Directorul executiv al Congresului Autorităților Locale din Moldova, Viorel Furdui, despre necesitatea reformării administrației publice, despre experiența europeană în domeniu și despre potențialul enorm de la nivel local, care nu poate fi pus în valoare în lipsa voinței politice.
Reforma administrației publice locale, descentralizarea și consolidarea autonomiei locale în Republica Moldova constituie domenii foarte importante pentru dezvoltarea unei societăți democratice apropiate de valorile europene. Deși în ultimii ani domeniul a fost declarat unul prioritar, prea puține s-au făcut pentru a proba acest lucru prin fapte concrete. Mai mult, nu există nicio instituție la nivel central care s-ar ocupa de descentralizare. Viorel Furdui, directorul executiv al Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM), membru al Platformei societății civile ”Pentru Europa”, consideră că de vină este lipsa voinței politice a autorităților, care nu conștientizează importanța acestui domeniu. În opinia lui Viorel Furdui, la nivel local există un potențial enorm, iar energia și dorința primarilor de a mișca lucrurile este foarte mare. ”Pur și simplu nu avem noroc de o clasă politică în stare să pună în valoare acest potențial”, spune cu regret directorul executiv al CALM.
Dle Furdui, subiectul descentralizării și consolidării autonomiei locale este discutat de ani de zile, dar se creează impresia că tot batem pasul pe loc. La ce etapă se află de fapt reforma administrației publice locale?
În mare parte, trebuie să recunoaștem că reforma administrației publice locale într-adevăr bate pasul pe loc. Potrivit calculelor noastre, Strategia națională de descentralizare, aprobată în 2012, în proporție de peste 90% nu a fost implementată nici până în prezent. Singurul lucru pozitiv care s-a făcut în ultimii ani, însă sub o presiune enormă – atât a CALM, cât și a partenerilor de dezvoltare, a fost implementarea primei etape a reformei finanțelor locale pe întreg teritorul țării, începând cu anul 2015. În rest, continuăm să batem pasul pe loc. Cea mai mare problemă este discrepanța foarte mare între ceea ce se declară, ce se pune pe hârtie, inclusiv Programul de guvernare, și ceea ce se realizează de fapt în practică. În plus, se atestă o lipsă de voință politică și o înțelegere a importanței domeniului descentralizării, ceea ce împiedică urnirea carului din loc.
Care în opinia Dvs., ar fi motivele pentru care autoritățile nu se grăbesc să realizeze aceste reforme?
Evident, motivul de bază se concentrează pe lipsa de voință, dar cauzele acesteia, cum spuneam, rezidă în lipsa de înțelegere la nivelul clasei politice și guvernamentale a importanței domeniului și a reformelor care trebuie realizate în Administrația Publică (centrală și locală). Este nevoie de o reformare profundă atât a Administrației Publie Centrale (APC), cât și a Administrației Publice Locale (APL). Cu regret, acest lucru nu se înțelege și în rezultat ne confruntăm cu o serie de probleme în toate celelalte domenii: economic, social, justiție, drepturile omului etc. Opinia mea este că în Moldova, în afară de faptul că lipsește această voință, nu există nici capacitatea necesară la nivelul APC de a implementa reforme. Realitatea este că noi nu avem o APC capabilă să realizeze reforme. Ne-am asumat o serie de obligațiuni – Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb etc., care trebuie implementate, însă nu are cine face acest lucru. Majoritatea legilor, strategiilor din ministere au fost și sunt elaborate de fapt nu de actorii interni (autoritățile centrale), dar de experții externi, fapt care este absolut inacceptabil. Asistența străină trebuie să vină ca un suport tehnic, dar nu să înlocuiască APC. Cred că această realitate, consituie una din cauzele, potrivit căreia majoritatea legilor și strategiilor sunt o copie a unor legislații străine, rupte de realitățile Republicii Moldova și de aceea – NU sunt aplicate și implementate.
De la 1 ianuarie 2015 a intrat în vigoarea Legea privind finanțele publice locale, după ce pe parcursul anului 2014 autonomia financiară a fost pilotată în raioanele Basarabeasca, Râșcani, Ocnița și mun. Chișinău. Aceasta prevede că autoritățile publice locale se bucură de autonomie financiară, adoptă bugetul propriu care este independent și separat de bugetul de stat. Sunteți mulțumit de felul cum decurge implementarea în practică a acestei legi?
Evident că nu. Nu suntem mulțumiți pentru că a câta oară observăm că nu există continuitate, finalitate și complexitate în abordarea reformelor. S-a făcut un pas – adică s-au operat modificări la Legea finanțelor publice, însă nu s-a mers mai departe. Aici lucrurile s-au blocat la prima etapă. Reforma însă prevede câteva etape strâns legate între ele și care urmau a fi realizate concomitent. Prima etapă, care se realizează în prezent, ține de depolitizarea sistemului, crearea unor stimulente pentru APL și stabilirea unor relații directe între APC și APL. Însă, problema este că nu s-a ajuns la implementarea celei de-a doua etape – consolidarea bazei fiscale, care este de fapt cea mai importantă etapă, în rezultatul căreia trebuie să apară mai mulți bani la nivelul administrației locale. În rezultat, pe de o parte, există o anumită îmbunătățire comparativ cu perioada anterioară, dar pe de altă parte, toate aceste îmbunătățiri riscă să fie anihilate, din cauza neimplementării simultane a celeilalte etape a reformei. Cu alte cuvinte, lipsa de finalitate și continuitate este o mare problemă pentru Republica Moldova, iar situația care s-a creat în domeniul finanțelor locale și a descentralizării în general, confirmă acest lucru în mod repetat.
Trebuie să înțelegem că reforma finanțelor locale este doar la început de cale. Asta nu înseamnă că putem deja vorbi de rezultate concrete. Dar în majoritatea localităților autoritățile locale au o atitudine pozitivă față de acest început de reformă. Ele au simțit o mai mare libertate, mai mari posibilități și stimulente în activitate, precum și o diminuare importantă a presiunilor politice și dependenței de alte nivele ale autorității publice.
Continuă practica de acordare a finanțelor de la centru pe criterii politice?
Să facem totuși o distincție. Primul pas al reformei finanțelor publice locale s-a referit doar la reglementarea relațiilor bugetare între diferite nivele ale Administrației Publice și, în special, a banilor care vin în mare parte pentru întreținerea instituțiilor publice locale. Cu alte cuvinte, este vorba de resurse pentru așa numita componentă de administrare. În același timp, ce ține de banii alocați pentru investiții, drumuri, reparații capitale, apă, canalizare, termoizolarea clădirilor publice etc, la acest capitol problema repartizării finanțelor pe criterii politice a rămas și este una foarte gravă. De fapt, nu s-a schimbat nimic pe parcursul a zece ani. S-au schimbat guvernările, însă modul de distribuire a resurselor investiționale a rămas același, profund politizat și injust. De aceea, pentru următoarea etapă a reformei acest domeniu rămâne una din prioritățile de bază care trebuie rezolvate – depolitizarea sistemului de repertizare a resurselor financiare destinate investițiilor capitale. Pentru că anume la acest capitol sunt concentrate cele mai importante resurse ale statului. Aici este vorba de Fondul de Dezvoltare Regională, Fondul Ecologic, Fondul de Eficiență Energetică și mai ales Fondul Rutier, care este unul dintre cele mai politizate. Dacă în cazul primelor trei fonduri cel puțin formal mai există anumite reguli în ceea ce privește modul de repartizare a finanțelor, atunci în cazul Fondului Rutier sunt mari probleme, iar resursele sunt repartizate strict pe criterii politice. Mai mult decât atât, credem ca stabilirea ordinii în domeniul dat este importantă și în raporturile țării noastre cu donatorii și partenerii externi de dezvoltare. Deoarece, deja niciun donator, NU va dori să acorde resurse investiționale, în condițiile în care aceste resurse sunt folosite în scopuri strict politice și în lipsa unor criterii/proceduri obiective și corecte de aplicare/selectare a beneficiarilor fondurilor respective.
Autonomia financiară face parte din reforma de descentralizare, care urmăreşte dezvoltarea echilibrată şi durabilă a tuturor localităţilor Republicii Moldova. În opinia Dvs., de câți ani mai este nevoie pentru a putea vorbi despre o dezvoltare echilibrată a localităților din Moldova?
Răspunsul la această întrebare depinde foarte mult de realizarea reformelor și avansarea procesului de descentralizare. Avem o serie de documente importante care trebuie implementate. În primul rând este vorba de Strategia națională de descentralizare, de Acordul de Asociere RM-UE și Planul de Acțiuni privind implementarea acestuia, unde sunt menționate practic toate acțiunile concrete care trebuie realizate în practică. Respectiv, vom putea vorbi despre niște progrese și termeni reali de dezvoltare echilibrată a localităților doar atunci când vor exista și acțiuni concrete privind implementarea acestor reforme. Dacă ele nu se implementează putem vorbi foarte mult, dar fără prea mari perspective. Reiterez, foarte mult depinde de capacitatea clasei guvernamentale de a înțelege importanța domeniul, dar și de voința politică reală de a implementa reforme.
Acum, lucrurile nu se mișcă pentru că în pofida declarațiilor de la diferite tribune, autoritățile nu înțeleg locul, rolul și importanța reformei administrației publice, în general. Mai mult, avem un sistem de organizare și funcționare a administrației publice absolut depășit, care nu este motivant, stimulator și atractiv. Tinerii vin pentru doi-trei ani, acumulează experiență și pleacă. În același timp, nu sunt selectați cei mai buni candidați. Cei care ajung în aceste funcții în mare parte sunt numiți pe criterii politice, la locuri ”călduțe”, iar performanța și meritocrația demult nu mai sunt în valoare și un criteriu de care trebuie să se conducă. Nu în ultimul rând, nu există stimulente, iar salariile sunt extrem de mici. În astfel de condiții cine va accepta să activeze în administrația publică? Ceea ce este mai grav din punct de vedere strategic este că nu știm cine va implementa toate reformele complexe și extrem de necesare din domeniul justiției, economicei, luptei cu corupția etc.
Totuși, pentru a asigura implementarea corespunzătoare a reformelor din domeniul descentralizării de ce este nevoie?
În primul rând, este nevoie de voință politică consolidată din partea tuturor factorilor decizionali, atât la nivel de partide, cât și la nivel de Guvern și Parlament. Toți trebuie să înțeleagă că fără o reformă în acest domeniu, fără progrese reale, toate programele guvernamentale nu vor putea fi realizate, iar în joc este pusă chiar și soarta de mai departe a acestei clase politice. Deoarece, în lipsa unei administrații publice (centrale și locale) moderne și eficiente, această clasă politică NU va putea să-și realizeze obiectivele guvernamentale care să fie resimțite de populație. Totodată, modelul de administrare al țării, bazat pe verticala puterii, este deja depășit. Acest model nu mai are vlagă, iar ceea ce se întâmplă în ultimii ani confirmă acest fapt. Clasa politică trebuie să înțeleagă importanța domeniului, iar reforma de descentralizare trebuie să fie una prioritară, de rând cu cea a justiției, luptei cu corupția și reformele economice.
În al doilea rând este nevoie de un cadru instituțional corespunzător. Chiar dacă descentralizarea a fost declarată în ultimii cinci ani drept o prioritate, nu a existat o instituție la nivel central care să se ocupe serios de procesul de descentralizare. Acesta este unul foarte complex și vizează domeniul educației, finanțelor locale, economiei, sfera socială. La nivel de Guvern noi nu am avut o instituție care să aibă o autoritate suficientă pentru a promova reformele. Avem tentația să criticăm foarte mult guvernarea comunistă, dar în 2007 sub presiunea factorilor externi a fost creat un Minister al Administrației Publice Locale. La acea primă etapă se vedea că există voință politică pentru a avansa în acest domeniu. Acum însă ce avem – reforma administrației publice a fost declarată prioritate, dar la nivel de Guvern nu există nicio instituție care să se ocupe de aceste probleme. În cadrul Cancelariei de stat există Direcția politici publice în descentralizare care este formată mai în glumă mai în serios dintr-un om și jumătate. Ce putere poate avea o astfel de direcție în raport un minister pentru a promova reformele? Eu consider că și în actuale condiții există suficiente variante care pot fi acceptate fără a majora numărul de ministere, dar pentru a introduce domeniul administrației publice în arcul guvernamental.
În prezent, se discută despre un nou program de guvernare. Rămâne să vedem dacă descentralizarea, reforma administrației publice mai rămâne o prioritate. Paradox este faptul că deși până acum acest domeniu a constituit o prioritate, realitatea demonstrează nu a fost făcut mai nimic pentru a proba acest lucru în practică. Declararea unui domeniu drept prioritate nu garantează nimic.
Nu în ultimul rând este nevoie de consolidarea capacităților și a sectorului asociativ. În opinia noastră, presiunea trebuie să vină de jos. Adică, societatea civilă, CALM, mass-media, toți trebuie să înțeleagă că acesta este un subiect extrem de important pentru dezvoltarea Republicii Moldova, care trebuie promovat și susținut.
Lipsa unui proces de descentralizare constituie o barieră în modernizarea țării noastre și apropierea ei de standardele UE. În majoritatea țărilor, sistemul administrativ se bazează pe așa-numita cooperare descentralizată – adică structurile locale sunt implicate la maximum în procesul de realizare a tututor programelor guvernamentale. Noi avem un potențial enorm la nivel local, care cu regret nici pe departe nu este utilizat în măsura corespunzătoare.
Pe cât de bună nu ar fi legislația și pe cât de cooperante nu ar fi autoritățile centrale, oricum nicio localitate nu are prea mari șanse de reușită dacă nu are în frunte un primar cu inițiativă, cu ambiții și cu dorința de a contribui sincer și dezinteresat la dezvoltarea localității. În opinia Dvs., cât la sută dintre primarii din Republica Moldova ar putea ”răsturna” munții dacă li s-ar crea condițiile necesare?
Ca reprezentant al unei organizații care întrunește cea mai mare parte a unităților administrativ teritoriale, pot spune cu certitudine că marea majoritate a primarilor atunci când ajung în funcții vor să facă ceva, au o energie copleșitoare și o dorință enormă de a schimba lucrurile. Alta este problema că după un an doi mulți dintre ei se ciocnesc cu o sumedenie de probleme, inclusiv la capitolul repartizării fondurilor, dependența totală de factorii politici, respectiv, lasă mâinile în jos. Dar cei mai mulți dintre ei sunt gata să învețe, să acumuleze experiență și să o folosească într-un mod în care ar contribui la dezvoltarea localității. Tot ce s-a realizat în ultimii 20 de ani în RM la nivel local se datorează anume acestor oameni, care s-au împotrivit sistemului și s-au ambiționat să schimbe lucrurile. În Moldova primarii sunt gata să treacă de la un partid la altul doar ca să construiască nu drum, să repare o grădiniță, o școală, să aducă finanțări în localitate.
Funcția de primar este ca o boală. Cei care intră în acest sistem vor să continue realizarea proiectelor inițiate. Un primar, de regulă, are nevoie de un mandat ca să învețe, iar patru ani zboară foarte repede. Abia apoi începe să înțeleagă funcția și esența activității sale. Moldova este considerată o țară săracă, însă noi chiar și în această sărăcie nu folosim la maximum potențialul pe care-l avem. Iar la nivel local există un potențial enorm. Energia și dorința primarilor de a mișca lucrurilor este foarte mare. Pur și simplu nu avem noroc de o clasă politică în stare să pună în valoare acest potențial. Adevărul este că astăzi nu mai poți rezolva problemele doar de la nivel central. Vedem o epuizare totală a administrației centrale. Tot ce s-a reușit în ultimii ani se datorează entuziasmului acestor primari. Evident, există și excepții de la regulă, sunt oameni întâmplători care ajung în administrația locală, dar în linii generale avem o clasă de primari foarte bine pregătită. Nu înzădar, conform tuturor sondajlor din ultimii 10 ani, autoritățile publice locale se situează în topul încrederii cetățenilor, alături de biserică! Totodată, partidele politice și autoritățile centrale se bucură de cea mai mică încredere, aflându-se la capătul topului de încredere. De obicei, după alegerile locale se schimbă până la o treime dintre primarii, restul asigură continuitatea.
Dle Furdui, subiectul descentralizării și consolidării autonomiei locale este discutat de ani de zile, dar se creează impresia că tot batem pasul pe loc. La ce etapă se află de fapt reforma administrației publice locale?
În mare parte, trebuie să recunoaștem că reforma administrației publice locale într-adevăr bate pasul pe loc. Potrivit calculelor noastre, Strategia națională de descentralizare, aprobată în 2012, în proporție de peste 90% nu a fost implementată nici până în prezent. Singurul lucru pozitiv care s-a făcut în ultimii ani, însă sub o presiune enormă – atât a CALM, cât și a partenerilor de dezvoltare, a fost implementarea primei etape a reformei finanțelor locale pe întreg teritorul țării, începând cu anul 2015. În rest, continuăm să batem pasul pe loc. Cea mai mare problemă este discrepanța foarte mare între ceea ce se declară, ce se pune pe hârtie, inclusiv Programul de guvernare, și ceea ce se realizează de fapt în practică. În plus, se atestă o lipsă de voință politică și o înțelegere a importanței domeniului descentralizării, ceea ce împiedică urnirea carului din loc.
Care în opinia Dvs., ar fi motivele pentru care autoritățile nu se grăbesc să realizeze aceste reforme?
Evident, motivul de bază se concentrează pe lipsa de voință, dar cauzele acesteia, cum spuneam, rezidă în lipsa de înțelegere la nivelul clasei politice și guvernamentale a importanței domeniului și a reformelor care trebuie realizate în Administrația Publică (centrală și locală). Este nevoie de o reformare profundă atât a Administrației Publie Centrale (APC), cât și a Administrației Publice Locale (APL). Cu regret, acest lucru nu se înțelege și în rezultat ne confruntăm cu o serie de probleme în toate celelalte domenii: economic, social, justiție, drepturile omului etc. Opinia mea este că în Moldova, în afară de faptul că lipsește această voință, nu există nici capacitatea necesară la nivelul APC de a implementa reforme. Realitatea este că noi nu avem o APC capabilă să realizeze reforme. Ne-am asumat o serie de obligațiuni – Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb etc., care trebuie implementate, însă nu are cine face acest lucru. Majoritatea legilor, strategiilor din ministere au fost și sunt elaborate de fapt nu de actorii interni (autoritățile centrale), dar de experții externi, fapt care este absolut inacceptabil. Asistența străină trebuie să vină ca un suport tehnic, dar nu să înlocuiască APC. Cred că această realitate, consituie una din cauzele, potrivit căreia majoritatea legilor și strategiilor sunt o copie a unor legislații străine, rupte de realitățile Republicii Moldova și de aceea – NU sunt aplicate și implementate.
De la 1 ianuarie 2015 a intrat în vigoarea Legea privind finanțele publice locale, după ce pe parcursul anului 2014 autonomia financiară a fost pilotată în raioanele Basarabeasca, Râșcani, Ocnița și mun. Chișinău. Aceasta prevede că autoritățile publice locale se bucură de autonomie financiară, adoptă bugetul propriu care este independent și separat de bugetul de stat. Sunteți mulțumit de felul cum decurge implementarea în practică a acestei legi?
Evident că nu. Nu suntem mulțumiți pentru că a câta oară observăm că nu există continuitate, finalitate și complexitate în abordarea reformelor. S-a făcut un pas – adică s-au operat modificări la Legea finanțelor publice, însă nu s-a mers mai departe. Aici lucrurile s-au blocat la prima etapă. Reforma însă prevede câteva etape strâns legate între ele și care urmau a fi realizate concomitent. Prima etapă, care se realizează în prezent, ține de depolitizarea sistemului, crearea unor stimulente pentru APL și stabilirea unor relații directe între APC și APL. Însă, problema este că nu s-a ajuns la implementarea celei de-a doua etape – consolidarea bazei fiscale, care este de fapt cea mai importantă etapă, în rezultatul căreia trebuie să apară mai mulți bani la nivelul administrației locale. În rezultat, pe de o parte, există o anumită îmbunătățire comparativ cu perioada anterioară, dar pe de altă parte, toate aceste îmbunătățiri riscă să fie anihilate, din cauza neimplementării simultane a celeilalte etape a reformei. Cu alte cuvinte, lipsa de finalitate și continuitate este o mare problemă pentru Republica Moldova, iar situația care s-a creat în domeniul finanțelor locale și a descentralizării în general, confirmă acest lucru în mod repetat.
Trebuie să înțelegem că reforma finanțelor locale este doar la început de cale. Asta nu înseamnă că putem deja vorbi de rezultate concrete. Dar în majoritatea localităților autoritățile locale au o atitudine pozitivă față de acest început de reformă. Ele au simțit o mai mare libertate, mai mari posibilități și stimulente în activitate, precum și o diminuare importantă a presiunilor politice și dependenței de alte nivele ale autorității publice.
Continuă practica de acordare a finanțelor de la centru pe criterii politice?
Să facem totuși o distincție. Primul pas al reformei finanțelor publice locale s-a referit doar la reglementarea relațiilor bugetare între diferite nivele ale Administrației Publice și, în special, a banilor care vin în mare parte pentru întreținerea instituțiilor publice locale. Cu alte cuvinte, este vorba de resurse pentru așa numita componentă de administrare. În același timp, ce ține de banii alocați pentru investiții, drumuri, reparații capitale, apă, canalizare, termoizolarea clădirilor publice etc, la acest capitol problema repartizării finanțelor pe criterii politice a rămas și este una foarte gravă. De fapt, nu s-a schimbat nimic pe parcursul a zece ani. S-au schimbat guvernările, însă modul de distribuire a resurselor investiționale a rămas același, profund politizat și injust. De aceea, pentru următoarea etapă a reformei acest domeniu rămâne una din prioritățile de bază care trebuie rezolvate – depolitizarea sistemului de repertizare a resurselor financiare destinate investițiilor capitale. Pentru că anume la acest capitol sunt concentrate cele mai importante resurse ale statului. Aici este vorba de Fondul de Dezvoltare Regională, Fondul Ecologic, Fondul de Eficiență Energetică și mai ales Fondul Rutier, care este unul dintre cele mai politizate. Dacă în cazul primelor trei fonduri cel puțin formal mai există anumite reguli în ceea ce privește modul de repartizare a finanțelor, atunci în cazul Fondului Rutier sunt mari probleme, iar resursele sunt repartizate strict pe criterii politice. Mai mult decât atât, credem ca stabilirea ordinii în domeniul dat este importantă și în raporturile țării noastre cu donatorii și partenerii externi de dezvoltare. Deoarece, deja niciun donator, NU va dori să acorde resurse investiționale, în condițiile în care aceste resurse sunt folosite în scopuri strict politice și în lipsa unor criterii/proceduri obiective și corecte de aplicare/selectare a beneficiarilor fondurilor respective.
Autonomia financiară face parte din reforma de descentralizare, care urmăreşte dezvoltarea echilibrată şi durabilă a tuturor localităţilor Republicii Moldova. În opinia Dvs., de câți ani mai este nevoie pentru a putea vorbi despre o dezvoltare echilibrată a localităților din Moldova?
Răspunsul la această întrebare depinde foarte mult de realizarea reformelor și avansarea procesului de descentralizare. Avem o serie de documente importante care trebuie implementate. În primul rând este vorba de Strategia națională de descentralizare, de Acordul de Asociere RM-UE și Planul de Acțiuni privind implementarea acestuia, unde sunt menționate practic toate acțiunile concrete care trebuie realizate în practică. Respectiv, vom putea vorbi despre niște progrese și termeni reali de dezvoltare echilibrată a localităților doar atunci când vor exista și acțiuni concrete privind implementarea acestor reforme. Dacă ele nu se implementează putem vorbi foarte mult, dar fără prea mari perspective. Reiterez, foarte mult depinde de capacitatea clasei guvernamentale de a înțelege importanța domeniul, dar și de voința politică reală de a implementa reforme.
Acum, lucrurile nu se mișcă pentru că în pofida declarațiilor de la diferite tribune, autoritățile nu înțeleg locul, rolul și importanța reformei administrației publice, în general. Mai mult, avem un sistem de organizare și funcționare a administrației publice absolut depășit, care nu este motivant, stimulator și atractiv. Tinerii vin pentru doi-trei ani, acumulează experiență și pleacă. În același timp, nu sunt selectați cei mai buni candidați. Cei care ajung în aceste funcții în mare parte sunt numiți pe criterii politice, la locuri ”călduțe”, iar performanța și meritocrația demult nu mai sunt în valoare și un criteriu de care trebuie să se conducă. Nu în ultimul rând, nu există stimulente, iar salariile sunt extrem de mici. În astfel de condiții cine va accepta să activeze în administrația publică? Ceea ce este mai grav din punct de vedere strategic este că nu știm cine va implementa toate reformele complexe și extrem de necesare din domeniul justiției, economicei, luptei cu corupția etc.
Totuși, pentru a asigura implementarea corespunzătoare a reformelor din domeniul descentralizării de ce este nevoie?
În primul rând, este nevoie de voință politică consolidată din partea tuturor factorilor decizionali, atât la nivel de partide, cât și la nivel de Guvern și Parlament. Toți trebuie să înțeleagă că fără o reformă în acest domeniu, fără progrese reale, toate programele guvernamentale nu vor putea fi realizate, iar în joc este pusă chiar și soarta de mai departe a acestei clase politice. Deoarece, în lipsa unei administrații publice (centrale și locale) moderne și eficiente, această clasă politică NU va putea să-și realizeze obiectivele guvernamentale care să fie resimțite de populație. Totodată, modelul de administrare al țării, bazat pe verticala puterii, este deja depășit. Acest model nu mai are vlagă, iar ceea ce se întâmplă în ultimii ani confirmă acest fapt. Clasa politică trebuie să înțeleagă importanța domeniului, iar reforma de descentralizare trebuie să fie una prioritară, de rând cu cea a justiției, luptei cu corupția și reformele economice.
În al doilea rând este nevoie de un cadru instituțional corespunzător. Chiar dacă descentralizarea a fost declarată în ultimii cinci ani drept o prioritate, nu a existat o instituție la nivel central care să se ocupe serios de procesul de descentralizare. Acesta este unul foarte complex și vizează domeniul educației, finanțelor locale, economiei, sfera socială. La nivel de Guvern noi nu am avut o instituție care să aibă o autoritate suficientă pentru a promova reformele. Avem tentația să criticăm foarte mult guvernarea comunistă, dar în 2007 sub presiunea factorilor externi a fost creat un Minister al Administrației Publice Locale. La acea primă etapă se vedea că există voință politică pentru a avansa în acest domeniu. Acum însă ce avem – reforma administrației publice a fost declarată prioritate, dar la nivel de Guvern nu există nicio instituție care să se ocupe de aceste probleme. În cadrul Cancelariei de stat există Direcția politici publice în descentralizare care este formată mai în glumă mai în serios dintr-un om și jumătate. Ce putere poate avea o astfel de direcție în raport un minister pentru a promova reformele? Eu consider că și în actuale condiții există suficiente variante care pot fi acceptate fără a majora numărul de ministere, dar pentru a introduce domeniul administrației publice în arcul guvernamental.
În prezent, se discută despre un nou program de guvernare. Rămâne să vedem dacă descentralizarea, reforma administrației publice mai rămâne o prioritate. Paradox este faptul că deși până acum acest domeniu a constituit o prioritate, realitatea demonstrează nu a fost făcut mai nimic pentru a proba acest lucru în practică. Declararea unui domeniu drept prioritate nu garantează nimic.
Nu în ultimul rând este nevoie de consolidarea capacităților și a sectorului asociativ. În opinia noastră, presiunea trebuie să vină de jos. Adică, societatea civilă, CALM, mass-media, toți trebuie să înțeleagă că acesta este un subiect extrem de important pentru dezvoltarea Republicii Moldova, care trebuie promovat și susținut.
Lipsa unui proces de descentralizare constituie o barieră în modernizarea țării noastre și apropierea ei de standardele UE. În majoritatea țărilor, sistemul administrativ se bazează pe așa-numita cooperare descentralizată – adică structurile locale sunt implicate la maximum în procesul de realizare a tututor programelor guvernamentale. Noi avem un potențial enorm la nivel local, care cu regret nici pe departe nu este utilizat în măsura corespunzătoare.
Pe cât de bună nu ar fi legislația și pe cât de cooperante nu ar fi autoritățile centrale, oricum nicio localitate nu are prea mari șanse de reușită dacă nu are în frunte un primar cu inițiativă, cu ambiții și cu dorința de a contribui sincer și dezinteresat la dezvoltarea localității. În opinia Dvs., cât la sută dintre primarii din Republica Moldova ar putea ”răsturna” munții dacă li s-ar crea condițiile necesare?
Ca reprezentant al unei organizații care întrunește cea mai mare parte a unităților administrativ teritoriale, pot spune cu certitudine că marea majoritate a primarilor atunci când ajung în funcții vor să facă ceva, au o energie copleșitoare și o dorință enormă de a schimba lucrurile. Alta este problema că după un an doi mulți dintre ei se ciocnesc cu o sumedenie de probleme, inclusiv la capitolul repartizării fondurilor, dependența totală de factorii politici, respectiv, lasă mâinile în jos. Dar cei mai mulți dintre ei sunt gata să învețe, să acumuleze experiență și să o folosească într-un mod în care ar contribui la dezvoltarea localității. Tot ce s-a realizat în ultimii 20 de ani în RM la nivel local se datorează anume acestor oameni, care s-au împotrivit sistemului și s-au ambiționat să schimbe lucrurile. În Moldova primarii sunt gata să treacă de la un partid la altul doar ca să construiască nu drum, să repare o grădiniță, o școală, să aducă finanțări în localitate.
Funcția de primar este ca o boală. Cei care intră în acest sistem vor să continue realizarea proiectelor inițiate. Un primar, de regulă, are nevoie de un mandat ca să învețe, iar patru ani zboară foarte repede. Abia apoi începe să înțeleagă funcția și esența activității sale. Moldova este considerată o țară săracă, însă noi chiar și în această sărăcie nu folosim la maximum potențialul pe care-l avem. Iar la nivel local există un potențial enorm. Energia și dorința primarilor de a mișca lucrurilor este foarte mare. Pur și simplu nu avem noroc de o clasă politică în stare să pună în valoare acest potențial. Adevărul este că astăzi nu mai poți rezolva problemele doar de la nivel central. Vedem o epuizare totală a administrației centrale. Tot ce s-a reușit în ultimii ani se datorează entuziasmului acestor primari. Evident, există și excepții de la regulă, sunt oameni întâmplători care ajung în administrația locală, dar în linii generale avem o clasă de primari foarte bine pregătită. Nu înzădar, conform tuturor sondajlor din ultimii 10 ani, autoritățile publice locale se situează în topul încrederii cetățenilor, alături de biserică! Totodată, partidele politice și autoritățile centrale se bucură de cea mai mică încredere, aflându-se la capătul topului de încredere. De obicei, după alegerile locale se schimbă până la o treime dintre primarii, restul asigură continuitatea.
Reprezentanții CALM participă la diferite evenimente, conferințe, mese rotunde în străinătate unde discută despre modelele de dezvoltare a autorităților publice locale în statele europene. Pe cât de importante sunt astfel de vizite pentru a schimba optica primarilor noștri în domeniul administrației publice centrale?
Într-adevăr, CALM desfășoară o activitate extrem de fructuoasă pe plan internațional, unde promovează interesele comunităților locale și ale reprezentanților săi la nivel de instituții europene, importanța descentralizării în implementarea tuturor reformelor finanțate de partenerii noștri externi. Cu regret, în Moldova multe lucruri s-au întâmplat nu datorită faptului că politicienii, autoritățile au înțeles necestitatea reformelor, ci doar în rezultatul presiunilor din exterior. UE, Consiliul Europei, SUA dacă nu ar fi făcut presiuni, cred că nici ceea ce s-a reușit până în prezent nu se făcea. Eu îmi doresc ca înțelegerea necestității reformelor și a progresului în toate domenile importante să vină din conștientizarea clasei politice interne.
De asemenea, la nivelul UE lobăm revizuirea modului în care este finanțată RM. Scopul nostru este de a asigura accesul direct al autorităților locale la fondurile externe și nu prin intermediul Guvernului, care este unul politizat și repartizează banii pe criterii politice. Este important ca autoritățile locale să poată solicita fonduri în bază de proiecte. Atunci am diminua foarte mult problema legată de politizarea fondurilor.
Al doilea aspect – am reușit să stabilim relații de cooperare cu multiple organizații internaționale și să studiem experiența mai multor țări în domeniul administrației publice locale. Am oferit posibilitatea unui număr de peste 200 de primari să efectueze vizite de studii în diferite țări pentru a vedea ce înseamnă o țară în care lucrurile în domeniul administrației publice locale sunt puse la punct.
Într-adevăr, CALM desfășoară o activitate extrem de fructuoasă pe plan internațional, unde promovează interesele comunităților locale și ale reprezentanților săi la nivel de instituții europene, importanța descentralizării în implementarea tuturor reformelor finanțate de partenerii noștri externi. Cu regret, în Moldova multe lucruri s-au întâmplat nu datorită faptului că politicienii, autoritățile au înțeles necestitatea reformelor, ci doar în rezultatul presiunilor din exterior. UE, Consiliul Europei, SUA dacă nu ar fi făcut presiuni, cred că nici ceea ce s-a reușit până în prezent nu se făcea. Eu îmi doresc ca înțelegerea necestității reformelor și a progresului în toate domenile importante să vină din conștientizarea clasei politice interne.
De asemenea, la nivelul UE lobăm revizuirea modului în care este finanțată RM. Scopul nostru este de a asigura accesul direct al autorităților locale la fondurile externe și nu prin intermediul Guvernului, care este unul politizat și repartizează banii pe criterii politice. Este important ca autoritățile locale să poată solicita fonduri în bază de proiecte. Atunci am diminua foarte mult problema legată de politizarea fondurilor.
Al doilea aspect – am reușit să stabilim relații de cooperare cu multiple organizații internaționale și să studiem experiența mai multor țări în domeniul administrației publice locale. Am oferit posibilitatea unui număr de peste 200 de primari să efectueze vizite de studii în diferite țări pentru a vedea ce înseamnă o țară în care lucrurile în domeniul administrației publice locale sunt puse la punct.
Astfel, primarii noștri au fost în Franța, Austria, Ungaria, Slovacia, Polonia, Croația, Bulgari etc. de unde au preluat o mulțime de exemple pozitive în domeniul amenajării parcurilor, drumurilor, coșurilor de gunoi, iluminatului stradal etc. Mulți dintre ei au implementat aceste practici în localitățile lor, evident, cu resurse mult mai mici. În mod deosebit, aș vrea să menționez cooperarez extrem de benefică și strânsă cu Asociația Comunelor din România (ACoR), care ne-a susținut și ne susține foarte mult de la începuturile creării CALM și până în prezent, promovând drepturile și interesele APL din Moldova la nivelul diferitor instituții europene. CALM împreună cu ACoR, în 2013 au creat Consiliul Autorităților Locale din România și Republica Moldova. În rezultatul activității acestuia, peste 100 de comunități locale din Republica Moldova au avut posibilitatea de a se înfrăți și stabili relații strânse de cooperare cu comunitățile locale din România. De asemenea, drept rezultat al acestei cooperări, începând cu anul 2014, a fost modificată legislația României în sensul pemiterii finanțării direct din contul bugetelor locale ale comunelor din România a unor proiecte pentru comunităților locale din Republica Moldova înfrățite cu cele din România.
Care dintre practicile europene în domeniul administrației publice locale ar fi viabile și pentru Moldova?
De-a lungul anilor s-au discutat numeroase modele. Sunt doritori de a face reforme peste noapte, pe negândite și preluând niște modele care în opinia lor ar fi bune pentru Moldova. Concluzia noastră este că situația e absolut diferită în toate țările și nu există un model universal care ar putea fi preluat și adus în Moldova. Cea mai mare greșeală comisă în țara noastră a fost că multe legi, strategii au fost preluate din alte state, unde există o altă mentalitate, context social, politic, economic etc., și aduse la noi. Aceasta și este una dintre cauzele pentru care avem legislație care nu se implementează și se prăfuiește pe polițe.
Toate modelele pe care le-am văzut sunt interesante, însă noi, cu siguranță, trebuie să ne creăm propriul model, care ar corespunde condițiilor și tradițiilor noastre. Mulți vorbesc despre modeul polonez, care într-adevăr este unul foarte reușit. Dar polonezii au avut succes într-un anumit context social și politic. În plus, ei au o altă mentalitate, alte condiții sociale și o altă suprafață a țării.
În opinia noastră, Slovacia ar fi un model viabil pentru noi în ceea ce privește administrația publică locală. Există mai multe asemănări care ne apropie: teritoriu și populație aproximativ identice, mentalitatea, experiența de a trăi într-un sistem totalitar etc. Acolo de exemlu, există comunități de 500 de oameni care prestează anumite servicii de bază pentru alte 82 de comunități și mai mici, de exemplu, de 200 de oameni – servicii de contabilitate, juridice, cadastrale, arhitectură.
Problema este că în Moldova nimeni nu discută serios despre careva reforme administrativ-teritoriale. Dar și în acest caz, cred că trebuie să fim foarte prudenți și să analizăm atent ceea ce ar fi compatibil pentru noi, ținând cont de realitățile existente și necesitățile de dezvoltare a Republicii Moldova.
Trebuie să avem o discuție deschisă cu toți factorii de decizie, cu societatea civilă pentru a vedea care este cel mai bun model de dezvoltare pentru țara noastră. În Moldova nu se fac reforme cu anii, iar la un moment dat, fiind presați din exterior sau din alte motive, începem să realizăm reforme în grabă și peste noapte. Iar rezultatul, de regulă, este unul dezastruos în astfel de condiții. De fapt, trebuie să discutăm pe larg și sincer cu toți actorii interesați și să convenim asupra unui model agreat de toți, pentru ca acesta să nu poată fi schimbat odată cu schimbarea guvernării. Lipsa unui dialog sincer, deschis, efectiv și permanent în societate noastră, este una din cele mai mari probleme care ne împiedică să avansăm pe calea reformelor în toate domeniile de activitate, dar și în procesul de modernizare a țării, în general.
Realizat de Mariana Tabuncic, Platforma societății civile ”Pentru Europa”
Care dintre practicile europene în domeniul administrației publice locale ar fi viabile și pentru Moldova?
De-a lungul anilor s-au discutat numeroase modele. Sunt doritori de a face reforme peste noapte, pe negândite și preluând niște modele care în opinia lor ar fi bune pentru Moldova. Concluzia noastră este că situația e absolut diferită în toate țările și nu există un model universal care ar putea fi preluat și adus în Moldova. Cea mai mare greșeală comisă în țara noastră a fost că multe legi, strategii au fost preluate din alte state, unde există o altă mentalitate, context social, politic, economic etc., și aduse la noi. Aceasta și este una dintre cauzele pentru care avem legislație care nu se implementează și se prăfuiește pe polițe.
Toate modelele pe care le-am văzut sunt interesante, însă noi, cu siguranță, trebuie să ne creăm propriul model, care ar corespunde condițiilor și tradițiilor noastre. Mulți vorbesc despre modeul polonez, care într-adevăr este unul foarte reușit. Dar polonezii au avut succes într-un anumit context social și politic. În plus, ei au o altă mentalitate, alte condiții sociale și o altă suprafață a țării.
În opinia noastră, Slovacia ar fi un model viabil pentru noi în ceea ce privește administrația publică locală. Există mai multe asemănări care ne apropie: teritoriu și populație aproximativ identice, mentalitatea, experiența de a trăi într-un sistem totalitar etc. Acolo de exemlu, există comunități de 500 de oameni care prestează anumite servicii de bază pentru alte 82 de comunități și mai mici, de exemplu, de 200 de oameni – servicii de contabilitate, juridice, cadastrale, arhitectură.
Problema este că în Moldova nimeni nu discută serios despre careva reforme administrativ-teritoriale. Dar și în acest caz, cred că trebuie să fim foarte prudenți și să analizăm atent ceea ce ar fi compatibil pentru noi, ținând cont de realitățile existente și necesitățile de dezvoltare a Republicii Moldova.
Trebuie să avem o discuție deschisă cu toți factorii de decizie, cu societatea civilă pentru a vedea care este cel mai bun model de dezvoltare pentru țara noastră. În Moldova nu se fac reforme cu anii, iar la un moment dat, fiind presați din exterior sau din alte motive, începem să realizăm reforme în grabă și peste noapte. Iar rezultatul, de regulă, este unul dezastruos în astfel de condiții. De fapt, trebuie să discutăm pe larg și sincer cu toți actorii interesați și să convenim asupra unui model agreat de toți, pentru ca acesta să nu poată fi schimbat odată cu schimbarea guvernării. Lipsa unui dialog sincer, deschis, efectiv și permanent în societate noastră, este una din cele mai mari probleme care ne împiedică să avansăm pe calea reformelor în toate domeniile de activitate, dar și în procesul de modernizare a țării, în general.
Realizat de Mariana Tabuncic, Platforma societății civile ”Pentru Europa”
