Primarul orașului Ocnița, Victor Artamaniuc este ucrainean, bunicul său fiind originar din Vinița. Alesul local spune că în perioada sovietică, la mina de piatră și fabricile din Ocnița au activat mai mulți ucraineni, mulți dintre ei și-au întemeiat familii și au rămas la noi. În dimineața zilei de 25 februarie, 4 rude de-ale primarului s-au adăpostit la el, mulți alți refugiați au venit la rudele lor din această regiune a Republicii Moldova. „Până la 1 martie, la Otaci, mănăstirea Cărlășăuca și satul Unguri erau găzduite peste 500 de persoane. Cei care nu au rude în Republica Moldova nu se rețin la noi mai mult de 72 de ore. În aceste zile nu am văzut niciun om din Ocnița care să rămână nepăsător față de drama vecinilor noștri”, susține primarul.
„Am organizat totul pentru a întâmpina acești oameni așa cum se cuvine. Când vezi cât sunt de speriați, cu copii care plâng, nu mai vrei nimic decât să-i adăpostești, să-i hrănești și să fie pace.”
La fel ca în majoritatea localităților din Republica Moldova, autoritățile publice locale din Ocnița, împreună cu agenții economici și voluntari au grijă ca refugiații să primească mâncare caldă, transport și fie cazați. „Majoritatea dintre cei care vin la Ocnița sunt dezorientați și noi îi ajutăm, iar mobilizarea oamenilor este lăudabilă”, afirmă Victor Artamaniuc.
Primarul este îngrijorat că în această perioadă de război nimeni nu se gândești la copii și oamenii de rând și, tocmai de aceea, majoritatea refugiaților au rămas surprinși de ospitalitatea poporului nostru. „Am văzut mulți ucraineni plângând. Nu s-au așteptat că poporul nostru poate fi atât de primitor. S-au implicat și bisericile, au făcut slujbe speciale pentru pace.”
Autoritățile locale din Ocnița au identificat mai multe spații în care ar putea fi cazați refugiații. „Recent, în oraș a fost deschis un centru de plasament pentru bătrâni, avem o școala sportivă, spitalul raional e aproape gol, sunt și alte spații care pot fi transformate în centre de triere pentru refugiați.”
Primarul este supărat că Guvernul a lăsat autoritățile publice locale să se descurce de sine stătător „Nu putem să lăsăm acești oameni în stradă. Ne întrebăm însă de ce nu s-au mobilizat și cei de la centru pentru a transfera niște resurse cu destinație specială și să îmi spună: „Domnule Artamaniuc, primiți 10 sau 20 mii de lei, că mai mulți bani nu sunt, dar organizați-vă acolo și aveți grijă că răspundeți pentru orice bănuț.” Nu s-a făcut acest lucru, totul a fost din inițiativa noastră, din dragostea noastră pentru acest popor cu care avem legături de sânge”, afirmă primarul.
Deocamdată, primăria orașului Ocnița nu a fost nevoită să aloce bani pentru a susține refugiații. „Până acum ne-am descurcat cu propriile forțe, fiecare am contribuit cu cât am putut, agenții economici ne-au venit în ajutor, Consiliul raional a alocat 100 000 de lei. Totuși, dacă numărul refugiaților va crește, vom avea nevoie de mult mai multe resurse, iar bugetele locale sunt foarte modeste.”
Chiar dacă cei mai mulți ucraineni sunt recunoscători pentru sprijinul pe care îl primesc când ajung în Republica Moldova, sunt și categorii de refugiați cărora nu le place condițiile în care sunt primiți. „M-a frapat faptul că unora nu le-a plăcut cafeaua, că-i fără lapte sau alte lucruri de acest fel, dar asemenea oameni sunt puțini și nu s-au reținut prea mult la noi. Erau cu mașini luxoase, au declarat că au aur și sume mari de bani. Cei mai mulți dintre ei au plecat, fie au închiriat apartamente în Chișinău, fie au ales Franța, Germania etc. Să nu uităm că Ucraina este o țară mare și bogată. Cu toate acestea, sunt mulți oameni sărmani care au nevoie de ajutor, de susținere și de înțelegere.”
