„Din păcate la noi în țară să ajungi undeva fără politică, e foarte greu”
CARTE DE VIZITĂ
Nume: Nina Cereteu
Funcție: Primar or. Drochia
Născută: 18 august, 1987
Zodie: Leu
Culoarea preferată: Verde
Mâncarea preferată: Bucatele tradiționale
— De unde începe firul vieții a Ninei Cereteu?
— Firul vieții mele începe din satul Drochia, raionul Drochia, într-o familie mare și frumoasă. Noi avem și un cântec de familie ”Trei bujori și-o garofiță”, deci am 3 frați mai mari, eu fiind mezina. Am avut parte de multă dragoste din partea bărbaților din familia Cereteu.
— Care dintre frați v-a alintat cel mai mult?
— De fiecare mă leagă sentimente deosebite. Fratele mai mare, fiind o diferență mai mare de ani între noi, a plecat repede la studii și dacă vorbim de copilărie, cu el mai puțin am stat, dar dacă mă uit în ochii lui acum, văd dragostea și căldura unui tată pentru fiică, mai ales că tata a plecat prea repede dintre noi. Cu ceilalți frați avem o asemănare de caracter și chiar dacă suntem 4, suntem uniți, ne iubim și ne ajutăm unul pe altul indiferent unde nu am fi.
— Cine vă citea povestea de seară?
— Poveștile de seară, mai mult erau legate de amintirile, trăirile noastre. Ne adunam la gura sobei, în jurul mamei și povesteam de toate. Tata era mai mult la lucru, era brigadir în colhoz, cum era pe timpuri, a fost omul care a iubit munca și oamenii.
— Ați fost un copil ascultător?
— Fiind o fată crescută între băieți, mă luam după ei și chiar nu știu dacă am fost un copil ascultător. Dar oricum nu pot zice că am făcut ceva ieșit din comun, ca toți copiii, șotii în jurul casei.
— Șotia care o povestiți mereu când sunteți cu frații acasă?
— Unde sunt mulți copii sunt și multe peripeții, cred că cel mai bine le ține minte mama.
— Cum vă petreceați duminicile acasă?
— Duminicile le petreceam în familie, mergeam la biserică, eu cântam în corul din sat. Mergeam împreună cu bunelul, care trăia împreună cu noi.
— Aveți o tradiție familiară?
— Când trăia tata, Dumnezeu să-l odihnească, atunci când ne adunam, dar chiar și acum când ne vedem cu prietenii de familie la un colț de masă, la noi se cântă. Părinții mei tare își doreau o familie mare, ei au crescut câte doi. Chiar și așa au fost perioade când frații căsătorindu-se au plecat peste hotare și atunci tata zicea că dacă ne-ar vedea pe toți la masă poate să moară fericit.
— Ce cântece cântați?
— Tatăl meu fiind un fan a lui Ion Dolănescu, cântam ”Călătorule din drum”, ”M-am născut lângă Carpați”, ”Trei bujori și-o garofiță”, mai cântam romanțe vechi, la Crăciun aveam colinde vechi. Și cântam toți, pentru că toți știam cuvintele.
— Ce ați învățat de la mama?
— De la mama încă învăț și acum, este o femeie puternică. Eu mă minunez de ea fiindcă având un serviciu, ea a hrănit și spălat 5 bărbați, fiind cei 3 frați, tata și bunelul. Mama mi-a crescut și copiii mei, eu ieșind repede la serviciu. Posibil că eu de la ea am învățat să fiu puternică și să obțin scopurile pe care mi le pun.
— Ați fost o elevă exemplară?
— Am fost o elevă sârguincioasă, am învățat foarte bine. Tatăl meu întotdeauna și-a dorit să aibă o fiică, iar eu nu am vrut să-l dezamăgesc. Niciodată nu mi-am dorit ca părinții mei să roșească din cauza mea.
— Aveți colegi de clasă, școală, cu care țineți legătura și acum?
— Practic cu majoritatea pe rețelele de socializare, cu unii dintre ei suntem cumetri.
— Cine dintre profesori a plecat cu d-stră în viață?
— Diriginta noastră de clasă, care a fost un om deosebit, toți o iubeau, din păcate nu mai este printre noi și desigur prima învățătoare Ecaterina Țurcanu, care a fost ca o mamă pentru noi.
— Ce calități ați deprins de acasă?
— Părinții ne-au educat și ne spuneau că trebuie să ne comportăm cu oamenii așa cum ne-am dori să se comporte ei cu noi. Iar în orice situație n-ai fi, trebuie să lași loc de ”bună ziua”. Niciodată nu trebuie să uiți de unde ai pornit, de unde îți sunt rădăcinile indiferent unde nu te-ai afla și unde ai ajunge. Eu cred că dacă fiecare dintre noi va ține cont de aceste învățături, lumea ar fi mai bună, fără invidie și acele cuțite în spate.
— Cine a fost prima dragoste?
— Soțul meu. Dintr-o prietenie frumoasă, treptat a evoluat într-o dragoste frumoasă.
— Sunteți o soție fericită?
— Da, sunt o soție fericită și împlinită.
— Și d-stră, dar și soțul d-stră sunteți primari. Ce discută doi primari acasă?
Primarii și acasă discută chestii legate de serviciu, mai ales că în orice localitate nu ai fi, problemele sunt aceleași. Noi avem noroc, pentru că atunci când întâmpin eu o problemă, el îmi sugerează o soluție și invers. Noi ne împărtășim și cu momentele frumoase, dar și cu lucrurile dificile.
— Sunteți concurenți?
— Nu. Doar pot să zic că este o concurență sănătoasă. Atât Primăria Râșcani cât și Primăria Drochia, face tot posibilul pentru bunăstarea cetățenilor. Noi am găsit ”jumătatea de aur” și facem așa ca să fie bine peste tot.
— Ce rol ocupă politica în viața dstră?
— Este ca un hobby atât pentru mine cât și pentru soțul meu. Am mai fost întrebată dacă poți ajunge undeva, anume în RM fără politică, eu vă zic că e foarte greu. Am avut susținere din partea partidului când am candidat la primul mandat, dacă nu era partidul eu cu siguranță nu ajungeam primar, fiindcă sunt din satul Drochia și puțină lume mă cunoștea. Din păcate la noi în țară să ajungi undeva fără politică, e foarte greu.
— Cum este Nina Cereteu ca mamă?
— Prea puțin timp liber am pentru a fi mamă, nu am stat în concediul de maternitate, cu primul copil am ieșit la serviciu peste o săptămână, iar cu al doilea, peste două luni. Aici am și regrete pentru că practic nu mi-am văzut copiii crescând. Am lipsit prea mult din viața lor până în această perioadă. Mă strădui ca orice minut liber să fiu cu ei, copiii mei, pentru că sunt la o vârstă când absorb tot și că aceste momente nu se vor repeta niciodată.
— Povestiți-ne despre copiii
dstră?
— Am două fetițe, Anastasia care încurând va împlini 5 anișori și Victoria care are un an și 10 luni. Ambele sunt la grădiniță, deși seamănă între ele sunt total diferite. Sunt ambițioase, cea mare iubește să cânte, să deseneze, este interesată de aritmetica mintală. Cea mai mică, la fel dansează și dacă își dorește ceva nu o oprești, obține.
— La ce visați?
— Să-mi văd copiii, mama, frații și cei apropiați sănătoși și fericiți. Restul se obține.
