În 1991, când Republica Moldova abia își proclamase independența, Gheorghe Răileanu a deținut funcția de președinte al raionului Cimișlia. În 1992 a fost participant al războiului de pe Nistru în calitate de voluntar. A fost primar al orașului Cimișlia timp de 12 ani. Este reprezentantul Republicii Moldova la Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei. În cadrul unui interviu pentru calm.md, Gheorghe Răileanu ne spune de ce nu am reușit să construim un stat cu adevărat democratic și cât de greu le este autorităților locale să realizeze schimbările pe care le așteptăm de atâția ani.
Cum au fost acești 29 de ani pentru autoritățile publice locale?
Gheorghe Răileanu: Lipsa cadrului legislativ constituia o problemă majoră în 1991. Era un început de cale, nu se cunoștea nimic, oamenii nu înțelegeau ce înseamnă democrație, economie de piață, înflorea banditismul. Prima greșeală a noastră este că nu am fost receptivi la experiența altor țări. Cimișlia era pe atunci într-un proces de înrudire cu orașul Vercelli din Italia. Veniseră multe oficialități din Italia cu intenția de a ne ajuta să înțelegem mai ușor pe ce cale să mergem. De asemenea, am urmărit foarte atent experiența Poloniei care din anii 80 se zbătea să se debaraseze de regimul totalitar și să construiască o societate democratică. În calitate de primar pot spune că cel mai mult lucrurile au evoluat în administrația publică după 2009. Până atunci fusese adoptată Legile 436, 435 privind descentralizarea administrativă și administrația publică locală, dar acestea aveau mai multe lacune și nici nu erau implementate efectiv. Din cauza că acel cadru legislativ era foarte incert s-a pierdut foarte mult din proprietățile publice. Chiar în Legea 436, care încă este actuală, este stipulat că secretarul Consiliului local eliberează certificate de proprietate privată ce confirmă dreptul de proprietate asupra cotelor-părţi valorice din patrimoniul fostelor întreprinderi agricole , ceea ce nu trebuie să se regăsească într-o lege privind activitatea APL. În 2009 parcă s-a început procesul de dezvoltare a cadrului legislativ. Acest lucru a devenit posibili și datorită apariției și dezvoltării Congresului Autorităților Locale din Moldova – un propulsor puternic, o forță consolidată care a militat pentru operarea mai multor modificări. Anume atunci a început să se schimbe câte ceva în administrația publică locală.
Inițial administrația publică locală era strict subordonată centrului, bugetele locale se formau după normativele de cheltuieli și noi depindeam totalmente de raion, iar raioanele de Chișinău. În 2015, în urma unui efort consolidat, am reușit să modificăm Legea privind finanțele publice locale. A fost un rezultat extraordinar, obținut cu multă dificultate.
De ce atât de greu se dobândesc aceste victorii?
Gheorghe Răileanu: Se dobândesc greu din cauza inculturii politice și a practicilor dubioase folosite de la începutul declarării independenței și până în prezent. Una dintre aceste practici este verticala puterii, cei de la centru exploatează tot timpul resursele financiare, adică ei dirijează cu raioanele, raioanele cu primăriile, finanțele fiind mereu pârghia sau zăhărelul cu care erau ademeniți mulți. Au rămas nedescentralizate și netransparente Fondurile de Dezvoltare, Ecologic, Rutier, etc, care sunt folosite pentru a corupe conducătorii autorităților locale. Eu am fost membru al Consiliului Regional de Dezvoltare Sud. Deși avem această agenție, toate întrebările se decideau la minister. Abia la sfârșitul mandatului meu de primar am format comisii unde puteau fi examinate subiectele care existau, până atunci în ziua în care trebuia să votăm ni se prezentau proiectele și alte acte, era practic o similare a activității. Aceste fonduri se repartizează de la centru pe principii politice deși, dacă revenim la Fondul de Dezvoltare Regională, acesta ar trebui să fie descentralizat și sumele care sunt prevăzute de lege ar fi bine să se repartizeze Consiliilor regionale de dezvoltare economică, la fel ar trebui să se întâmple și cu alte fonduri.
În afară de descentralizarea fondurilor, de ce mai este nevoie pentru ca autoritățile locale să poată să dezvolte comunitățile pe care le reprezintă?
Gheorghe Răileanu: Mai sunt câteva aspecte. De exemplu, Cancelaria de Stat are rolul de supraveghere a activității autorităților publice locale. Această instituție, de foarte multe ori, se implică în activitatea APL politizat sau neprofesionist. Până recent, posibil și acum, trebuia să coordonezi cu ei statele noastre de personal, deși ei nu au nicio treabă cu acest lucru. Totodată, nici instituțiile de drept nu susțin autoritățile locale și astfel acestea sunt foarte vulnerabile deoarece, la ora actuală, toți sunt ca niște rechini. APL trebuie să se apere, să aibă putere să lupte pentru a-și proteja patrimoniul, dar corupția din instanțele de judecată, procuratură, poliție ne face să pierdem foarte des bunuri publice, sume considerabile de bani care ar trebui să fie îndreptate spre necesitățile comunităților. Eu, de exemplu, de câte ori în calitate de ales local m-am adresat la poliție sau procuratură, niciodată nu am primit un ajutor efectiv. Sistemul acesta de controale exagerate încă nu a fost anihilat. Orice control trebuie să se încheie neapărat cu un dosar la procuratură sau la CNA, sunt niște practici care țin de controlul de sus. Banii sunt zăhărelul, iar biciul sunt aceste controale practicate până în prezent. Legea, de asemenea, trebuie descentralizată, avem nevoie de mai multă autonomie.
Mulți consideră că statul Republica Moldova este sărac și nu avem cum să avansăm prea mult…
Gheorghe Răileanu: Sunt absolut sigur că în cazul în care se oferă mai multă libertate, cu respectarea cadrului legislativ care trebuie perfectat, autoritățile publice locale pot da un impuls extraordinar economiei, vieții sociale și chiar pot să influențeze diminuarea exodului cetățenilor. Oamenii vor să aibă siguranța zilei de mâine dar, din păcate, mulți nu văd care este perspectiva aici, acasă. Cât de competent ar fi un tânăr, dacă are principii ferme și nu se subordonează orbește, atunci nu prea are șanse să facă o carieră administrativă sau politică în Republica Moldova, deoarece funcțiile sunt repartizate după criterii politice. Cetățenii, de asemenea, sunt manipulați. Victoria unui primar în alegeri, chiar dacă are merite deosebite, depinde foarte mult de lupta și capacitatea partidelor pe care aceștia le reprezintă, de forțele care posedă televiziunile și posturile de radio. Ultimele alegeri parlamentare au fost o adevărată debandadă și încă o înjosire a primarilor, aceștia erau impuși să lucreze folosind cele mai murdare metode, în favoarea deputatului puterii. Erau implicați bani, dar și toți specialiștii din serviciile desconcentrate. Mă lua groaza să văd cum oamenii erau luați de mânuță și duși în sală pentru a li se arăta cum să voteze.
Acum putem afirma că avem o mică schimbare deoarece acel regim a căzut. Totuși, pericolul se menține și putem reveni la ceea ce a fost. Alegerile prezidențiale au un rol important, dar nu unul determinat, cele parlamentare sunt cruciale pentru destinul nostru. Regret că din 1989 am tot rătăcit, pentru că am fi putut mult mai rapid să avansăm. În 1991 am fost în Estonia pentru a studia medicina prin asigurare care deja era implementată acolo, dar și multe alte reforme făcute într-un timp record. Noi nici după 30 de ani nu avem medicină prin asigurare autentică, este un hibrid cu unele invenții locale, cu unele anomalii. Nu avem nici un audit despre cât de efectiv se folosesc banii în sistemului medical, exact așa e și în alte domenii. Statul nu este competitiv și nici nu încearcă să concureze cu businessul privat, respectiv și autorităților locale le este foarte greu să facă față deoarece lucrăm în condițiile pieței aproape libere. Autoritățile locale trebuie să aibă pârghii, să poată procura și vinde unele servicii. În cazul achizițiilor publice inițial erau constrângeri dure de tot, cine fura acela dădea „otcaturi”, acum acest domeniu s-a mai liberalizat, dar încă nu este suficient de liber. Poți pierde o ofertă foarte generoasă deoarece ai nevoie de trei-patru luni pentru a face o procedură de achiziții publice. Primarii înțeleg că pot face lucruri bune în localitate atunci când aceste schimbări benefice se întâmplă în toată republica, crește nivelul de viață, salariile, pensiile, ceea ce noi nu putem soluționa la nivel local. Cu toate acestea, depindem foarte mult de aceste lucruri, de asta depinde capacitatea de cumpărare, spiritul oamenilor, cât sunt de optimiști, etc. Cu părere de rău, nivelul de viață al oamenilor lasă de dorit, migrația a atins cote catastrofale și devine din ce în ce mai complicat. Primarii sunt cei mai sensibili oameni care se confruntă cu toate aceste probleme. În 1990-1991 încă nu exista migrația, în 2007 încă nu era atât de acută această problemă, astăzi tot mai mult se simte lipsa forței de muncă, atât în cadrul APL, dar și în cadrul instituțiilor subordonate, cum ar fi grădinițele de copii, întreprinderile municipale, etc.
Vă mulțumim!
Ana Moraru, Serviciul de Comunicare al CALM
