Directorul executiv al Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM), Viorel Furdui, în cadrul unui interviu pentru Provincial.md, a vorbit despre rolul asociației, relația CALM cu autoritățile centrale, despre unele presiuni la care sunt supuși primarii, dar și despre alte aspecte importante din activitate și din țară.
Provincial: Congresul Autorităților Locale din Moldova – instituția care reprezintă autoritățile locale din R. Moldova în relația cu Guvernul, cetățenii, alți actori. Vă reușește, după părerea dvs.?
Viorel Furdui: Întotdeauna este loc pentru mai bine, dar, cu siguranță, dacă comparăm cu situația care a fost până la crearea Congresului Autorităților Locale din Moldova, în ceea ce privește comunicarea și dialogul cu administrația publică centrală, atunci noi avem un progres. Noi, în calitate de asociație, am văzut vreo 7 guverne și vreau să vă spun că toate au o anumită particularitate. După o anumită perioadă, relațiile mai bune încep să se deterioreze. Motive sunt mai multe, că vine timpul ca să își realizeze anumite angajamente, niște promisiuni și e clar lucru că noi, fiind o organizație bazată cu adevărat pe principii și valori, amintim câteodată că s-a promis ceva, că există niște angajamente și pe plan intern, că mai sunt niște strategii, niște legi, mai sunt niște recomandări ale Consiliului Europei ce trebuie executate. În rezultat, apar anumite supărări, dar, în fond, vreau să vă spun că, cu siguranță, noi avansăm, noi ne dezvoltăm în ceea ce privește dialogul. Sigur că, ne deranjează faptul că unele lucruri foarte importante, noi reușim să le discutăm cu o grabă foarte mare, cu o situație care este influențată de alți factori. De exemplu, factorul politic este extrem de nociv în Republica Moldova și el își pune amprenta. Mai există uneori această presiune, nu întotdeauna justificată, din partea partenerilor de dezvoltare. Sunt multe probleme încă de rezolvat.
P.: CALM a fost constituit în 2010, sunt 8 ani de activitate. Cum descrieți situația, de până la constituire a CALM, a autorităților locale și cea de acum, cum s-a schimbat?
V.F.: Până la constituirea CALM, evident, elementul extrem de important a fost că a lipsit vocea administrației locale în tot ce înseamnă mediul decizional în Republica Moldova și tot ce înseamnă reforme, procesul de elaborare și adoptare a cadrului legal din Republica Moldova. Este un element extrem de important. Practic, putem constata că, în mare parte, administrația locală nici nu a participat în mod efectiv și plenar la toate procesele care au avut loc în Republica Moldova. Aceasta s-a demonstrat foarte clar prin diferite efecte, de exemplu: am avut reforme ale administrației publice locale, reforme administrativ-teritoriale, dar făcute fără a consulta autoritățile locale și în rezultat am avut reforme pe care s-au cheltuit o sumedenie de bani, dar, care, ulterior, nu au fost efective și au fost anulate. Este vorba de aceeași reformă administrativ-teritorială anterioară din anul 1998, care a existat doar 2 ani, și multe astfel de exemple, când se adoptau strategii, planuri, legi, fără ca vocea administrației locale să fie auzită. Astfel, realitatea nu era luată în considerație, iar aceasta însemna lipsa unei conexiuni cu autoritățile din teritoriu.
P.: De ce în Republica Moldova abia în 2010 a fost constituit Congresul? S-a amânat sau nu a fost nevoie?
V.F.: Cauze sunt mai multe, cred că a venit o astfel de atmosferă sau un mediu favorabil. Vreau să vă spun că, până la CALM, au mai existat asociații, numai că ele, cum e specific național, au fost multe și divizate pe diferite criterii: politice, subiective etc. Din acest moment au fost inefective. Iată în 2010 a venit aceasta oportunitate, după schimbarea la nivel politic, a venit o anumită coaliție la guvernare și s-a creat acest vid. Instituirea asociației a fost inițiativa unui grup de primari, care au înțeles că, indiferent de viziuni politice, trebuie să încercăm să avem o voce unită și să ne focusăm pe niște chestiuni foarte concrete legate de: administrația publică locală, descentralizarea, interesele comunității locale etc. La început, inițiativa a venit de la vreo 40-50 de primari. Indiferent de viziunea politică, s-a reușit crearea unei astfel de organizații. Vreau să vă spun că, CALM este un fenomen în Republica Moldova. Într-o situație când societatea este extrem de divizată pe criterii politice, naționale, regionale, iată CALM – din contra, e o instituție care a demonstrat că Republica Moldova poate să se unească.
P.: Conform statutului, CALM este o asociație apolitică. Cum e să fiți apolitici și să reprezentați oameni politici? Se intersectează undeva interesele?
V.F.: Aceasta e și problema că nu se înțelege care e rolul CALM-ului și pe cine reprezintă. CALM nu reprezintă propriu-zis primarii sau consilierii, membrii CALM-ului nu sunt primarii sau alte categorii de funcționari din primărie. Membrii CALM-ului sunt satele, comunele, orașele, iar acestea înseamnă cetățenii, indiferent de apartenența politică. Mulți consideră că membrii CALM-ului sunt primarii, ei fiind în mare parte afiliați politic. Nu! Trebuie de schimbat abordarea și să se înțeleagă – CALM nu este un simplu ONG, pentru că, în primul rând, CALM reprezintă guvernarea locală. În al doilea rând, CALM reprezintă comunitățile locale, iar comunitățile locale sunt formate din cetățeni.
P.: Da, dar colaborați/aveți un dialog mai întâi cu primarii, cu președinții de raion…
V.F.: Primarii, președinții de raioane reprezintă, în baza statutului, cetățenii, deoarece ei sunt aleși. Trebuie de înțeles că ei sunt reprezentanți și, în mare parte, aici e și secretul succesului CALM, deoarece conducerea CALM-ului și toți cei care contribuie la dezvoltarea CALM-ului, de fapt, au lăsat la o parte și au neutralizat elementul politic în totalitate. Să fi fost altfel, în condițiile Republicii Moldova, o astfel de organizație nu supraviețuia și rolul ei avea să fie redus la ceea ce era și până la CALM – la o asociație care era afiliată la una sau la altă forță politică. Vreau să vă spun că nimeni nu poate să acuze CALM de apartenență politică, absolut în nici o mișcare. Da, CALM s-a expus atunci când erau arestați primarii, a adus această informație la cunoștința instanțelor internaționale, pentru că dorim să ne apărăm membrii. CALM s-a expus critic și pe alte viziuni, mai ales atunci când am fost în permanentă întârziere în implementarea strategiilor de descentralizare, a angajamentelor față de Consiliul Europei. Aceasta, întotdeauna, a fost interpretat bolnăvicios și aici eu mă refer nu doar la această guvernare, ci – la toate. Toate guvernările noastre, nu înțeleg cum, dar foarte bolnăvicios primesc critica. La general, însă, pas cu pas, relația se stabilizează. Noi căutăm acest dialog și eu cred că e un proces normal de maturizare.
P.: Care este relația CALM cu autoritățile centrale? Conlucrarea poate fi numită eficientă?
V.F.: Iarăși, totul e în comparație. Noi am avut diferite perioade: mai bune, mai rele, mai stabile și instabile, dar relația, cred că, merge în direcția corectă. Noi trebuie să recunoaștem că există o anumită mentalitate și ea este foarte înrădăcinată în cadrul administrației publice, mai ales centrale, unde există încă această practică de abordări centraliste. În sens că, dacă sunt de la administrația centrală și au câștigat alegerile, trebuie să dicteze modul și comportamentul cuiva. Acestea nu sunt elementele unei societăți democratice, spre care tindem. Respectiv, trebuie să recunoaștem de unde pornim, noi venim dintr-o societate extrem de centralizată – Uniunea Sovietică, care și-a pus amprenta aici. Ținând cont de aceste lucruri, vreau să vă spun că, relația merge pe direcția bună. În rezultatul diferitor contradicții, pe parcurs s-a stabilit o anumită relație, s-au înțeles anumite lucruri, a fost nevoie ca primarii în 2012 să iasă în stradă, atunci când au încercat să-și promoveze niște drepturi legate de descentralizare și salarizare. A fost necesar, pentru că după cum am mai spus, datorită mentalității, unii conducători de stat nu înțelegeau că este nevoie de a apleca urechea la acest actor, care este administrația publică locală, dar nu de a-l neglija. Sigur, noi am avut niște relații foarte bune, am fost implicați în procesul de elaborare și a strategiei de descentralizare și a multor legi foarte importante. Dacă vorbim de evoluție, cu siguranță, avem și progrese, 2016 a fost un an foarte bun, când a început un dialog real, bazat pe discuții. Apropo, la noi încă nu se înțelege bine ce înseamnă dialog, chiar recent am avut o întâlnire la un destul de înalt nivel și ne spuneau: „ce vorbiți mereu că nu e suficient dialog, iată citiți legile pe participgov.md și expuneți-vă”. Noi am încercat să le explicăm că nu-i dialog acesta, asta-i transparență, dar dialog e atunci când se așază toți actorii importanți și discută lucrurile.
P.: Cui i se supune CALM? De unde vin resursele financiare pentru a fi realizate diferite proiecte?
V.F.: În primul rând, ce înseamnă CALM?
P.: Congresul Autorităților Locale din Moldova. Asociație.
V.F.: Dar mai precis? În primul rând CALM reprezintă toate comunitățile din Republica Moldova. În serviciul CALM este secretariatul, care, de fapt, este constituit din director executiv, experți, coordonatori pe diferite direcții. La fel, trebuie să înțelegem că membru al CALM poate fi doar un sat, oraș, comună, municipiu, ci nu un primar sau altcineva. În ceea ce privește modul cum e asigurată funcționarea CALM-ului, cu siguranță, CALM a preluat unele din cele mai reușite, sperăm, practici din țările unde funcționează foarte bine aceste asociații de acest gen. În primul rând, sunt membrii, care, în mod normal, ar trebui să achite cotizațiile ca să asigure independența și autonomia financiară a organizației. La noi procesul acesta, iarăși, e în evoluție. A pornit, însă, din păcate, încă nu avem o cultură care să fie dezvoltată în așa fel ca toți membrii să achite cotizațiile ca să fie asigurată activitatea. În acest fel, activitatea CALM este extrem de complexă, aceasta ține de procesul decizional, procesul de avizare, legi, inițiative, asistență pentru membri, consultanțe pe diferite domenii, instruiri, promovări. În Norvegia, în astfel de organizații, activează circa 300 de angajați, ca să înțelegeți. Ca să continuăm, o parte din finanțare sunt cotizațiile, numai că nivelul lor e destul de jos și altă parte e că aplicăm la diferite proiecte și încercăm să atragem fonduri pe diferite direcții.
P.: Au fost cazuri în care unii au decis să nu mai fie reprezentanți ai CALM? Care a fost motivul?
V.F.: Da, e un caz unic de acest gen.
P.: Membrul a fost exclus sau a luat singur decizia de a părăsi asociația?
V.F.: Acest caz este unul excepțional și unic, scos din absolut toate tiparele. Deoarece, CALM este o organizatie benevola, iar orice membru/administrație locală are dreptul sa devină membru CALM sau sa înceteze a mai fi membru. La moment, peste 800 de colectivități locale sunt mwmbrii CALM. Adică circa 90 % din toate unitățile administrativ-teritoriale. Totodata, cei care nu sunt membri, ei nu-s membri din motive că nu ar vrea, pur și simplu, e un proces obiectiv, pentru că nu-i posibil din aproape 900 de primării – 100% să devină membri, e un proces de lungă durată. Practic, în nici o țară cu multe localități, nu sunt toți membri. Astfel, unicul caz, în care un membru a decis să iasă a fost cazul mun. Orhei. Dar, acesta e un caz singular și foarte greu de explicat motivele adevărate. El a apărut într-un context social-politic complex, pentru că cineva în 2017 au fost foarte supărați pe pozițiile noastre în problemele legate de presiunile asupra primarilor și blocajul în implementarea reformelor. Prin urmare, în loc de un dialog civilizat, s-au încercat astfel de metode de influența asupra CALM. Vă spun, datorită culturii foarte joase, nu știu de ce cei care erau la guvernare, au încercat la acel moment, în loc de dialog, o metodă de a închide gura CALM-ului sau de a-l neutraliza. Cred că a fost o greșeală foarte mare. Fapt confirmat prin diverse rapoarte independente în special al Consiliului Europei, privind degradarea situației în APL. Plus, CALM, practic, niciodată nu a fost o organizație anti-Guvern. Dimpotrivă – CALM a încercat să ajute, prin expertize, avize, propuneri concrete…. Vreau să vă spun că, din anul 2016 până în februarie 2017, situația în administrația locală arăta niște semnale foarte pozitive de îmbunătățire, chiar în fața Consiliului Europei. Noi eram considerați ca o țară de succes. Am avut și o relație foarte bună cu Guvernul, iar datorită acestei relații a fost semnat un Acord de implementare a recomandărilor Consiliului Europei. Un Acord trilateral: Guvernul, Consiliul Europei și CALM-ul. De asemenea au fost adoptate mai multe legi și inițiative importante pentru APL. Însă începând cu a doua jumătate a 2017, a intervenit o schimbare totală în atmosfera care e în societate, care nici nu a depins de CALM. S-a schimbat sistemul electoral și a început în societate o luptă, unde rolul primarilor a început să crească enorm, aceasta datorită sistemului mixt, unde rolul autorităților locale e important. Prin urmare, au fost presiuni enorme pe primari, iar CALM, indiferent de afilierea politică, este obligat să-și apere membrii. Clar lucru, CALM a început să iasă cu poziții oficiale. Cineva a considerat atunci că noi suntem prea vocali, că noi criticăm. Ne-au plasat în lista neagră și au început să lucreze, cum se lucrează în Republica Moldova, cu metode necivilizate – să le spunem așa. Inclusiv sa determine anumite localități să iasă din CALM in baza unor motive total rupte de realități. Ne bucurăm foarte mult că membrii CALM nu s-au dat supuși unor astfel de provocări și regretăm că Orhei a acceptat acest joc urât. Dar este dreptul său, pe care îl respectăm. Speram că va veni timpul și aceasta decizie va fi revizuită, deoarece Orhei este un oraș important și are un cuvânt de spus în procesul de apărare a drepturilor și intereselor APL din Moldova.
P.: Care e cea mai stringentă reformă de care are nevoie administrația locală în acest moment?
V.F.: Eu o să vă surprind, dar aceasta nu-i reforma administrativ-teritorială. Eu știu că se vehiculează aceasta, dar eu vă spun, ca o persoană, care, practic, de 20 de ani e în domeniul administrației publice, e o mare amăgeală și neînțelegere cu privire la ce înseamnă administrația publică locală și cum ea funcționează. Toate argumentele care se aduc pentru această reformă administrativ-teritorială nu sunt întemeiate și asta o să vedeți dacă fiecare punct îl analizezi în parte. Ca exemplu, se spune că avem prea multe comunități, că e greu de administrat – ceea ce, practic, nu este adevărat, dimpotrivă – noi avem exemple de țări care se dezvoltă bine, precum este Slovacia, Cehia, Ungaria, care au un sistem încă mult mai fragmentat. Recent, la noi au fost colegii din SUA, ei au primării cu 25 de oameni, noi mai glumeam că restul, în afară de primari, sunt consilieri. Se mai vorbește despre aspectul economic, dat fiind faptul că, dacă se lichidează primăriile, atunci vor crește veniturile – nu este adevărat, nu este nici o confirmare nicăieri. Din păcate, la noi nu se înțelege ce înseamnă o reformă a administrației publice locale, ea se substituie prin reforma administrativ-teritorială. În al doilea rând, e faptul că, la noi, întotdeauna, s-a jucat cu lucrurile acestea și nu s-a făcut o descentralizare adevărată. Lichidarea primăriilor e un lucru foarte periculos pentru Republica Moldova. Noi, în fond, nu suntem împotriva reformei, inclusiv administrativ-teritoriale, numai că ea trebuie să fie privită într-un context mai larg. Și acum să răspund la întrebarea dumneavoastră, problema principală din Republica Moldova, cât de straniu nu ar părea, este lipsa unei atmosfere sănătoase de discuție între toți actorii implicați. Noi nu avem așa discuții în societate. Noi avem nevoie de proces real de descentralizare și de a schimba lucrurile în domeniul salarizării, fiindcă oamenii pleacă.
P.: În 2019 vor avea loc alegerile locale în Republica Moldova. Ce așteptări aveți de la acestea?
V.F.: În primul rând, e o incertitudine totală, se discută foarte mult despre aceste alegeri. Iarăși, nu se știe când vor fi alegerile, în mod normal, în iunie expiră mandatul. Se discută chiar că vor fi prelungite cu jumătate de an, suntem într-o situație foarte incertă. Ce să așteptăm? Numai speculații, e o netransparență totală, o lipsă de dialog. Noi, practic, vom trăi încă 3 luni într-un vid total. Din păcate, la moment, în administrația locală este o dezamăgire foarte mare, adică o atmosferă destul de grea psihologic. Aceasta e pentru că s-au făcut foarte multe presiuni în ultimul timp asupra autorităților locale și foarte multă lume bună este gata să plece și să lase mandatul. Aceasta e foarte grav. Prea multă presiune psihică.
P.: Cum e mai bine să fii în R. Moldova: un primar independent și cu resurse minime sau unul cu un partid „în spate” și cu mijloace financiare? De ce?
V.F.: Primarii independenți, cu adevărat independenți, vedeți că independența e chestie relativă în Republica Moldova, mai greu reușesc în comparație cu cei care sunt la guvernare sau reprezintă un partid care este la guvernare. În același timp, eu știu foarte mulți primari independenți care reușesc foarte bine să se descurce, chiar dacă sunt sub o presiune foarte mare, iar acești primari sunt foarte puțini. Aici este și un alt aspect, nimeni nu știe cât îi costă pe acești primari care își schimbă afilierea politică, aici am în vedere cât îi costă din demnitate, onoare, percepție.
Mihaela Conovali
