În satul Gura Bâcului din Anenii Noi, o localitate cu 3700 de locuitori, au fost găzduiți 100 refugiați. Cei mai mulți sunt din Odesa și speră că în curând se vor putea întoarce acasă. În 1992, când a avut loc conflictul militar de pe Nistru, locuitorii satului Gura Bâcului au fost evacuați în Țânțăreni, Mereni și alte localități ale Republicii Moldova. „Atunci noi am fost primiți în casele altor oameni și chiar dacă au trecut 30 de ani, nu putem uita că și noi am fost ajutați când ne-a fost cel mai greu”, explică aleasa locală Lilia Brehova.
Astfel, oamenii din Gura Bâcului s-au mobilizat și au cazat cei o sută de refugiați în casele lor, inclusiv în locuințele stăpânii cărora de mai mulți ani și-au găsit rostul în alte țări.
La fel ca consătenii săi, Lilia Brehova a păstrat pentru familia ei o plapumă, două perne, o tigaie, un ceaun și câteva farfurii, restul le-a dus refugiaților. Unii au adus produse, alții legume, unii bani, fiecare ajută cu ce poate. Cea mai mare problemă o constituie lipsa lemnelor pentru foc. Oamenii se împart și cu acestea, dar nici ei nu au rezerve prea mari.
Aleasa locală afirmă că deocamdată nu a primit niciun suport din partea autorităților centrale. „Am scris un demers către Moldsilva în care explicăm că avem nevoie de lemne pentru a încălzi casele în care s-au adăpostit refugiații, deocamdată însă nu am primit niciun răspuns.” Lilia Brehova consideră că oamenii care au primit refugiați în casele lor tot au nevoie de suport, deoarece în fiecare zi trebuie să hrănească mult mai multe persoane.
