Viitorul satului românesc și viitorul european al Republicii Moldova au fost printre subiectele supuse atenției primarilor la București, în cadrul Adunării Generale a Asociației Comunelor din România, teme de discuții pe care le-am abordat cu Ioan Strugari, primarul comunei Parva, județul Bistrița-Năsăud, România, dar și un bun prieten al aleșilor locali din R. Moldova.
Are viitor satul românesc?
Ioan Strugari: Satele noastre au o istorie aproape nemăsurabilă în timp, nu știm când au fost înființate multe dintre ele. Generațiile multor conducători au știut să prețuiască satul, au investit în sat, satul a dat țării oameni de știință, medici, majoritatea celor din funcții de conducere au crescut la țară. Din nefericire, generația politicienilor de astăzi nu încearcă să găsească soluții pentru conservarea și păstrarea identității satului românesc. Mai mult decât atât, cred că au un mesaj pentru sat, de a-l termina, de a-l închide, de a-l face altfel, pentru că toate politicile pe care ei se bazează sunt create în marile școli care nu au legătură cu satul. Totuși, cred că sunt suficiente programe și politici, astfel încât satul să reînvie, mai ales după o experiență tragică, cea a pandemiei, în care am învățat că supraaglomerările urbane nu aduc confort și liniște. Doamne ferește de un război, de un conflict sau de o altă pandemie așa cum a fost și am văzut că cei din orașe stăteau închiși în apartamente, pe când cei de la țară au o altă perspectivă asupra vieții. Eu cred că satul românesc are viitor, dar trebuie să găsim politici atât pentru demografia satului, pentru reorganizarea administrativă de care se vorbește, dar nu în sensul că trebuie să comasăm șapte sate. Fiecare sat are specificul său, are gena oamenilor conservată acolo și, de regulă, niciun sat nu se înțelege cu celălalt sat. Așa am fost crescuți și nu cred că vom putea să-i facem să se iubească forțat, adică dacă tu nu mă vrei, eu de ce să te vreau? Cred că totuși ar trebui întrebați oamenii dacă vor să se unească sau nu cu un alt sat. Mai cred că oamenii ar fi dispuși să plătească un leu în plus ca să-și mențină satul, dacă tot singura poveste care se prezintă peste tot este reducerea cheltuielilor. Acesta nu este un motiv să desființezi o administrație publică locală. Reducerea cheltuielilor trebuie văzută la nivel de stat, de studiat până la cel mai mic funcționar public dacă își are rostul sau nu. A desființa o entitate juridică înseamnă mult mai mult decât a da doi oameni afară.
În contextul integrării europene a României și a acestui deziderat al R. Moldova, există riscul de a pierde identitatea satului sau, dimpotrivă, acest obiectiv ar crea avantaje pentru a atrage investiții în aceste comunități? Unii sunt eurosceptici și cred că dacă ne vom integra în UE nu vom mai putea tăia porcul așa cum se întâmplă acum sau vom fi obligați să renunțăm la anumite tradiții și obiceiuri…
Ioan Strugari: România este parte a UE din 2007 și de mai bine de zece ani nu am văzut la mine în sat niciun european care să-mi interzică să tai porcul. Aceste povești mici sunt pentru oameni mici. Toate politicile ce vizează acest domeniu le face propriul Guvern, un Guvern pe care ni-l dă Dumnezeu așa cum îl merităm.
Credeți în viitorul european al R. Moldova?
Ioan Strugari: Eu cred în moldoveni că sunt europeni. Peste un milion de cetățeni din țara Dvs. care au plecat din R. Moldova sunt și europeni. Din ei sper că măcar 900 de mii să fie chiar europeni la propriu și la figurat pentru că Europa, din câte am observat la noi, a educat foarte mult oamenii. Oamenii se întorc din Europa cu altă cultură, cu altă abordare, cu altă civilizație, cu alt mod de a fi, copiii lor au crescut în alte școli, lucru acesta ne influențează întreaga societate în ansamblul ei. Eu cred că dacă se vor întoarce cei care au plecat din R. Moldova, societatea va avea mult de învățat din experiența pe care au acumulat-o zeci de ani în țările civilizate.
Ce putem face ca măcar o parte dintre acești europeni moldoveni să revină acasă?
Ioan Strugari: E un lucru mai complicat. Nu cred că s-au inventat politici de acest gen, iar dacă un tânăr și-a găsit de lucru într-o țară europeană e foarte greu să-l convingi să vină acasă. Statul trebuie să găsească politici pentru a nu-i pierde pe cei care mai sunt în țară, pentru că e mai greu de recuperat cei pe care i-ai pierdut.
Pe Dvs. ce vă motivează să veniți periodic în R. Moldova, să legați prietenii cu primarii din stânga Prutului, chiar dacă nu întotdeauna aveți cele mai frumoase experiențe?
Ioan Strugari: Oamenii în R. Moldova sunt ospitalieri și buni. E altceva că mai există câte unul care îți mai spune să pleci în țara ta. Dincolo de toate aceste lucruri, pentru mine R. Moldova a fost o descoperire pentru că am fost educați într-un sistem comunist, în care nu ni se spunea despre ce e dincolo de Prut, fiind tot timpul asimilați cu fosta URSS. La geografie am fost învățați că la Prut ne învecinăm cu URSS-ul. Geografic, URSS-ul a dispărut, dar rusismele din inimile multora au rămas și acea gândire încă mai produce mici conflicte interne în R. Moldova. Sunt cetățeni din R. Moldova care au domiciliul la mine în localitate și sunt niște oameni extraordinari. Cred că Moldova are perspectivă, inclusiv prin prisma economiei mici pe care are să o dezvolte, pentru că sunteți și un număr mai mic de locuitori, dar asta ar trebui să gândească Guvernul și acest lucru nu-l face nici Guvernul nostru. Este nevoie de a face în așa fel încât să nu centralizăm toată economia într-un pol și să supraaglomerăm un singur oraș. Trebuie gândite politici fiscale de încurajare și pentru cei care investesc în mediul rural sau poate ar trebui nici să nu fie impozitați vreo câțiva ani, astfel încât să poată să-și întemeieze o mică afacere, pentru că banii se fac foarte greu și statul nu ar trebui să fie din prima zi călăul celor care muncesc din greu.
