Programul Drumuri Bune I și Drumuri Bune II a fost subiectul emisiunii Regionalii. Mihail Sirkeli a stat de vorbă cu directorul executiv al CALM Viorel Furdui despre cum a fost implementat acest program, criteriile care au stat la baza distribuirii resurselor, calitatea lucrărilor, dar și de ce este necesară implicarea autorităților locale în acest proces.
Am discutat în cadrul unei alte emisiuni despre programul Drumuri Bune 1. Atunci primarii aveau foarte multe obiecții față de acest program, inclusiv față de faptul că aleșii locali nu au fost consultați…
Viorel Furdui: Cred că trebuie să explicăm contextul în care a fost implementat acest proiect. Drumuri Bune I și Drumul Bune II este un singur program prevăzut pentru o perioadă de doi ani. Ideea de a lansa acest program prin intermediul căruia s-ar finanța reparația drumurilor locale a fost susținută de CALM. Noi am considerat că este o inițiativă bună deoarece aproape 30 de ani nu s-au identificat bani pentru drumurile locale. Această competență era a APL, dar resurse nu li se dădeau. Cunoaștem că toți banii erau concentrați la centru și în teritoriu ajungeau resurse după unele principii care nu erau stabilite clar, fiind o abordare strict politică.
Până la lansarea acestui program a avut loc descentralizarea parțială a Fondului Rutier. Astfel, autoritățile locale primesc o parte din bani predestinați reparației drumurilor, deși înțelegem că aceștia nu sunt de ajuns. Una dintre obiecțiile primarilor față de programul Drumuri Bune consta în faptul că banii nu erau gestionați de autoritățile locale, ci de guvernare. Autoritățile centrale stabileau cine organizează licitațiile, cine cheltuie banii, cine desfășoară lucrările, ceea ce nu este corect din punct de vedere al autonomiei locale. Drumurile din comunitățile locale sunt gestionate de primării astfel, potrivit legii, primarii trebuie să anunțe concurs și să identifice pe cei care vor executa lucrările.
Viorel Furdui: În gestiunea autorităților locale sunt circa 40 mii de km de drum. Pentru comparație, trebuie să cunoaștem cu toții că avem 3 mii de drumuri naționale și 6 mii de km de drum situate între centrele raionale. În 2017, în urma consultărilor cu CALM, o parte din Fondul Rutier a început să ajungă în bugetele locale, adică circa 700 milioane de lei veneau la nivel I și II. Până atunci, doar nivelul II și UTA Găgăuzia primeau resurse pentru drumuri. Efectele distribuirii acestor bani din Fondul Rutier la nivelul I au fost uluitoare. Oamenii au participat și ei cu contribuții și astfel un leu din Fondul Rutier genera încă 5 sau 10 lei. Noi presupunem că guvernarea de atunci a văzut rezultatele bune ale distribuirii banilor din Fondul Rutier și astfel a apărut ideea de a lansa programul Drumuri Bune.
S-au consultat autoritățile centrale cu CALM atunci când au lansat programul Drumuri Bune?
Viorel Furdui: Rolul CALM la descentralizarea Fondului Rutier a fost foarte mare. Au avut loc consultări și chiar dacă a fost foarte greu să convingem atunci factorii de decizie, autonomia locală a avut de câștigat. Programul Drumuri Bune ca și idee nu este rea dar, din păcate, la noi foarte multe idei bune au fost implementate incorect. Noi am criticat modul de implementare a acestui program deoarece, dacă separăm Drumuri Bune I de Drumuri bune II observăm că s-a renunțat la mai multe reguli stabilite anterior. În primul rând, banii nu au fost distribuiți unităților-teritorial administrative. În primul an de implementare autoritățile locale nu prea erau consultate privind stabilirea drumurilor ce urmează să fie reparate, multe APL se pomeneau cu oameni care deja munceau pe drumurile lor. Multe APL nu puteau participa în procesul de verificare a lucrărilor, de stabilire a câștigătorilor licitațiilor, etc.
Putem spune că așa cum a fost conceput, programul Drumuri Bune a încălcat principiul democrației locale?
Viorel Furdui: Cunoaștem că contextul în care a fost lansat acest program a fost unul electoral. Trebuie să facem diferența între primul an de implementare și al doilea. Au fost încălcări în ambele cazuri. Cu toate acestea, în multe localități rurale s-au văzut rezultatele implementării acestui program, ceea ce este foarte important. Reiterez că abordarea a fost una incorectă, din acest motiv lucrurile s-au schimbat odată cu apariția unei noi conjuncturi politice. Și în al doilea an de implementare a programului au apărut multiple probleme. În primul rând erau de trei ori mai puțini bani decât suma prevăzută inițial. Nu era niciun fel de criteriu care să justifice de ce unui raion i se alocă 80 de milioane de lei și unui alt raion doar 30 de milioane, deși are o populație de două ori mai mare. Un sat mic putea să primească 3-4 milioane de lei, ceea ce nu e rău, iar într-o localitate mult mai mare ajungea mult mai puțin. Pentru al doilea an de implementare a acestui program au fost planificate lucrări de 1,7 miliarde de lei, în realitate fiind circa 900 de milioane de lei, dintre care cu circa 280 de milioane trebuiau să fie achitate lucrările contractate anul trecut. Real, pentru implementarea programului din acest an au rămas aproape 700 de milioane de lei și Guvernul Maiei Sandu a fost pus în fața acestei realități.
S-a făcut un studiu despre calitatea lucrărilor efectuate în cadrul acestui program și cât de efectiv au fost cheltuite aceste resurse în primul an de implementare?
Viorel Furdui: Nu cred că s-a făcut un asemenea studiu, deși ar fi fost necesar, deoarece mai mulți cetățeni au pus la îndoială calitatea acestor lucrări dar și criteriile de clasificare a câștigătorilor licitațiilor efectuate. Greșeala a constat în limitarea implicării primarilor în acest proiect, în dependență de raion. Aleșii locali nu prea au fost implicați în selectarea companiilor care să efectueze lucrările, nici în procesul de efectuare a acestora, din aceste motive mulți nici nu au vrut să semneze pentru a lua în primire aceste lucrări. Ministerul Economiei și S.A. Drumuri ar trebui să soluționeze cumva această problemă deoarece s-a creat o situație ciudată. Deși proprietarii acestor drumuri sunt autoritățile locale, lucrările și întreg procesul a avut loc după cu totul alte reguli. Cei care au efectuat aceste lucrări vin la primar și îi solicită să semneze pentru că s-au cheltuit unu sau cinci milioane de lei. Primarul, pe bună dreptate, va întreba cu ce ocazie să semneze pentru un proces în care nu a fost implicat, de ce să transferăm această responsabilitate pe umerii alesului local? CALM expediase o adresare Ministerului Economiei și premierului de atunci pentru a atrage atenția asupra acestor detalii, atenționând că neimplicarea autorităților locale în acest proces poate să ducă la asemenea consecințe. Este o problemă la care trebuie să se găsească o soluție. Iată de ce din cauza unor asemenea abordări unele idei bune sunt discreditate. Cât privește finalizarea acestui program, cunoscând că bani erau de trei ori mai puțin decât suma planificată inițial, atunci când s-a schimbat guvernarea apăruse discuții despre modul de repartizare. CALM s-a implicat în procesul de consultare, ne-am întâlnit cu Ministrul Economiei și poziția comună a fost ca programul trebuie finalizat, deoarece banii ajung în localități și oamenii din comunități trebuie să simtă schimbarea. Am insistat ca banii din acest program să ajungă în toate comunitățile incluse în cadrul acestuia. De asemenea, poziția CALM a fost ca banii să fie repartizați ca și în cazul Fondului Rutier, adică după numărul populației.
Unii critici afirmau că acest program trebuia închis, deoarece a fost unul electoral, doar că Guvernul Maiei Sandu a fost, într-o măsură oarecare, presat de către CALM să îl continue. De ce credeți că acest program trebuie să continue și în acest an și dacă s-a schimbat abordarea acestei guvernări în procesul de implementare?
Viorel Furdui: Cred că e exagerată ipoteza potrivit căreia CALM-ul a presat Guvernarea să continue acest program. Credeți-ne că în cadrul CALM am discutat foarte mult la acest subiect. Erau păreri că nu ar trebui să ajungă bani în localitățile care au beneficiat anterior, ci să fie direcționate resursele doar către localitățile care au fost lipsite de această posibilitate. Noi am atenționat Guvernul că dacă vom alege această cale atunci, în primul rând, afectăm oamenii din teritoriu și deschidem cutia pandorei, deoarece unii ar fi propus să analizăm cum s-au repartizat banii acum cinci sau zece ani. Programul Drumuri Bune a fost modificat înaintea schimbării guvernării în așa fel încât au fost excluse primăriile în care nu s-au înregistrat rezultatele dorite la alegerile parlamentare. Noi credem că decizia Guvernului Maiei Sandu de a distribui cele 650 milioane de lei tuturor localităților incluse în program, ținând cont de numărul de locuitori, inclusiv localităților mici care inițial fuseseră excluse, a fost una corectă.
Cine gestionează acești bani, primarii sau S.A Drumuri?
Viorel Furdui: În acest caz guvernarea a fost pusă în situație, deoarece în majoritatea cazurilor contractele deja fuseseră semnate și pentru acest an. Dacă ar fi fost reziliate aceste contracte ar fi apărut litigii în judecată, iar ca rezultat s-ar fi creat un haos și drumurile nu s-ar mai fi reparat. Iată de ce nu s-a reușit ca banii să ajungă direct în primării. Important este că a fost stabilit totuși acest echilibru între localități și fiecare a primit după numărul populației.
Ce schimbări se doresc în implementarea acestui program?
Viorel Furdui: Nu sunt sigur dacă va mai fi un asemenea program deoarece cam toți recunosc că acest proiect a fost unul cu tentă electorală. Trebuie de identificat niște criterii obiective de repartizare a resurselor care există și care pot fi direcționate pentru drumurile locale. Primarii nu trebuie să meargă cu mâna întinsă la Guvern pentru a cerși niște bani. Trebuie să fie majorate fondurile care sunt destinate reparației drumurilor și să fie distribuite ca și în cazul Fondului Rutier, adică per capita. CALM a venit în acest sens cu propuneri concrete. Noi consideram că ideal ar fi ca la stabilirea finanțării drumurilor locale să fie luate în calcul mai multe criterii: populația, lungimea drumurilor și necesitatea de a susține localitățile rurale mai mici. Însă, la moment nu există date veridice privind lungimea drumurilor și nu au fost elaborate criteriile/coeficienții de susținere. De aceea am propus să fie majorate/dublate fondurile care sunt destinate reparației drumurilor locale prin acordarea APL a100% din taxa pe drumuri și ca distribuirea acestor fonduri sa fie per locuitor, iar în continuare sa se accelereze procesul de înregistrare a drumurilor din intravilanul localităților și să se elaboreze criterii pentru susținerea suplimentară a localităților mai mici.
