Rodica Croitor este primară la primul mandat în Hîrbovăț, Anenii Noi, un sat cu 5100 de locuitori. Înainte de a câștiga mandatul, aleasa locală credea că instituțiile statului și cadrul legal oferă o protecție mai mare celor care reprezintă satele și orașele. Spune că nu e ușoară această pâine, bucură însă recunoștința oamenilor care observă schimbările din localitate.
Cum trăiesc oamenii din Hîrbovăț?
Rodica Croitor: Suntem la frontieră cu regiunea transnistreană, satul are o amplasare bună, alături de traseul național R2. Oamenii au acces la servicii și locuri de muncă. Dacă nu au de lucru în Hârbovăț, î-și găsesc activitate la Bender, care este peste deal, Chișinău, sau Anenii Noi, situat la 15 km distanță. Avem un sat de gospodari.
Așteptările pe care le aveați până a deveni primară au corespuns realităților?
Rodica Croitor: Credeam că instituțiile statului și cadrul legal oferă o protecție mai mare nouă, celor care reprezentăm satele. Așteptările au fost mai mari anume în ceea ce privește colaborarea cu celelalte instituții care reprezintă statul. Nici în instanțele de judecată nu am simțit protecție din partea statului sau a anumitor instituții care îl reprezintă. De asemenea, dacă vorbim de implementarea proiectelor, am văzut că există o selecție pe culori politice sau alte interese și nu e corect ceea ce se întâmplă. Două probleme actuale mari cu care ne confruntăm sunt circulația camioanelor de mare tonaj prin localitate și Casa de Cultură care, cu regret, se distruge în ochii noștri, APL neavînd posibilitatea de a interveni cumva, deoarece acest imobil este împărțit pe cote părți valorice la peste 1000 persoane. Am făcut nenumărate demersuri către instituțiile statului pentru a primi sprijin în soluționarea acestor probleme. Însă, cu părere de rău, până la ora actuală încă nu am găsit soluții.
O prioritate a actualei guvernări este să nu mai distribuie fondurile pe criterii politice. Mai aveți încredere în declarațiile politicienilor?
Rodica Croitor: Încă mai avem încredere și speranțele noastre sunt foarte mari. Recent, Biroul de Reintegrare ne-a anunțat că avem posibilitatea să aplicăm la proiectele pentru localitățile din Zona de Securitate, valoarea totală a cărora este de 15 milioane de lei și sper foarte mult că vom fi selectați. Anul trecut am depus două proiecte, sperând că măcar unul va trece, dar nu a fost să fie. Exact așa s-a întâmplat și în cazul altor inițiative de acest fel și nu cred că eram noi mai puțin pregătiți decât alții, probabil așa a fost să fie. Și în cazul AIPA am fost trecuți în lista de așteptare, am fost eligibili dar, din lipsa resurselor financiare, proiectul nostru așa și nu a fost implementat. Am trimis o scrisoare la finalul anului trecut pentru a afla care va fi soarta proiectului depus la AIPA, să știm cum distribuim soldul, să decidem ce păstrăm pentru contribuție, deoarece cu toții cunoaștem că bugetele primăriilor noastre sunt austere și în toate comunitățile sunt probleme mari a căror soluționare nu poate aștepta dar, din păcate, nu am primit niciun răspuns. Discut și cu alții primari și în aceeași situație suntem mai mulți și e păcat pentru că muncim, depunem proiecte, asigurăm contribuția, dar rezultate, deocamdată, nu avem.
Ce proiecte vă doriți să implementați?
Rodica Croitor: Avem un proiect ce vizează construcția sistemului de canalizare și deocamdată acesta stă în sertar. Este nevoie de o investiție mare pe care e greu să ne-o asumăm de unii singuri. Poate la nivel central ar trebui să se identifice soluții anume pentru asemenea tipuri de proiecte foarte costisitoare sau poate o să-l divizăm în mai multe etape pentru a iniția lucrările. Astăzi am avut discuții cu conducerea liceului din localitate, avem o instituție foarte bună, care se pierde în ochii noștri deoarece nu se pot identifica resurse financiare pentru a schimba sistemul de încălzire pe interior. A fost termoizolată clădirea, a fost construit sistemul de canalizare, rămâne doar să asigurăm căldura în interiorul liceului. Este nevoie de două milioane de lei și trebuie să identificăm cumva acești bani, măcar și din pământ să-i scoatem, altfel riscăm să rămînem fară elevi în localitate. De asemenea, urmează să asigurăm localitatea cu iluminare stradală, să continuăm construcția și reparația drumurilor locale prin intermediul proiectului de ,,Bugetare participativă”, unde contribuția locuitorilor este de 30%, iar a APL de 70%. Ne propunem să soluționăm, în sfârșit, problema aprovizionării cu apă a cetățenilor, prin implementarea proiectului cu susținerea programului ,,Comunitatea Mea”.
Ce părere aveți despre seminarele organizate de CALM și UN Women pentru femeile primare?
Rodica Croitor: Am venit în funcția de primară din alt domeniu, nu cel al APL și orice informație este prețioasă, mai ales când ți se oferă gratuit. Chiar sunt impresionată de munca pe care o depune CALM-ul, Programul USAID Comunitatea Mea, partenerii cărora suntem, pentru a ne oferi informația care ne lipsește.
De ce este frumoasă această funcție pe care o dețineți?
Rodica Croitor: Când am venit în această funcție îmi era foarte greu. Nici acum nu este mai ușor și chiar nu pot să explic cum e să fie atât de greu, să obosești până la epuizare, dar totuși să vrei să continui ceea ce ți-ai propus să faci. E frumos să vezi că se implementează proiecte, că oamenii sunt mulțumiți de activitatea ta. Eu am decis să rămân în localitate, iar copilul meu când merge la școală și mă întreabă dacă voi putea soluționa o anumită problemă, gravă în viziunea lui, eu îi răspund că mă voi strădui și nu pot să-l dezamăgesc. Din 2019, cu implicarea cetățenilor din localitate, cît și a celor care au plecat peste hotare, prin intermediul colectărilor online, am organizat Caravana de Crăciun și de Paști. Mergem cu drag la bătrânii din localitate, la persoanele vulnerabile sau cu necesități speciale. De asemenea, în fiecare an de hramul localității mergem la toate cuplurile care sărbătoresc 50 de ani de căsătorie. Sunt multe lucruri care se fac în premieră și e frumos să admiri satisfacția cetățenilor.
