Elena Belescu este primar de Recea, Strășeni. După 10 de muncă în Italia a revenit acasă pentru că a simțit că este nevoie de o schimbare în localitatea sa. Lipsa sistemului de canalizare în majoritatea localităților, dar și soluționarea problemei deșeurilor sunt, potrivit alesului local, problemele majore ale Republicii Moldova.
Cu ce probleme vă confruntați în activitate la final de an?
Elena Belescu: Nu avem resurse, iar cea mai mare problemă este lipsa specialiștilor profesioniști în primărie. Multe probleme ar fi putut fi soluționate, dar mai mult timp am activat fără secretar al Consiliului local, nu avem inginer cadastral și întâmpinăm greutăți. Abia acum am reușit să angajăm prin concurs un secretar.
Care au fost cele mai mari bucurii ale anului 2018, în calitate de primar, dar și de femeie?
Elena Belescu: Am reușit să finalizăm reparația sălii de festivități din Casa de Cultură și acum aceasta este funcțională. Am construit apeductul, iar oamenii se bucură că au apă, chiar dacă nu este potabilă, dar o folosesc măcar pentru treburile casnice. Am deschis și o sală de ceremonii funebre.
Care sală este mai des utilizată, cea de festivități din Casa de Cultură sau cea unde au loc evenimente triste?
Elena Belescu: Sunt folosite ambele. În sat au rămas mulți oameni bătrâni, bolnavi, migrația afectându-ne și pe noi. Avem peste 60 de copii, părinții cărora au plecat peste hotare.
De la 2019 ce așteptări aveți?
Elena Belescu: Am vrea să fie soluționată problema națională privind construcția sistemelor de canalizare, să fie aplicată Legea deșeurilor, să putem să ne curățăm satele. Noi facem acest lucru cu puterile proprii, dar problema deșeurilor trebuie soluționată la nivel național.
Mi-ați spus doar dorințele DVS în calitate de ales local…
Elena Belescu: Întotdeauna am pus pe primul plan activitatea mea profesională. Desigur că îmi doresc să avem în sat oameni frumoși, gospodari, sănătoși, iar familia să fie reîntregită în jurul mesei de Crăciun.
Sunteți primar la primul mandat…
Elena Belescu: Am lucrat peste treizeci de ani în școală, dintre care 10 ani am fost director adjunct, apoi circa 8 ani am fost director la Casa de Cultură. Am fost și peste hotare 10 ani, oamenii din sat însă m-au motivat să vin acasă.
Mulți nu mai vor să se întoarcă acasă după ce văd cum e viața peste hotare?
Elena Belescu: Probabil rădăcinile îmi sunt mai puternice decât aripile, de asta am revenit. Lucrând în Italia oricum veneam o dată la trei luni acasă să-mi văd familia. M-am simțit întotdeauna legată de pământul natal. Am revenit pentru că în sat se simțea nevoia de o schimbare.
Când v-ați simțit mai bine, atunci când munceați în Italia sau acum, în calitate de primar?
Elena Belescu: Am fost apreciată indiferent de munca pe care am făcut-o. Sigur că depinde de oamenii cu care lucrezi, iar eu am avut norocul să întâlnesc semeni buni iar uneori, printre străini am simțit mai multă susținere decât la baștină.
Familia s-a resemnat cu gândul că aleșii locali sunt mai mult pe drumuri sau la Primărie decât acasă?
Elena Belescu: Activitatea mea se răsfrânge asupra familiei. Din păcate, de când am devenit primar soțul a avut două accidente vasculare, cred că din cauza că își face prea multe griji pentru mine. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că îl ține pe picioare și mă ajută și acum. Am doi feciori care se bucură că mama lor mai poate să facă ceva pentru sat și le simt mereu susținerea.
Ce le doriți cititorilor noștri în preajma sărbătorilor?
Elena Belescu: Un colind frumos de Crăciun, un suflet bun, să fie sănătoși, să-și iubească patria, pământul, să avem demnitate și să venim cu toții acasă.
Vă mulțumim!
