DUPĂ FURTUL MILIARDULUI SUNTEM MARTORII UNUI NOU ATAC ASUPRA CETĂȚENILOR ȘI A AUTONOMIEI LOCALE!

Părea că după laundromat, scheme dubioase de privatizări, furtul miliardului pus pe umerii cetățenilor și alte scheme de jaf al cetățenilor din Republica Moldova, prin folosirea/contribuția directă a INSTITUȚIILOR STATULUI , clasa politică și guvernamentală din Republica  Moldova a învățat lecția și nu va mai admite situații similare. Însă, nu a fost să fie așa. Cum ne demonstrează ultimele inițiative ale Ministerului Finanțelor, virusul abuzului, favoritismului, intereselor  obscure și desconsiderării interesului PUBLIC, a intrat profund în unele instituții publice ale statului și continuă practicile predecesorilor care au văduvit bugetul național și cetățenii de zeci de miliarde de lei, iar acum au pus ochii și pe bugetele locale. De data aceasta se folosesc de perioada extrem  complexă în care se află Republica Moldova și autoritățile publice locale,  un grup foarte îngust de interese obscure, susținut și favorizat direct de către Ministerul Finanțelor, au hotărât să atenteze la bugete locale în detrimentul interesului public, al cetățenilor, colectivităților locale dar și a majorității covârșitoare a agenților economici mici ce activează în teritoriu. Prin urmare, CALM în numele tuturor colectivităților locale din Republica Moldova (sate, comune, orașe și municipii), își exprimă indignarea și profunda dezamăgire, cerând de la conducerea țării și organele de anchetă, investigarea tuturor circumstanțelor acestor acțiuni ilegale și contrare interesului public ale Ministerului Finanțelor, oprirea acestei inițiative păguboase și instituirea unui dialog cu APL/CALM privind situația/problemele reale ale mediului de afaceri și direcțiile de îmbunătățire ale acestora. În acest context, CALM vine cu următoarele precizări.               

Unii cetățeni așteaptă ca în această perioadă dificilă prin care trece statul nostru, urmare a izbucnirii pe plan mondial a crizei epidemiologice, autoritățile naționale să întreprindă măsuri adecvate în domeniul politicilor bugetar – fiscale care să diminueze povara fiscală asupra agenților economici afectați cel mai mult de aceste evoluții, dar și să creeze spațiu bugetar în vederea finanțării unor cheltuieli urgente, în special în domeniul protecției sănătății, să ofere instituțiilor de resort instrumente rapide și facile de intervenție care să vizeze amânarea perioadelor de raportare și de plată a impozitelor. Realitatea este totuși alta. Așa cum reiese din proiectul politicii fiscale și vamale pentru anul 2021, Ministerul Finanțelor face uz de condițiile speciale create de declararea la nivel național a stării de urgență în vederea declanșării unui atac asupra autorităților publice locale și implicit asupra cetățeanului de rând.

Este poate greu pentru înalții funcționari din Republica Moldova să înțeleagă că cetățenii acestei țări își doresc lucruri simple, precum este accesul la servicii calitative de aprovizionare cu apă și canalizare, străzi iluminate, drumuri comunitare amenajate, trotuare, parcuri, spații verzi, curți ale blocurilor întreținute, gunoi menajer colectat și depozitat în spații special amenajate, acces la transport public organizat, siguranță pe străzi și în comunitățile locale, locuri de muncă în localitățile de baștină, servicii publice calitative și aproape de cetățeni, servicii sociale pentru păturile vulnerabile. Or, noi, cetățenii acestei țări atestăm aceste beneficii atunci când ne deplasăm în statele europene. Calitatea înaltă a standardelor de viață ale comunităților locale din statele europene este frecvent argumentul de bază care îi determină pe cetățenii acestei țări să emigreze într-un număr tot mai mare, undeva peste hotare, mai departe de sărăcia comunităților locale din Republica Moldova. Înalții noștri funcționari nu pot înțelege aceste realități. Imaginea deplorabilă a comunităților locale din țară se vede cumva altfel din geamurile fumurii ale limuzinelor de lux cu care aceștia se deplasează sporadic, cu puținele ocazii prin satele și micile orașe din țară, mai mult pe durata campaniilor electorale. Zidurile înalte de beton cu care sunt înconjurate casele de lux în care își petrec timpul alături de familii acești funcționari, fac ca sărăcia cetățenilor și a comunităților locale să arate cumva altfel.

Totuși, țara noastră este un covor țesut din multiplele localități, mici sau mari, câte mai există în țară. Frumusețea și prosperitatea localităților urbane și rurale determină într-un final frumusețea și atractivitatea în ansamblu a țării. Volumul mijloacelor alocate la nivel național pentru întreținerea și dezvoltarea comunităților locale determină gradul de dezvoltare la nivel național.

„Prin aceste acțiuni se urmărește transformarea comunităților locale în cerșetori, în deplinul sens al cuvântului”

CALM afirmă cu toată responsabilitatea că situația în domeniul finanțelor publice locale, care reflectă atitudinea autorităților publice centrale față de standardele de viață ale cetățenilor țării, este deplorabilă. Volumul impozitelor și taxelor colectate în bugetele locale reprezintă doar 9% din volumul încasărilor fiscale la nivel național. Dintre acestea, aproximativ 70% sunt defalcările venite de la guvernul central, implicit autoritățile publice locale nu au nicio atribuție la stabilirea sau colectarea acestor taxe. Autonomia financiară se referă doar la 13% din încasările din impozite și taxe ale autorităților publice locale. La acestea se adaugă alte 14% din impozitele pe bunurile imobiliare care reprezintă o sursă de venituri fiscale ale autorităților publice locale. Veniturile fiscale din această sursă sunt totuși puternic diminuate urmare a unor reforme nefericite promovate de guvern, implementate la trecerea dintre milenii și care nici până în prezent nu sunt duse până la capăt. Așa se întâmplă că urmare a reformării de Guvern a impozitului pe bunurile imobiliare, unele autorități publice locale cheltuiesc mai mult pentru administrarea acestui impozit decât sunt încasările generate din aplicarea acestuia. Urmare a politicii autorităților publice centrale în acest domeniu, comunitățile locale au fost lipsite pe durata a 20 de ani de investiții în infrastructura publică locală, implicit în creșterea standardelor de viață ale cetățenilor, de ordinul a multe miliarde de lei.

În prezent executivul central tentează la cele 13% rămase din autonomia fiscală a autorităților publice locale, implicit a comunităților locale. Intenția executivului este să plafoneze nivelul maxim al taxelor locale, implicit să excludă dreptul comunităților locale la autoguvernarea locală. Miza acestei inițiative constă în excluderea oricărei posibilități ale comunităților locale, care și așa sunt practic inexistente, să întreprindă acțiuni în vederea creșterii standardelor de viață ale cetățenilor. Prin aceste acțiuni se urmărește transformarea comunităților locale în cerșetori, în deplinul sens al cuvântului, toate resursele fiscale dar și competențele de generare ale acestora urmând a fi concentrate în mâinile executivului central.

„Scopul final urmărit nu este îmbunătățirea climatului investițional din țară, ci promovarea intereselor pecuniare ale unor antreprenori concreți – baroni și feudalii moderni”

CALM constată că miza jocului promovat în prezent de către Ministerul Finanțelor este 1% din veniturile din impozite și taxe la nivel național. Mai mult de jumătate din aceste mijloace sunt încasate în bugetele municipiilor Chișinău și Bălți, pentru restul țării revenind mai puțin de jumătate. Este clar că scopul final urmărit de autorii acestei inițiative nu este îmbunătățirea climatului investițional din țară, ci promovarea intereselor pecuniare ale unor antreprenori concreți – baroni și feudalii moderni, care dețin importante resurse economice la nivelul localităților rurale, dar care sunt deconectați de problemele comunităților locale și își au reședința undeva în altă localitate, sau poate chiar peste hotarele țării. Este cu atât mai trist că aceste acțiuni sunt susținute de unele pretinse asociații de investitori, care sunt antrenate de fapt în promovarea intereselor meschine ale unor antreprenori concreți și nu a intereselor mediului de afaceri din țară.

CALM apelează la responsabilitatea civică a investitorilor și antreprenorilor, locali sau străini, să nu admită a fi asociați acestei inițiative de redistribuire grosolană a resurselor de la comunitățile locale în favoarea celor avuți. Datele anului 2019 denotă că din toată sărăcia bugetelor locale, peste 1 mld. lei au fost alocate suplimentar din bugetele locale la volumul transferurilor din bugetul de stat destinate finanțării învățământului, care este totuși un domeniu deconcentrat și nu unul delegat în competența autorităților publice locale. Or, din geamul ministerelor de resort nu se vad gardurile ruinate, infrastructura deplorabilă, grupurile sanitare amplasate în curțile școlilor sau grădinițelor din orașele și sate țării. Autorii acestei inițiative tentează inclusiv și la aceste mijloace din bugetele comunităților locale.

„Amatorismul autorilor acestei inițiative întrece orice limită”

Cadrul normativ din Republica Moldova pune în seama autorităților publice locale o seamă de competențe, unele extrem de costisitoare, precum planificarea urbană  şi gestionarea spaţiilor verzi de interes local; colectarea şi gestionarea deşeurilor menajere, inclusiv salubrizarea şi întreţinerea terenurilor pentru depozitarea acestora; distribuirea apei potabile, construirea şi întreţinerea sistemelor de canalizare şi de epurare a apelor utilizate şi pluviale; construcţia, întreţinerea şi iluminarea străzilor şi drumurilor publice locale; transportul public local; amenajarea şi întreţinerea cimitirelor; administrarea bunurilor din domeniile public şi privat locale; construcţia, gestionarea, întreţinerea şi echiparea instituţiilor preşcolare şi extraşcolare (creşe, grădiniţe de copii, şcoli de artă, de muzică); dezvoltarea şi gestionarea reţelelor urbane de distribuire a gazelor şi energiei termice; activităţi culturale, sportive, de recreaţie şi pentru tineret, precum şi planificarea, dezvoltarea şi gestionarea infrastructurilor necesare acestor tipuri de activităţi; amenajarea pieţelor agricole, a spaţiilor comerciale, realizarea oricăror alte măsuri necesare pentru dezvoltarea economică a unităţii administrativ-teritoriale; instituirea şi gestionarea întreprinderilor municipale şi organizarea oricărei alte activităţi necesare dezvoltării economice a unităţii administrativ-teritoriale; construcţia de locuinţe şi acordarea altor tipuri de facilităţi pentru păturile social vulnerabile, precum şi pentru alte categorii ale populaţiei; organizarea serviciilor (posturilor) teritoriale de salvatori şi pompieri; contribuirea, în condiţiile legii,  la protejarea patrimoniului cultural şi a monumentelor de for public de pe teritoriul administrat.

În procesul elaborării inițiativei legislative care vizează diminuarea și plafonarea nivelului taxelor locale, Ministerul Finanțelor nu a venit cu o analiză a capacităților autorităților publice locate, odată adoptată această inițiativă, de a realiza competențele legale atribuite într-un cadru nou de resurse. Amatorismul autorilor acestei inițiative întrece orice limită.

În prezent, comunitatea locală, prin intermediul aleșilor locali, are dreptul stabilirii unor mărimi diferențiate, fără a exista limite maxime a nivelului taxelor locale. Folosindu-se de acest drept, Consiliile locale stabilesc, făcând referință la exemplul unei localități din țară, o mărime diferențiată a taxei de piață în funcție de amplasarea fizică a acestora în localitate (implicit vadul comercial sau capacitatea de plată a acestei taxe de către persoanele juridice vizate) sau a unor mărimi diferențiate a taxei pe unitățile comerciale sau de prestări servicii, care pot varia de la 1.200,- lei anual pentru comerțul cu amănuntul din rulotă a produselor agricole, la 640.800,- lei pentru prestarea servicii sălilor de cazinou.

CALM constată că inițiativele Ministerului Finanțelor vizează limitarea mărimii maxime a taxelor locale, implicit făcând referință la exemplul adus mai sus, a taxei pe unitățile comerciale la nivelul de 10-50 mii lei. Astfel, autoritățile din localitatea vizată în exemplul dat vor limita mărimea taxei pe sălile de cazinou de la 640,8 mii lei la doar 50 mii lei. Procesul bugetar este unul continuu, iar o cheltuială odată asumată, trebuie asigurată continuu pe viitor. Astfel, autoritățile locale vor fi nevoite să acopere pierderea veniturilor fiscale în mărime de 589,2 mii lei. Dar cum? Să fie ridicate taxele pentru cei care vând produsele agricol din rulote, sau să fie reduse cheltuielile bugetare, inclusiv pentru finanțarea sferei sociale? Reprezentații asociațiilor de investitori nu înțeleg că această inițiativă lovește în afacerile mici și mijlocii, și în păturile social vulnerabile? Desigur, capacitatea antreprenorilor mici de a face lobby prin intermediul asociațiilor de investitori este mică, dar acest lucru nu semnifică și faptul că interesele acestora pot fi neglijate.

La moment, mărimea taxelor locale este decisă de aleșii locali, implicit de comunitatea locală. Astfel, proprietarilor de cazinouri, rețelelor de benzinării sau mari centre comerciale le este greu să evite plata unor taxe în favoare comunităților locale, care sunt pe măsura beneficiilor de care se bucură aceștia în condițiile unui vad comercial existent la nivel de localitate. Este desigur mai ușor pentru antreprenorii mari să bată la ușa responsabililor de politici fiscale și bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor în vederea maximizării beneficiilor pecuniare ale acestora. Nu sporește oare această acțiune riscurile de coruptibilitate ale funcționarilor de stat? Nota de plată, într-un final, o achită oricum cetățeanul de rând.

Serviciul de Comunicare al CALM