Autorii unui studiu publicat pe site-ul barometre-reformes.eu explică faptul că fuziunea mai multor municipalități nu neapărat va produce economii de costuri în furnizarea de servicii publice. Nimeni nu a reușit să demonstreze că o eficientizare mai mare în furnizarea serviciilor poate fi generată prin amalgamarea unor comunități. Vă prezentăm mai jos variata în limba română a articolului.
În multe țări, în special în ultimii 50 de ani în Europa s-a înregistrat un val dramatic de fuziuni municipale, adesea motivate de o identificare a economiilor de scară (economia de scară este un termen din engleză ce presupune reducerea costurilor prin producerea mai multor bunuri sau servicii). Principala motivație a fost, prin urmare, economică – reducerea costurilor prin captarea economiilor de scară.
Aceste reforme au redesenat harta autorităților locale, cu unități mai mici care se reunesc pentru a forma unele mai mari. În întreaga lume dezvoltată această tendință a afectat statele de toate tipurile – de la state federale descentralizate la sisteme unitare regionalizate – și țări de toate dimensiunile.
Cu toate acestea, argumentele teoretice și cercetările par să demonstreze că aceste reforme nu au reușit să producă economii de scară. Economiile potențiale, de exemplu, costurile administrative rezultate din astfel de fuziuni pot fi compensate de efectele opuse în cazul altor domenii.
Mai mult decât atât, este dificil să se evalueze presupusele economii de scară, deoarece amalgamările nu se produc niciodată din întâmplare și, ca atare, fiecare fuziune are propriile caracteristici unice. În consecință, rezultatele unei astfel de cercetări nu pot fi universal aplicabile. În majoritatea cazurilor, deciziile de amalgamare sunt luate de guvernul central sau direct de conducătorii autorităților locale. În ambele cazuri, caracteristicile entităților rezultate în urma concentrării pot varia, făcând ca evaluarea să fie mai complexă.
Această constatare trezește suspiciuni cu privire la rațiunea ce stă la baza unei decizii la nivel global ce a restructurat deja guvernele locale pe aproape toate continentele, condusă de reformatori care țintesc mai multe obiective, printre care consolidarea democrației și a capacităților administrației locale.
Economiile de scară reprezintă doar una dintre consecințele posibile ale dimensiunii de competență sporită, deși astfel de beneficii nu sunt neapărat certe. Astfel de beneficii pot fi compensate cu pierderea efectelor ce favorizează unitățile mai mici – o mai mare posibilitate a monitorizării locale, mecanisme de responsabilitate mai eficiente sau o mai mare concurență în stil Tiebout pentru alegători și servicii locale. (Charles Mills Tiebout (1924-1968) a fost un economist și geograf cunoscut pentru dezvoltarea modelului Tiebout, care a sugerat că există, de fapt, soluții nepolitice la problemele din guvernarea locală.)
În același timp, salvarea economiilor de scară vor depinde de dimensiunile inițiale și post-amalgamare ale unităților și vor varia, de asemenea, în funcție de tipurile de servicii publice furnizate, care au costuri diferite. Beneficiile nete sunt, cel mai probabil, nedeterminate.
În cele din urmă, mărimea jurisdicției este determinată de o varietate de factori care afectează, de asemenea, costul serviciilor publice. În plus, subculturile regionale și istoriile politice locale vor influența dimensiunea jurisdicției, precum și nivelurile de corupție și eficiența birocratică. Astfel, nu există o corelație puternică între dimensiunea jurisdicției și cheltuielile pentru serviciile publice.
Reforma municipală daneză:
În 2007, sistemul guvernamental local danez a suferit o reformă majoră. În total, 239 de municipalități – în mod special toate municipalitățile cu mai puțin de 20.000 de cetățeni au fost unite pentru a forma 66 de noi unități. Alte 32 de municipalități au rămas intacte.
Reforma din 2007 avea două elemente principale. Prima a fost o remaniere de funcții pe mai multe niveluri care implica evaluarea impozitului pe venit, serviciile pentru persoanele cu handicap, reabilitarea, promovarea sistemului de sănătate, educația primară pentru copiii cu nevoi speciale, protecția mediului și drumurile regionale.
Din mai multe motive, reforma daneză este deosebit de potrivită pentru a testa efectele creșterii dimensiunii jurisdicției, deoarece municipalitățile daneze joacă un rol important în gestionarea școlilor, îngrijirea copiilor, infrastructura, reglementarea mediului, cheltuielile sociale și cultura.
O analiză a acestei reforme a administrației locale arată că economiile de costuri din unele zone ale țării au fost compensate prin afectarea altor costuri, în timp ce pentru majoritatea serviciilor publice dimensiunea jurisdicției nu contează deloc.
Cu alte cuvinte, reformele daneze ale administrației locale nu au reușit să producă economii de costuri în furnizarea de servicii publice, cum ar fi școli, drumuri și infrastructură. De la amalgamări nu au existat efecte clare și sistematice. În concordanță cu constatările din Blom-Hansen, Houlberg și Serritzlew (2014), costurile administrative au scăzut, la fel ca și cheltuielile pentru întreținerea drumurilor în unitățile care au fuzionat. Cu toate acestea, este imposibil să spunem dacă aceste economii au produs o eficientizare mai mare în furnizarea serviciilor.
De asemenea, economiile de scară în administrație și întreținerea drumurilor au fost compensate de creșterea costurilor de management / livrare în programele și proiectele locale. În majoritatea domeniilor de politici – inclusiv îngrijirea vârstnicilor, școlile, îngrijirea copiilor și îngrijirea copiilor cu nevoi speciale – dimensiunea jurisdicției nu contează deloc.
Dimensiunea jurisdicției locale: studii teoretice și empirice
Scara optimă a jurisdicțiilor administrației locale – sau a jurisdicțiilor guvernamentale în general – a fost dezbătută de pe vremea lui Platon. Cu toate acestea, fără a cunoaște amalgamul special de sarcini alocate autorităților locale este imposibil să se prevadă dacă, în schimb, extinderea municipalităților va avea efecte pozitive sau negative.
Atât în sectorul privat, cât și în cel public se crede că revenirea la economia de scară se produce din două motive principale. În primul rând, există costuri fixe asociate cu furnizarea de diverse tipuri de servicii publice, astfel încât costul final va scădea odată cu producția, cel puțin până la un anumit punct. În al doilea rând, creșterea gradului de prestare a serviciilor face posibilă o diviziune mai clară a muncii, generând beneficiile asociate specializării.
Cu toate acestea, astfel de beneficii sunt compensate de problemele de comunicare și de control. Pe măsură ce crește producția, crește și necesitatea transmiterii informației prin intermediul diferitor niveluri de management. În consecință, la prima etapă procesele de producție atestă o creștere, iar în cele din urmă o scădere a randamentului.
Pe scurt, chiar înlăturând argumentul lui Oates (1972) potrivit căruia economiile de scară sunt compensate de o potrivire mai mică a serviciilor cu gusturile locale, existența economiilor de scară nu implică prescripții directe sau universale pentru proiectarea sistemelor guvernamentale locale, cu excepția, probabil, cazurilor când avem anumiți furnizori de servicii cu scop unic. Pentru municipalități – sau alte entități cu scop multiplu – nu există pur și simplu nici un motiv întemeiat să se aștepte ca dimensiunea mai mare va duce, în general, la economii de costuri.
Un al doilea argument în favoarea amalgamărilor este acela că jurisdicțiile mai mari pot capta nu doar economii de scară, ci și economii de sferă. Poate fi mai eficient să se producă anumite servicii conexe – de exemplu, canalizarea și reciclarea apei în comun, decât să le producă separat.
Cu toate acestea, relația dintre economiile de scară și domeniul de aplicare este departe de a fi certă. Acestea se pot completa reciproc sau nu. Dar ele pot fi, de asemenea, independente. Având în vedere acest lucru, nu ar trebui să ne așteptăm la dimensiuni mai mari care să conducă la reduceri de costuri.
