Fondurile Uniunii Europene destinate cooperării transfrontaliere pot fi accesate de colectivităţile locale din Republica Moldova doar sub rezerva existenţei unui parteneriat cu alte colectivităţi locale din România. Iata de ce iniţiativele de înfrăţire transfrontalieră ar trebui să se bucure de încurajări ale factorilor administrativi centrali şi ar trebui să fie promovate. Este părerea Liviei Gomes, primarul comunei Sf. Gheorghe, judetul Ialomiţa, venită la Capaclia, Cantemir pentru infrăţire de localitaţi.
Europa Liberă: Această înfrățire a comunităților de pe un mal al Prutului și de pe celălalt mal al Prutului la ce ar trebui să se reducă?
Iuliana-Livia Gomes: „În primul rând, ajutăm să ne dezvoltăm comunitățile, prin depunerea unor demersuri destul de stăruitoare la forurile superioare de la Bruxelles, Strasbourg, pe ceea ce înseamnă dezvoltare pe infrastructură, dezvoltare pe asistență socială. Și încercăm ca, prin aceste acorduri de înfrățire, să putem să intrăm în dezvoltarea atât a comunității din Republica Moldova, cât și a comunității din România.”
Europa Liberă: Din observațiile dumneavoastră, credeți că această comunitate, Capaclia, poate fi europenizată?
Iuliana-Livia Gomes: „Da.”
Europa Liberă: Cum?
Iuliana-Livia Gomes: „Deci poate fi. Și vreau să vă spun că ceea ce am găsit aici, am găsit lucruri frumoase și lucruri bune față de alte localități pe care le-am vizitat, în R. Moldova. Capaclia are deja câțiva pași destul de bine făcuți, spre europenizare, probabil, prin primarul și prin personalul de la primărie și cu ajutorul oamenilor, felul cum gândesc ei. Că nu știu, nu cunosc îndeajuns care este suportul și ajutorul financiar din partea statului sau dacă totul se rezumă doar la colectarea de taxe și impozite. Dar am fost plăcut surprinsă. Și am vizitat și grădinițele, am vizitat și școlile și plăcut surprinsă de modul de organizare și de cum sunt ținute în frâu.”
Europa Liberă: Pe cât de mult fondurile europene ajută comunităților să își schimbe fața și infrastructura?
Iuliana-Livia Gomes: „Ajută. Ca exemplu, în România, a ajutat destul de mult, că sunt cofinanțări, să vină 80% din partea Uniunii Europene și 20% să îi suporte comunitatea locală. E un ajutor destul de imens. Numai că implementarea este un pic mai greoaie.”
Europa Liberă: De ce?
Iuliana-Livia Gomes: „Datorită procedurilor. Și uneori regulile jocului se schimbă în timpul jocului, mie mi s-a întâmplat. Eu am depus un dosar de asfaltare pentru 2,8 kilometri de asfalt, în comunitatea Sfântul Gheorghe din județul Ialomița, România. Și, când am ajuns cu dosarul la verificat, ni s-a spus: „Ne pare foarte rău, dar Uniunea Europeană a modificat azi noapte normativul”.
În momentul în care se constată că fondurile sunt absorbite de o valoare destul de mare, atunci ei încearcă să stopeze. Probabil că, iau prioritățile acolo unde sunt comunități mai mari decât cele care au depus. Eu am o comunitate de 2 500 de locuitori, probabil, o dată cu mine, au depus comunități care au câte 10-15-20 mii de locuitori.”
Europa Liberă: Și totuși, România a avut de câștigat, după aderarea țării la UE?
Iuliana-Livia Gomes: „A avut de câștigat. La momentul acesta, ceea ce se vede cred că câștigă integrarea fondurilor europene pe România, s-a văzut în infrastructură, s-a văzut în alimentarea cu apă, s-a văzut în canalizare, s-a văzut în partea de ajutor dat investitorilor privați, pe partea de agricultură, unde s-a săltat foarte mult în construcția de silozuri, unde cetățeanul acum nu mai este obligat să poată să își ducă și să își țină recolta într-un siloz ultramodern și să o valorifice cu un preț mai bun.”
Europa Liberă: Aici, la Capaclia, ați găsit lume eurooptimistă, eurosceptică?
Iuliana-Livia Gomes: „Prima dată, vă spun că am găsit lume tristă, necăjită, am găsit lume tristă, am văzut copii triști. Sunt o persoană sensibilă, dar m-au sensibilizat și mai mult acei copii din grădiniță care, mi s-a părut că, până la vârsta de trei ani, nu știau să zâmbească. Am tot vorbit cu ei, m-am jucat cu ei și mi s-au părut că sunt prea maturi pentru vârsta de trei ani și că zâmbetul lor este foarte rar. Nu am simțit acea căldură care un copil aleargă în fața ta, în momentul în care îi dai o jucărie, un dulce, să stea în brațe. Sunt foarte reținuți și aceasta, probabil, datorită apăsării din familie, datorită apăsării de acasă. Probabil că, simt și ei necazurile părinților.”
Europa Liberă: Iar necazurile părinților se reduc la aceea că au lăsat pământul paragină, că nu au bani ca să îl prelucreze, că nu au cu ce să meargă la magazin ca să cumpere pâine și la pâine.
Iuliana-Livia Gomes: „Am înțeles că există un singur investitor pe partea de agricultură și că nu există o concurență și acel investitor oferă cât vrea el și când oferă, ceea ce mi se pare strigător la cer. Lasă omului să aleagă, lasă omului să meargă acolo unde îi este lui bine: câștigă și tu, dar lasă-mă să trăiesc și euʾ.”
Europa Liberă: De ce atât de greu vin investițiile în agricultură? Aveți vreo explicație?
Iuliana-Livia Gomes: „Aici? Pentru că nu suntem lăsați. Am trăit eu un episod de genul acesta. Eu am venit pregătită și impresionată, și, din tot sufleul meu, am adus câteva jucării, câteva cărți de citit, de colorat, povești de Creangă pentru copiii de la școală și cei de la grădiniță. Și, când am intrat în vamă, a fost o problemă cu mașina că a avut numere roșii și nu am știut că în Moldova nu ni se permite lucrul acesta, atâta timp cât în alte țări a fost permis. Ne-au întors de la vamă și a trebuit să găsim o altă oportunitate să putem să intrăm aici.
Numai că acolo ni s-a spus că nu este încă semnat acordul dintre Republica Moldova și România pentru accesul pietonal. Și ne-au zis: ne pare foarte rău, găsiți o mașină care să vă ia și să puteți să treceți în altă parte. Dar mi-au cerut să le spun și să scot toate jucăriile din pungă, toate cărțile și să le arăt bon fiscal, să mă întrebe unde mă duc. Unde mă duceam? Făceam contrabandă cu jucării? Nu…”
Europa Liberă: E un paradox?
Iuliana-Livia Gomes: „Da. Și învinovățesc și statul român, de vină este și Republica Moldova. Sunt exemple negative, sunt cetățeni care trec prin graniță și nu-i mai caută nici naiba. Și pe noi, care am venit cu bucurie, și am venit cu încredere că putem să ajutăm și, la rândul nostru, plecăm încărcați de aici cu lucruri frumoase și cu trăiri sufletești pe care noi acolo, la România, din păcate, le-am cam uitat.
Aici o fi lumea săracă, dar este sinceră și îți dă așa o stare din astea de bine. Am fost luați de la vamă și ne-a plăcut modul în care ne-au tratat, și modul în care ne-au tratat, și modul în care s-au comportat cu noi, ambele. Când am să mă întorc în țară, am să fac un comunicat de presă și am să aduc la cunoștință. Nu știu ce impact va avea, dar eu îmi fac datoria de cetățean român și îmi fac datoria de cetățean, că degeaba ieșim la televizor, oamenii politici, degeaba consumăm timpul cetățenilor de rând cu tot felul de bazaconii, că suntem cei mai puternici, că noi ajutăm Moldova, dacă noi, la graniță, nu am fost în stare să semnăm un acord pietonal. Cu ce mă deranjează? Poate omul acela chiar dorește, da, stă și ia viză de la Cahul, am înțeles, ca să treacă pe Galați și poate vrea să își facă cumpărături la Galați, merge pe jos. Trebuie să vină cu mașina? Îmi pare rău. Am vrut să întreb: dar dacă era o căruță în vamă, era voie să trec cu căruța? Dar data viitoare, dacă mi se mai întâmplă, am să vin pregătită cu căruța și tot trec!”
Europa Liberă: Cam câți ani i-ar trebui satului moldovenesc și statului Republica Moldova să parcurgă această cale de apropiere de UE?
Iuliana-Livia Gomes: „Îi dau, cel puțin, cinci ani, 2016-2017, nu văd și nu știu dedesubturile acestei țări, nu știu ce apasă, că aici este o apăsare. Dacă întrebi cetățeanul moldovean după stradă dacă își dorește să intre, spune că da, dar, după aceea, intervine o teamă din acestea de a nu deranja. Pe cine deranjează și cum deranjează nu știu, dar am să mă informez pe viitor, ca să îmi rezolv și eu misterul acesta, că ceva se întâmplă undeva, de se pun frânele acestea…”
Europa Liberă: Merită Moldova apropierea de UE?
Iuliana-Livia Gomes: „Da, merită. Merită, Moldova este o țară frumoasă, am văzut viță-de-vie care trebuie valorificată nu numai aici, trebuie valorificată în întreaga Europă. Solul este de calitate superioară și vinul este un soi nobil. La intrare în Capaclia, am văzut livezile acelea de meri, la fel, sunt imense.
În România nu mai sunt așa, în România acum se reinventează din nou livada care a fost tăiată, după Ceaușescu, că nu știu ce ne făcea livada aceea, de ce am distrus-o, că și noi în România am distrus foarte multe lucruri. Bine ar fi ca și noi, românii, să fim în stare și să fim cumpătați, să ne păstrăm ceea ce avem și să ne întreținem. Dar avem și noi destule bube.”
Europa Liberă: Și ideea aceasta cu înfrățirea comunităților din România și Republica Moldova e una salutară?
Iuliana-Livia Gomes: „Da, așa este. Sperăm ca anul acesta, la 31 august, să putem semna și parafa Acordul de înfrățire dintre Capaclia, raionul Cantemir, și Sfântul Gheorghe, Ialomița. Eu mai am un Acord de înfrățire, semnat anul trecut, cu comuna Piatra. Dar a fost doar la nivel de hârtie și atât.”
Europa Liberă: De ce doar la nivel de hârtie?
Iuliana-Livia Gomes: „Este mai greu de luat legătura cu doamna primar de acolo, probabil că, a fost doar o chestie de hârtie și atât.”
Europa Liberă: Părerea dumneavoastră despre nevoia descentralizării care e? Cum e această descentralizare acolo, în România, pentru că aici edilii de localități tot se plâng că le sunt mâinile legate și că centrul nu vrea să le dea mai multe împuterniciri.
Iuliana-Livia Gomes: „Noi nu simțim descentralizarea aceasta pentru că noi avem prefectura care ne este șef, avem consiliul județean care ne este șef, avem un alt gen de „poliție” care ne este șef, la noi și finanțele ne sunt șefi, toată lumea este șef la primărie, șeful primarului.”
Europa Liberă: Atunci colegii dumneavoastră din Moldova să înțelegem că sunt mai norocoși?
Iuliana-Livia Gomes: „Mie mi se pare, din punctul acesta de vedere, de organizare, da. Dar la noi toată lumea ne e șefă. La noi, când se vine la primărie, nu se vine ca să saluți primarul. Vine la primărie să te sancționeze, vine la primărie să te verifice. Există un alt mod de descentralizare, dar ceea ce se gândește la noi în care ce descentralizezi? Descentralizezi politic și tot cu șefi rămân? Autonomie financiară avem.”
Europa Liberă: Totuși sunteți stăpânii banilor?
Iuliana-Livia Gomes: „Suntem stăpânii banilor de acolo. Eu vă doresc să fiți stăpânii banilor, dar să știți că, așa cum suntem stăpâni, așa ni-i ia repede, că ne găsesc atâtea chichițe, chiar dacă descentralizarea își face de cap.
