În fiecare zi de joi, în centrul satului Musaitu din raionul Taraclia, localitate populată preponderent de etnici bulgari, sătenii au un nou loc de întâlnire – piaţa agricolă.
Ea a fost construită recent cu sprijinul Uniunii Europene oferit prin programul „Susţinerea agriculturii şi dezvoltării rurale în UTA Găgăuzia şi raionul Taraclia” (SARD), implementat de PNUD.
Alexandru Ţaţu, unul din vârstnicii satului, îşi vinde mereu produsele la piaţă. El spune că pentru oamenii din sat există două ocazii constante pentru întâlniri: o dată în an, de Blajini, la cimitir şi o dată în săptămână la piaţă. „Fac mături şi împletesc coşuri din lozie şi le vând. Am observat că de când avem piaţă nouă, amenajată civilizat cu mese şi acoperiş, oamenii vin cu mai multă încredere şi să vândă şi să cumpere”, este convins moş Alexandru. „Aspiratoarele o fi bune la oraş, dar în sat, tot mătura e gospodină”, spune în glumă bătrânul.
Vecina sa de târg Natalia Dimova, care vinde lapte, brânză şi smântână, se arată mulţumită. „În sfârşit, a ajuns Europa şi la noi”, zice femeia în timp ce face o uşoară mişcare a capului peste umăr.
Lipsa unei pieţe amenajate – bătaie de cap şi pentru administraţia locală
Lipsa unei pieţe amenajate ani la rând a fost o mare bătaie de cap pentru locuitorii satului. În absenţa unui loc special amenajat, negustorii şi ţăranii improvizau un fel de târg în faţa casei de cultură, în imediata apropiere a primăriei şi a monumentului eroilor. În zilele cu soare, erau întinse produsele aduse la vânzare şi de-a lungul aleii din jurul monumentului, şi pe gărduţul de protecţie până sub nasul soldatului din bronz. Când ploua, dădeau toţi năvală pe scările casei de cultură, sub acoperiş, unde de fiecare dată se certau de la lipsa spaţiului.
„Cum ajungeai joia, îţi venea să intri în pământ de ruşine de cum arăta centrul satului”, îşi aminteşte Raisa Taşnicenco, primara satului, care a lucrat anterior secretară la primărie timp de 10 ani.
