Potrivit Constituției Republicii Moldova, autoritățile locale se bucură de autonomie locală. De la adoptarea acestei legi fundamentale au trecut aproape trei decenii, iar descentralizarea puterii în stat așa și nu a avut loc. Fostul primar de Florești, deputat și vicepreședinte al Parlamentului Iurie Țap afirmă că descentralizarea și autonomia locală pot avea loc doar în condițiile unui stat de drept, acolo unde nu există interese oculte, iar puținele realizări în domeniul democrației locale au devenit posibile datorită insistențelor Congresului Autorităților Locale din Moldova.
Descentralizarea și autonomia locală sunt principii constituționale care, în mare parte, nu au fost respectate pe parcursul acestor aproape trei decenii de independență…
Iurie Țap: În Constituția adoptată la 29 iulie 1994, chiar dacă inadecvat, într-o formă vagă, a fost stipulat caracterul descentralizat al statului. Era un început bun și dacă exista buna credință, putea fi realizată descentralizarea. Articolul 109 definește principiile de bază ale administrației publice locale: descentralizarea serviciilor publice, autonomia locală, eligibilitatea autorităților publice locale și consultarea cetățenilor. Aceste patru principii trebuie să fie luate în considerare și puse la baza actelor legislative care reglementează organizarea și funcționarea administrației publice locale. Aliniatul al doilea al acestui articol stipulează că autonomia vizează funcționarea și gestiunea colectivităților locale. Astăzi constatăm că prevederile constituționale, practic, nu sunt realizate. Dacă ar fi fost respectat principiul bunei credințe, în baza acestor prevederi constituționale putea fi descentralizată puterea, doar că nu s-a dorit, iar interesele politicului de a controla autoritățile publice a fost problema de bază.
Să înțelegem că autorii acestor prevederi constituționale au fost mai bine intenționați, mai bine informați, mai clarvăzători decât reprezentanții guvernelor care s-u perindat la putere de-a lungul acestor ani?
Iurie Țap: Constituția Republicii Moldova, în mare parte, se bazează pe prevederile Constituției României. Ideea a fost bună, doar că aceste articole nu au fost bine definite. În primul rând, în Constituția Republicii Moldova este menționată autonomia locală a administrației publice locale. Dacă o să studiem Constituția Franței, Poloniei, Germaniei și a altor state vom vedea că acolo este stipulată autonomia colectivităților locale, ori suveranitatea înseamnă supremația puterii poporului, ceea ce e scris și la noi în Constituție. Suveranitatea este realizată prin formele stabilite de Constituție, prin alegerea deputaților din Parlament și a autorităților publice locale. Din lipsa bunei credințe, ne joacă festa faptul că la noi se vorbește despre autonomia administrației publice locale, iar această formulare confuză din Constituție este la îndemâna celor care nu vor să realizeze descentralizarea. Constituția noastră stipulează anumite lucruri, doar că în ele nu sunt transpuse coerent prevederile autonomiei locale, a Cartei Europene a Autonomiei Locale. Este strict necesar să revedem aceste poziții în noua Constituție. Țările despre care am vorbit anterior au câte un capitol aparte care reglementează autonomia locală, la noi este reglementată la capitolul ,,Administrația publică’’, de parcă ar fi sora mai mică, or, colectivitățile descentralizate/administrațiile locale nu sunt văzute ca subsistem independent în ssitemul politic și cel administrativ al statului, parte a puterii executive, ceea ce constituie o mare problemă, de fapt este o neînțelegere a esenței descentralizării statului, a puterii. Trebuie să înțelegem că, în esență, se descentralizează teritorial statul; se descentralizează puterea, adică o parte din competențele statului sunt trecute colectivităților locale și anume aici este marea problemă, deoarece toate autoritățile care s-au perindat la putere nicidecum nu voiau să dea hățurile din mâini, nu voiam să acorde această autonomie locală colectivităților descentralizate.
Ce ar aduce o veritabilă autonomie locală statului Republica Moldova?
Iurie Țap: În primul rând, descentralizarea este echivalentă cu democratizarea. Atunci când descentralizezi statul, când creezi unitățile administrativ-teritoriale și le dai o parte din competențe, le transmiți responsabilitatea pentru serviciile comunale/utilitățile publice, ceea ce este competența lor proprie, exclusivă. Adică, dacă se dorește buna gestionare a treburilor din țara ta, dacă se dorește ca satele, orașele să se dezvolte bine, atunci trebuie să oferi această autonomie și, într-un fel, să implici colectivitățile locale în gestionarea treburilor care îi privește, așa cum spune și Carta Europeană a Autonomiei Locale, pentru ca omul singur să își decidă soarta. Acest lucru înseamnă democratizarea societății, educația cetățenilor în gestionarea treburilor publice la nivel local și, în linii mari, pregătirea acestora pentru implicarea în gestionarea treburilor la nivel de stat, atunci când alege președintele, deputații, etc. să ia o decizie gândită, chibzuită. Autonomia locală, pe de o parte, înseamnă sate, orașe bine administrate, în care se soluționează problemele cetățenilor. Pe de altă parte, înseamnă democratizarea societății și implicarea cetățenilor în aceste procese. De fapt, autonomia locală este chintesența statului de drept, ceea ce numim noi un stat puternic și bogat.
Totuși, sunt și autorități locale care au reușit să dezvolte comunitățile pe care le administrează. Cum a devenit posibil acest lucru?
Iurie Țap: Sunt de acord că avem anumite realizări. Avem primari cu o pregătire adecvată, care pot și iubesc să învețe, să muncească și împreună cu colectivitățile lor se implică, iar rezultatele se văd. Sunt câteva zeci de asemenea primari, poate peste o sută. Totuși, multe localități s-au dezvoltat datorită implicării politicului, primarii care aparțineau anumitor partide erau, să spunem așa, susținuți de acestea. Transparency International și Institutul de Politici Urbane au făcut un studiu cu referire la implementarea Strategiei privind reforma administrației publice pentru anii 2016-2020 și alocarea resurselor. Ei demonstrează cu lux de amănunte cum de la 2009 încoace au fost facilitați primarii, colectivitățile care reprezentau partidele de la guvernare. Pe de o parte, acest lucru este benefic pentru aceste comunități, însă anume aceste practici corup aleșii locali, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani este o dovadă în plus. Da, sunt 70, poate 100 de colectivități unde primarul cu echipa sa au reușit, doar că nouă ne trebuie să creăm un sistem care să funcționeze la nivel de țară, toate cele 898 de unități administrativ-teritoriale de nivelul întâi să se dezvolte. Iată de ce descentralizarea este cheia succesului și ea trebuie promovată și realizată adecvat. O să aduc un exemplu al unui stat fost socialist – Polonia, care a reușit o veritabilă descentralizare a puterii prin crearea colectivităților locale și regionale puternice. Astfel, acestea au trecut relativ ușor prin criza care a afectat toată lumea în 2007-2009. Polonia și autoritățile sale locale au supraviețuit mai ușor pentru că ei aveau o dezvoltare puternică. În același timp, Polonia, în calitate de membră a Uniunii Europene, a reușit să asimileze 82% din fondurile europene care le-au fost propuse. România, de exemplu, a reușit să asimileze aceste fonduri în proporție de puțin peste 20%. Diferența este enormă. Polonia a reușit. Putem și noi, doar că descentralizarea trebuie realizată adecvat.
Care este rolul Congresului Autorităților Locale din Moldova în acest proces de descentralizare?
Iurie Țap: Este unul definitoriu, pentru că ceea ce s-a reușit, în linii mari, a fost posibil datorită insistenței CALM-ului. Pe de o parte, CALM-ul a reușit să adune toți primarii, indiferent de culoarea politică și să încerce să depășească pas cu pas acel fenomen la care m-am referit anterior. E problema lor dacă primarii sunt afiliați politic, doar că distribuirea resurselor trebuie să fie una echitabilă, pentru că ele se distribuie nu autorităților locale, ci cetățenilor, așa cum prevede Constituția. CALM-ul a mers pe această cale pentru a face dreptate tuturor cetățenilor. Datorită presiunii pe care a pus-o pe Guverne la toate etapele, în special ultimele, sigur că foarte multe lucruri au avansat și ceea ce s-a reușit până acum este datorită CALM-ului. Alt aspect foarte important este că cei care vin în funcția de primar nu întotdeauna au înțelegerea procedurilor administrative, nu întotdeauna știu ce și cum să facă. Și la acest capitol, de rând cu unele proiecte ale unor parteneri de dezvoltare (care sunt într-un număr mai mic), CALM-ul a fost acel care a format un mecanism de studiere a experienței avansate atât din țară, cât și de peste hotare, adică i-a învățat pe aleșii locali cum trebuie să administreze localitățile lor. Cred că acest lucru este cel mai important. Ceea ce trebuie să facem noi acum, spuneam acest lucru și în perioada 2005-2007, când dețineam funcția de vicepreședinte al Ligii Naționale a Asociațiilor de Primari, dar și de președinte al Grupului de negocieri cu Guvernul, este să lucrăm cu cetățenii noștri, să le explicăm ce înseamnă autonomie locală, de ce depind veniturile noastre, de ce nu pot mai mult autoritățile locale. Astfel, atunci când vor fi procesele electorale, cetățenii să voteze corect, adică să aleagă partide și oameni care vor aceste schimbări. Trebuie să înțelegem că descentralizarea și autonomia locală pot avea loc doar în condițiile unui stat de drept. Nu poți să descentralizezi un stat cu interese oculte. Noi trebuie să ajutăm cetățenii să înțeleagă acest lucru pentru că un stat de drept le oferă lor autonomie, altfel spus le oferă dreptul, dar și resursele necesare pentru a-și dezvolta satele și orașele așa cum își doresc ei, așa cum le văd.
Doctrina spune că descentralizarea cere două mari echilibre: organizarea adecvată a teritoriului/unităților administrativ-teritoriale și deconcentrarea serviciilor publice ale statului. Primul echilibru presupune reforma teritorială și crearea colectivităților descentralizare cu capacitate reală de gestionare a propriilor interese. Autoritățile locale prestează o parte din serviciile publice, cele proprii ce vizează serviciile comunale/utilitățile publice, iar noi trebuie să aducem și serviciile statului mai aproape de cetățean, altfel descentralizarea va fi compromisă. În acest context aș întreba care este rostul creării Agenției Servicii Publice? De ce cetățeanul din sat trebuie să meargă la raion pentru a obține anumite acte permisive sau pentru a-și realiza anumite interese? El pierde timp pentru a parcurge drumul până la centrul raional, cheltuie anumiți bani, nu se știe dacă își rezolvă problema în aceeași zi, etc. Este nevoie de crearea unui mecanism adecvat care să creeze colectivități locale puternice, care să aibă resurse financiare, personal și la nivel local să fie deconcentrate serviciile statului. Ghișeul unic nu trebuie să fie la raion, nici la Agenția Servicii Publice. Ghișeul unic trebuie să fie creat pe baza platformei administrațiilor locale. Când serviciile statului și cele locale vor fi prestate pe platforma administrației publice locale, la primăria locală, anume atunci descentralizarea va fi una veritabilă, iar cetățenii o vor simți și nu o vor respinge.
Vă mulțumim!
Ana Moraru, Serviciul de Comunicare al CALM
