiniță. Părinții preferă să își țină copiii acasă cu buneii sau cu rudele, decât să meargă pe aici”, se plânge Maria Jentemir, directoarea Grădiniței „Lăstăraș”.

Infografic: Grafica: un.org

De comun acord și prin consultări publice

„Problema aceasta este una dintre cele mai stringente pentru noi”, ne spune Victor Stână, primarul comunei Gura Galbenei. „Și ca locuitor al satului, dar și de pe poziția de ales local, mă doare să văd în ce hal arată una dintre principalele străzi de la noi…”. Ca să se asigure de sprijinul consătenilor săi, a organizat mai multe consultări publice, la care au fost discutate principalele trei probleme ce ar trebui soluționate urgent, întru binele localității: construcția sistemului de canalizare, reparația fântânilor arteziene și reparația străzii Ștefan cel Mare. „Am optat pentru ultima variantă, deoarece ne-am dat seama că drumul respectiv este un punct strategic pentru localitate. Ideea a fost sprijinită și de reprezentanții noștri în diasporă. Astăzi, vreau să vă spun că oamenii se mobilizează și donează bani pentru refacerea acestei porțiuni de drum, și nu contează dacă locuiesc în apropiere sau în celălalt colț de sat…”, precizează Victor Stână.

Alesul local din Gura Galbenei menționează că, prin consultarea cetățenilor și de comun acord, au fost stabilite și sume diferite pentru donații: agenții economici – câte 2,5 mii de lei; locuitorii care au unități de transport – câte 1500 de lei; salariații – câte 1000 de lei, iar familiile social-vulnerabile și persoanele în etate donează după posibilitate.

Nici pentru băștinașii din diaspora – care reprezintă circa a cincea parte din cei peste cinci mii de locuitori ai satului – nu a fost fixată o sumă anumită, fiecare oferind cât îl lasă inima și buzunarul. Adrian Dron, care de peste un deceniu este stabilit în orașul italian Padova, nu a stat prea mult pe gânduri atunci când a fost lansată campania de colectare a fondurilor. „Venim acasă doar vara, de obicei în august, dar vreau ca acest drum să arate ca cele europene în toate anotimpurile. Am crescut pe această stradă și cunosc glodul de mic, de aceea, am donat pentru binele comunității”,

spune tânărul.

Astfel, cu eforturi comune și cu sprijin european, satele noastre promit să se schimbe la față. Iar moldovenii din diaspora se vor putea mândri cu faptul că, din puținul pe care l-au agonisit, au reușit să contribuie la o viață mai bună în localitățile de baștină.

Lilia Zaharia

reporteră „Obiectiv European”

Articol realizat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al National Endowment for Democracy (NED). Citiţi „Obiectiv European” pe http://api.md/upload/files/OB-EU-nr7-rom.pdf