Localităţile Vadul lui Vodă, Vatra, Șoldănești, Briceni și Ștefan-Vodă întrec marile orașe din Republica Moldova, în funcţie de veniturile pe cap de locuitor. Un top publicat săptămâna trecută de IDIS „Viitorul” arată că cele mai „bogate” localităţi din R. Moldova sunt mici, dar în ele se dezvoltă afaceri cunoscute. Totuşi, în cea mai mare parte, autorităţile publice locale nu-şi pot asigura venituri suficiente pentru a acoperi toate cheltuielile, reforma descentralizării financiare rămâne doar pe hârtie, iar transferurile de la buget se fac exclusiv pe criterii de partid.
Mariana Şalamac
Clasamentul celor mai bogate localităţi, potrivit raportului dintre veniturile la bugetele locale şi numărul de locuitori, a fost întocmit în baza datelor de pe portalul localbudgets.viitorul.org. Experţii de la IDIS „Viitorul” au constatat că bunăstarea unui oraş depinde în cea mai mare măsură de dezvoltarea acestuia din punct de vedere economic.
Top cinci cele mai bogate oraşe mici
În anul 2014 cei mai mulţi bani pe cap de locuitor au fost alocaţi în oraşul Vadul lui Vodă – 4.418 lei, veniturile totale ale orașului fiind de 24 milioane de lei. Comparativ, municipiul Chișinău a alocat 4.166 lei per locuitor din venitul total de 2 miliarde 661 milioane lei. Potrivit expertei Ana-Maria Veverița de la IDIS „Viitorul”, aceasta se datorează faptului că Vadul lui Vodă este cea mai mare staţiune de odihnă din R. Moldova. „În acest orășel al odihnei de 14,5 km² activează peste 350 de agenți economici”, menţionează experta.
Pe locul doi în clasament se află orăşelul Vatra, primăria căruia a alocat câte trei mii de lei pe cap de locuitor în anul 2014. „În orășel activează aproape 459 de agenți economici – întreprinderi de dobândire/prelucrare a zăcămintelor naturale, de fabricare a băuturilor alcoolice ș.a. Venitul total al bugetului în 2015 a fost de 11,53 milioane de lei”, notează Ana-Maria Veverița.
Un alt oraş prosper este situat în nordul R. Moldova – Șoldănești. În anul 2014, veniturile totale ale orașului au însumat 16 milioane lei, veniturile pe cap de locuitor fiind de 2.614 lei. „În oraș activează 63 de SRL-uri, șapte societăți pe acțiuni și 261 de gospodării țărănești. Principalii agenți economici din localitate sunt fabrica de fermentare a tutunului ‘Parșe-Tutun’ și întreprinderea forestieră de prelucrare a lemnului, care produce parchet, uși, ferestre și alte articole din lemn”, potrivit IDIS „Viitorul”.
Lista celor mai bogate orașe mici din Moldova este continuată de orașele Briceni (2.434 lei pe cap de locuitor), Ștefan-Vodă (1.996 lei), Lipcani (1.916 lei), Telenești (1.636 lei), Cricova din mun. Chişinău (1.627 lei), Frunză din r-nul Ocnița (1.603 lei) și Biruința din r-nul Sângerei (1.576 lei).
Cum se formează bugetele locale
În ceea ce priveşte modul de formare a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) de nivelul întâi, în cea mai mare parte acestea sunt suplinite din transferuri cu destinaţie generală de la bugetul central şi transferuri cu destinaţie specială (pentru finanţarea şcolilor, grădiniţelor ş. a.). Bugetele locale au şi venituri proprii (impozite şi taxe locale) şi defalcări de la impozitul pe venitul persoanelor fizice (75% din volumul total colectat pe teritoriul UAT pentru bugetele satelor/comunelor/oraşelor care nu sunt reşedinţă de raion şi 20% pentru bugetele oraşelor-reşedinţă de raion). Totodată, o parte din bani provin din mijloace speciale, fonduri speciale şi granturi pe care le câştigă localităţile.
În proiectul Legii privind Bugetul de Stat pentru anul 2016, adoptat deocamdată în două lecturi de Parlament, este prevăzută alocarea a 7,87 miliarde de lei către bugetele locale.
„Trăiesc” din contul transferurilor de la stat
Dacă analizăm structura cheltuielilor bugetelor locale în perioada 2009-2014, ponderea cea mai mare este deţinută de cheltuielile pentru învăţământ, acoperite prin transferuri de la bugetul central.
„În structura veniturilor locale, ponderea decisivă este deţinută de transferuri. Mai mult ca atât, ca urmare a reformării sistemului de transferuri de la bugetul de stat la bugetele UAT, rolul acestora în 2014 a crescut considerabil faţă de anii precedenţi. Ca urmare, rolul veniturilor fiscale în finanţarea publică locală s-a redus considerabil, cu circa 40% în 2014 comparativ cu 2013”, se arată într-un alt studiu al IDIS „Viitorul” referitor la autonomia locală.
Totuşi trebuie de menţionat că în ultimii ani ponderea cheltuielilor pentru întreţinerea şcolilor este în scădere uşoară, în favoarea cheltuielilor pentru gospodăria comunală, transporturi, întreţinerea drumurilor şi protecţia mediului înconjurător.
Doar Chişinăul îşi poate acoperi singur cheltuielile
Experţii constată că, deşi evoluţia veniturilor bugetelor locale pe cap de locuitor este în continuă creştere, mărimea acestora este „critic insuficientă pentru asigurarea dezvoltării durabile a colectivităţilor locale”. Astfel, dintre cele 50 de localităţi moldoveneşti, evaluate în studiul IDIS „Viitorul”, doar una – mun. Chişinău – acumulează venituri proprii suficiente pentru a acoperi toate cheltuielile (101%). O altă localitate cu o pondere înaltă a veniturilor proprii în bugetul local este mun. Bălţi (80%). Restul localităţilor analizate asigură mai puţin de 55% din veniturile totale la bugetul local.
De cealaltă parte, dintre cele 50 de localităţi evaluate, „trăiesc” mai ales din contul transferurilor de la bugetul central comunele Peresecina, Pelinia, Costeşti, Cărpineni, Baurci, Congaz, Copceac ş.a., dar şi oraşele Cahul, Glodeni, Basarabeasca ş.a.
Mimarea descentralizării financiare
Potrivit lui Viorel Furdui, director executiv al Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM), în ultimii ani s-a vorbit mult despre descentralizarea financiară, dar în realitate reforma este mimată, iar comunităţile locale nu sunt ajutate în obţinerea mai multor posibilităţi, instrumente şi mecanisme ca să-şi crească veniturile la bugetele locale.
În acest sens, Viorel Furdui a amintit că a fost adoptată Strategia de descentralizare pentru anii 2012–2015 şi un plan de acţiuni respectiv: „Ea deja a expirat, fiind realizată în proporţie de 50% potrivit autorităţilor, dar, după calculele noastre, nici în proporţie de 20%”.
„De la tribune înalte se vorbeşte despre aceea că vrem să dezvoltăm satele, să nu mai plece oamenii peste hotare, dar resursele sunt extrem de limitate. Şi nu e problema că nu avem bani, ci că nu îi putem repartiza corect, şi nu le permitem autorităţilor locale să acumuleze mai multe venituri”, a conchis directorul executiv al CALM.
Opinii
Viorel Furdui, director executiv al Congresului Autorităţilor Locale din Moldova
„Toţi guvernanţii se opresc la nivelul promisiunilor. De exemplu, de ceva timp există o promisiune şi chiar obligaţie a Guvernului de a descentraliza mai multe venituri, inclusiv Fondul Rutier – unul dintre cele mai mari din R. Moldova şi unul dintre cele mai netransparente şi politizate. Cu regret însă constatăm că Ministerul Transporturilor şi cei care îl patronează au refuzat să facă acest lucru. Respectiv, în bugetele locale sunt zero bani pentru drumuri. Aceşti bani se repartizează exclusiv pe criterii politice, fără să existe reguli clare. Ca rezultat, au de suferit toţi. Primăriile nu au nici bani pentru a curăţa drumurile.
De asemenea, se vorbea despre necesitatea vărsării în bugetele locale a impozitului pe venit al persoanelor fizice, anume acolo unde persoana îşi are domiciliul, şi nu acolo unde lucrează.
Un alt aspect este înregistrarea şi evaluarea bunurilor imobile. La noi în ţară, în mai mult de jumătate din comunităţi, nu sunt înregistrate imobilele şi în aproape 100% din localităţi acestea nu sunt evaluate. Astfel, impozitele nu se plătesc în mărimea în care ar trebui. De exemplu, pentru o casă cu două etaje se plătesc 5-10-15 lei anual. Despre ce fel de dezvoltare locală putem vorbi? Despre ce fel de servicii în ceea ce priveşte drumurile, salubrizarea, gunoiul, dacă nu-ţi ajunge nici măcar cu tractorul să treci o dată prin sat?”
Dumitru Budianschi, expert la Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”
„De ce reforma descentralizării bate pasul pe loc? Fiindcă necesită un angajament politic puternic, care nu există. Lipsa acestui angajament aş explica-o nu atât prin lipsa de dorință, ci prin faptul că niciun partid nu a considerat că aceasta este o prioritate care poate aduce voturi. În același timp, descentralizarea financiară este greu de efectuat din punct de vedere tehnic: acordarea mai multor surse de venituri autorităților locale va duce inevitabil la micșorarea unor venituri la nivel central.
O altă constrângere este structura sistemului de taxe din R. Moldova. Taxele și impozitele tradițional utilizate în calitate de surse proprii ale bugetelor locale au o pondere foarte joasă în veniturile bugetare totale ale ţării. În această situație, găsirea altor surse de finanțare a autorităților locale nu este o sarcină ușoară. De asemenea, o altă problemă este lipsa unei culturi de implementare a politicilor naționale la nivel local, autoritățile centrale preferând metode directe, prin căi administrative şi/sau dependență financiară.
Cu toate aceste constrângeri, descentralizarea este una din cele mai importante și eficace politici prin care se pot crea condiții pentru a eficientiza utilizarea banilor publici. Cu alte cuvinte, pentru Moldova nu există o altă cale decât cea a descentralizării în toată complexitatea sa.”
