În ultima perioadă de timp, conducerea Ministerului Finanțelor, în persoana atât a Ministrului, cât și a Secretarului de stat responsabil de domeniul fiscal, insistă într-un mod destul de agresiv și tendențios că este necesar de revenit la plafonarea taxelor locale pentru autoritățile administrației publice locale (APL). Deși discuțiile privind plafonarea taxelor sunt purtate intens, nimeni dintre promotorii inițiativei, dar și cei mai mulți dintre participanți nu se întreabă dacă ”inițiativa este legală sau discutăm niște chestiuni a priori ilegale”? Cred că e timpul să înțelegem că doar prin asemenea abordări vom începe procesul de edificare a unui stat de drept (garantat de art. 1 din Constituția Republicii Moldova).
Problema plafonării taxelor locale a fost soluționată sub „autoritatea de lucru judecat„ încă la începutul anului 2014. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principului autorităţii lucrului judecat – res judicata. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie[1].
Demnitarii Ministerului Finanțelor încercă să interpreteze abuziv atât prevederile Cartei Europene a Autonomiei locale din 15.10.1985, cât și Hotărârile sau jurisprudența Curții Constituționale a Republicii Moldova, în special Hotărârea Curţii Constituționale nr.2 din 28.01.2014 „Pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi fiscale referitoare la taxele locale (Sesizarea nr.2a/2014), altfel spus, acești reprezentanți desconsideră principiile securității raporturilor juridice, autoritatea lucrului judecat și loialității constituționale, adică fundamentele unui stat de drept! Ce consecințe juridice ar trebui să existe pentru asemenea fapte ilegale!? Vom încerca la final să dăm unele soluții.
Ca să fie mai clar că demnitarii menționați și alți promotori nu au dreptul la nici o marjă de deviere sau revizuire de la soluția dată de Curte ca apreciere finală, sub sancțiunea ilegalității, vom aduce următoarele argumente ale acesteia (notă: aceste argumente sunt definitive, nu pot fi contestate de nimeni, cu atât mai mult de reprezentanți ai statului).
Prin Hotărârea nr. 33 din 10 octombrie 2013 privind interpretarea articolului 140 (Hotărîrile Curții Constituționale) din Constituție (Sesizarea nr. 45b/2013)[2], Curtea a menționat
„41. […] respectarea efectului general obligatoriu al hotărârilor Curţii Constituţionale nu înseamnă doar a da eficienţă dispozitivului acestora, ci şi, în egală măsură, considerentelor, respectiv interpretării date de Curtea Constituţională textelor Constituţiei, or, hotărârea este un întreg, o unitate a considerentelor şi dispozitivului.
[…]
- […] conţinutul normelor constituţionale este cel definit implicit în jurisprudenţa instanţei de jurisdicţie constituţională, care are un caracter regulator şi constituie izvor de drept prin efectele sale.
- Interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă caracter oficial şi obligatoriu pentru toţi subiecţii raporturilor juridice. Hotărârea prin care se interpretează un text constituţional are putere de lege şi este obligatorie, prin considerentele pe care se sprijină, pentru toate organele constituţionale ale Republicii Moldova. Aceasta se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă.
[…]
- Astfel, indiferent de natura hotărârilor Curţii, fie că sunt de interpretare a Legii Supreme sau de control al constituţionalităţii cadrului normativ subsecvent, ele îşi produc efectele pe care Constituţia şi legea le conferă, în raport cu atribuţia exercitată de Curte, forţa lor juridică neputând fi contestată sau confirmată de nimeni.
- În ceea ce priveşte autorităţile publice implicate în procedurile analizate, dincolo de obligaţia acestora de a respecta normele legale aplicabile acestor proceduri şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, le revine şi obligaţia de a acţiona cu respectarea principiului loialităţii constituţionale, principiu care pune în discuţie, între altele, relaţia între formă şi fond în aplicarea Constituţiei.
- […] respectarea principiului separării puterilor implică nu doar faptul că nici una din ramurile puterii nu intervine în competenţele unei alte ramuri, dar şi faptul că nici una dintre aceste ramuri nu îşi va neglija atribuţiile pe care este obligată să le exercite în domeniul specific de activitate – îndeosebi atunci când o astfel de obligaţie este statuată în Legea Supremă sau a fost impusă printr-o hotărâre a Curţii Constituţionale, instanţă care, în virtutea art.134 din Constituţie, asigură în cele din urmă realizarea principiului separării puterii de stat.
- În acest context, Curtea reaminteşte că respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept.”.
Astfel, poate cineva, chiar și reprezentanți ai organelor executive centrale să dea o altă interpretare sau abordare a prevederilor în domeniul APL, inclusiv internaționale, diferite de cele ale Curții Constituționale? Desigur că NU. Poate invoca autoritatea executivă date statistice privind plafonarea taxelor din alte țări ca argument de ultimă instanță, fără a ști specificul cum a ratificat statul respectiv Carta Europeană a Autonomiei Locale (cu rezerve, fără, etc.), care este cadrul constituțional, legal și jurisprudența stabilită în fiecare stat în parte? Cu siguranță, iarăși NU. Singura cale ar fi doar revizuirea jurisprudenței Curții Constituționale, dacă sunt argumente solide pentru aceasta. Altfel este vorba de un atentat la „buna funcționare a autorităților publice ale statului şi …afirmarea statului de drept.„.
În final, atragem atenție că Curtea Constituțională a interpretat deja (în majoritatea absolută) Carta Europeană a Autonomiei Locale în contextul principiilor APL din art. 109 din Constituția Republicii Moldova, iar alte interpretări ale persoanelor oficiale nu că sunt de prisos, dar sunt chiar dăunătoare principiului legalității, a statului de drept, precum și bunei funcționări (reputației) a autorităților publice ale statului.
Nu vom trece în revistă multiplele soluții ale Curții Constituționale privind modul de funcționare a APL, inclusiv în domeniul finanțelor publice locale, vom face referință doar la una[3], prin care a fost stabilită marja discreționară privind taxele locale pentru celelalte puteri, în special pentru reprezentanții organului executiv de specialitate, în speță:
”104. Curtea reţine că, potrivit articolului 132 din Constituție, care reglementează sistemul fiscal, impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, orașelor și satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.
- Reieşind din norma constituţională, Curtea subliniază necesitatea reglementării legale a tuturor impozitelor şi taxelor.
- În acelaşi timp, raportând art.132 la art.109 din Constituţie, care garantează principiul autonomiei locale, Curtea menţionează că legea urmează să cuprindă criteriile de determinare a taxelor locale prin delegarea competenţei autorităţilor publice de a stabili cuantumul nemijlocit, reieşind din principiile şi criteriile stabilite de legiuitor. Or, în modul în care sunt expuse mărimile actualelor taxe, nu se asigură un echilibru şi o echitate între contribuabilii de la care acestea urmează a fi încasate.
- Totodată, Curtea reține că articolul 4 alin. (6) din Carta Europeană a Autonomiei Locale prevede că autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie consultate, pe cât e posibil, în timp util şi în mod adecvat, în cursul procesului de planificare şi de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc în mod direct.”.
CONCLUZIE GENERALĂ. ÎN PREZENT, PLAFONAREA TAXELOR LOCALE ESTE INADMISIBILĂ, IAR AUTORITĂȚILE DE RESORT POT, CU CONSULTAREA EFECTIVĂ A APL, DOAR SĂ PERFECȚIONEZE PRINCIPIILE ȘI CRITERIILE DE DETERMINARE A TAXELOR LOCALE. La fel pot perfecționa cadrul metodologic și de suport al APL în determinarea și stabilirea taxelor locale, atribuție firească în condițiile autonomiei locale și descentralizării administrative.
Ultimul aspect, promis la început, ar fi referitor la mecanismele privind consecințele juridice, adică cum se poate de consolidat principiile statului de drept și de asigurat contracararea unor asemenea și altor acțiuni ilegale din partea demnitarilor autorităților publice și altor persoane implicate.
O soluție ar fi asigurarea principiului inevitabilității răspunderii juridice, adică atragerea la răspundere, inclusiv recuperarea daunelor cauzate (veniturilor ratate) ale APL, independent de statutul sau funcția ocupată. Cu regret, principiul inevitabilității răspunderii este slab aplicat la noi, ceea ce de asemenea subminează fundamentele statului de drept. Astfel, în dependență de gravitatea faptei, există diferite forme de răspundere juridică pentru persoanele oficiale, cum ar fi: răspunderea contravențională (pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu; excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu; protecţionismul; manifestarea lipsei de respect faţă de instanţa de judecată sau faţă de Curtea Constituţională; neexecutarea hotărârii instanţei de judecată; samavolnicia; nu se iau măsuri pentru înlăturarea încălcării legislației, etc.) sau răspunderea penală (pentru neexecutarea hotărârii instanţei de judecată; traficul de influență; abuzul de putere sau abuzul de serviciu; excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, etc.).
La prima vedere, rămâne de făcut un lucru simplu: ca autoritățile implicate și structurile asociative să nu manifeste toleranță și iresponsabilitate față de anumite devieri de la ordinea legală în statul de drept…. Se pare că totuși, efectiv, acesta nu este un lucru chiar atât de simplu…
Viorel Rusu
Expert CALM
Surse:
[1] Cauza Brumarescu vs. România, par. 61, etc./ https://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/?library=ECHR&id=001-99761&filename=CASE%20OF%20BRUMARESCU%20v.%20ROMANIA%20-%20%5BRomanian%20Translation%5D.pdf
[2] https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=16082&lang=ro
[3] Hotărârea Curţii Constituționale nr.2 din 28.01.2014 „Pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi fiscale referitoare la taxele locale (Sesizarea nr.2a/2014) // https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=4996&lang=ro
