Un interviu de bilanț cu primarul satului Ciuciulea, Glodeni, Ilie Calistru.
Primăria satului Ciuciulea, raionul Glodeni, se numără printre cele câteva zeci de primării din țară care au fost premiate la finele acestui an pentru bunele practici pe care le-au realizat în comunitate, în special ce ține de transparența cheltuirii banului public sau crearea unor servicii eficiente pentru localnici. În satul Ciuciulea cu banii munciți inclusiv de sătenii stabiliți în străinătate a fost pavat trotuarul din centrul localității care leagă cele mai importante instituții publice. Primarul Ilie Calistru spune că implicarea localnicilor în acest proiect a fost peste așteptări:
Ilie Calistru: „Am socotit că am făcut o implicare masivă prin Asociația de băștinași „Ciuciulea – Vatră de Dor”. Am convenit cu toți băștinașii, în special cu cei plecați peste hotare să doneze pentru a amenaja, cât de puțin, o centură în centrul localității, care unește toate obiectivele de menire socială: primărie, oficiu poștal, gimnaziu, piață, școală profesională, ca să se deplaseze mai ușor și copiii spre grădiniță, și creștinii spre biserică. Adică, să înțelegeți, tot-tot ce ține de menirea socială în satul Ciuciulea e situat în centrul localității. Și aici este improvizată o centură de 1 km asfaltată prin anii ‘75-’76, cred că. Și de-atunci n-a făcut nimeni nimic, nicio lucrare pe această centură de trotuar. Ne-am gândit că ar fi bine să o renovăm.”
Europa Liberă: E adevărat că la început ați programat mai puțin trotuar pavat? Să înțeleg că nu v-ați așteptat la atâta sprijin financiar din partea oamenilor?
Mergeau, sărmanii, prin băltoacele celea care erau imposibil de reparat…
Ilie Calistru: „Am plănuit de la început o lungime de 450 de metri de trotuar, deoarece vedeam cum copiii din clasele primare mergeau să se alimenteze la ospătăria improvizată în școala veche a satului și, mergând pe timp de ploaie, frig, zăpadă, mergeau, sărmanii, prin băltoacele celea care erau imposibil de reparat. Ne-am gândit să facem bucata de 450 de metri ca, cel puțin, copiii să poată merge până la bucătărie și să ia masa. Lumea a reacționat și am strâns o donație triplă față de ceea ce ne-am propus. Am făcut un kilometru și am închis centura de jur-împrejur.”
Europa Liberă: V-a fost greu să uniți oamenii?
Ilie Calistru: „Am avut provocări de genul: „dacă ai mai fi făcut ceva, „să vedem noi, apoi vom dona. Dar majoritatea au crezut, au donat din prima. Eu am fost transparent. Am afișat toate cheltuielile. Și astăzi este un panou mare afișat la începutul trotuarului, cu toți donatorii, doar că n-am indicat și sumele. Mă rog, fiecare după posibilități, dar numele lor de familie lor stau afișate și toți au înțeles că este transparent și astăzi contribuie pentru a lărgi trotuarele pe alte părți ale satului. Și deja avem peste 400 de metri în alte direcții pavat, care leagă grădinița din localitate.”
Europa Liberă: E greu să fii un primar transparent?
Ilie Calistru: E foarte greu să-i convingi pe oameni că anume acestea îs cheltuielile, fiindcă, efectuând unele lucrări prin achiziții, se dublează costurile. Firmele care câștigă achizițiile sunt nevoite să achite impozite, să plătească salarii, să aibă și ei un beneficiu, la urma urmei. Lumea crede că-i exact, cum ai face o lucrare la tine acasă, când angajezi un simplu specialist care îți face lucrările și nu cere procent de salariu sau alte beneficii din impozite. Și atunci apare temerea de transparență, pentru că oamenii cred că dacă ar face ei cu banii aceștia ar face nu un kilometru, dar 1,5 km. Dar majoritatea nu cunosc: firmele iau foarte mult pentru regie de transport, beneficii, salarii, cheltuieli, desigur și impozite.”
Europa Liberă: Schimbările de la centru, cum le-ați văzut Dumneavoastră în teritoriu?
Ilie Calistru: „Pentru un moment ne-am bucurat, pentru alt moment ne-am întristat, dar sperăm ca lucrurile să meargă bine. Important, acei care ajung la conducere atât în administrația centrală, cât și locală să facă ceva pentru binele oamenilor, al populației. Și îndeosebi, aș pune accentul și i-aș îndemna să se uite la oamenii de la sate. Satele noastre, din păcate, se pierd în noroi și puțini dintre cei cu inimi mari rămân să facă ceva bun. Și-i îndemn și pe cei de la administrația centrală să atragă mai multă atenție satelor, pentru că noi avem nevoie de oameni de la sat.”
Cred că cea mai mare provocare este lipsa infrastructurii, a canalizării, a apeductului, a drumurilor…
Europa Liberă: Care sunt astăzi provocările pentru Republica Moldova?
Ilie Calistru: Cred că cea mai mare provocare este lipsa infrastructurii, a canalizării, a apeductului, a drumurilor. Bine, avem un sat foarte frumos și cu foarte multe obiective, aș zice, chiar și turistice: un conac boieresc. Dacă mă refer la satul meu, ar veni foarte multă lume să ne viziteze. Dar în momentul în care nu este drum de acces în localitate, se opresc. Nu prea investește lumea în localități, fiindcă să luăm Ciuciulea e un sat așezat la o distanță mai mare de la traseul național. Li-i frică oamenilor să investească, pentru că nu este stabilitate. Am dori o stabilitate, am dori ca guvernul să deschidă afaceri, să întreprindă diferite măsuri ca oamenii să fie scutiți de impozite, să găsească formula corectă, pentru ca oamenii să poată investi și să nu aibă frică că vor pierde ceea ce au investit și businessul lor. Atunci vom avea dezvoltare, atunci lucrurile se vor mișca din loc când vom avea susținere din partea centrală.”
Europa Liberă: Cât de mult vă afectează neînțelegerile periodice de la centru?
Ilie Calistru: „Cred că foarte mult. Aș zise așa că evenimentele de la centru afectează într-o egală măsură și în localități. Neînțelegerea din centru – apare și o neînțelegere în localități. Oamenii simpli copie, aș zice așa, ceea ce fac guvernanții și dacă este sfadă în centru, din păcate, ne certăm și în localități. Dacă este o înțelegere bună și merg lucrurile bine în centru, și oamenii se uită altfel. Oamenii privesc foarte mult televizorul, citesc ziare, văd ce se întâmplă în parlament, în guvern și exact asta copie și în administrație, și în consiliile locale și raionale. Ar fi bine să fie bine…”