În perioada 19-20 februarie, la București a avut loc Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România. La eveniment au participat premierul României, Vasilica-Viorica Dăncilă, viceprim-miniștri Paul Stănescu și Grațiela-Leocadia Gavrilescu, miniștri, parlamentari, dar și peste 500 de primari din România și RM. În cadrul primei zile a evenimentului au fost discutate probleme de ordine statutară, s-a făcut bilanțul anului trecut, s-a aprobat bugetul pentru anul 2018, iar în a doua zi primarii au discutat cu demnitarii români. Președintele Asociației Comunelor din România (ACoR) Emil Drăghici și organizatorul Adunării Generale a ACoR Mircea Matei au vorbit în cadrul unei emisiuni de la postul București TV despre reuniunea primarilor în cadrul acestui  eveniment, dar și despre unele probleme cu care se confruntă satul românesc  la ora actuală. 

Emil Drăghici: În 2018 sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire. Lucrările celei de-a XXI-a sesiuni ordinare, cu caracter jubiliar, a Adunării generale s-au desfășurat sub Auspiciile Familiei Regale a României. Nu puteam să începem lucrările fără ca vorbim despre semnificația anului 1918 și aceasta am făcut-o cu aportul academicianului   Emil Răzvan Teodorescu, iar ceea ce ne-a spus el înseamnă istorie. Dinu Săraru a fost o altă prezență remarcabilă la acest eveniment. Din acest an, în statutul ACoR am instituit premiul Dinu Săraru pe care îl dăm bisericilor, preoților, primarilor comunelor, acolo unde există o aplecare către zona socială. „Țăranul a zidit această țară ca pe o catedrală a credinței și a înscris pentru veșnicie pe cer cu sudoarea frunții lui strălucirea identitară a stelei acestei națiuni”, spunea Dinu Săraruiar acest citat  se înscrie peste ani în codiții apropiate de ceea ce spunea Lucia Blaga: „Veșnicia s-a născut la sat”. Noi, ACoR suntem categoric împotriva desființării satelor. Întreaga activitate a ACoR înseamnă o unire în forțe a primarilor comunelor, indiferent de culoarea politică pe care o au aceștia. Este una din cele mai solide platforme de această natură din România, pentru că Asociația Comunelor din România își dorește această platformă nu doar în România, dar o avem realizată și cu colegii noștri de peste Prut, prin Consiliul Autorităților Locale din România și Republica Moldova. Noi promovăm în orice acțiune dialogul și armonia.

Mircea Matei: ACoR a ajuns la un asemenea nivel de capabilitate, încât nu poate fi ignorată. Dacă ACoR nu ar avea această reprezentativitate, putere și vizibilitate, ar fi ignorată cu nonșalanță, pentru că nu am observat la niciunul dintre guverne plăcerea și bunăvoința de a veni real înspre problemele cu care se confruntă satul românesc. După părerea mea, acesta este primul eveniment de anvergură națională organizat și dedicat Centenarului Marii Uniri.

Emil Drăghici: Premierul Vasilica-Viorica Dăncilă spunea că prin programul de guvernare se dorește o diminuare a decalajului dintre mediul urban și cel rural. Este tocmai ceea ce țipăm noi de ani de zile, pentru că avem mari decalaje și necazul este că prin anumite reglementări, chiar se adâncește pe alocuri această diferență de standarde de civilizație. 88% din teritoriul României îl reprezintă teritoriul comunelor. Nu avem o informație despre care este lungimea străzilor la nivelul comunelor. Doar un procent foarte mic din studenții României provin din mediul rural. În Legea Învățământului este stipulat faptul că finanțarea se face per elev. Am mai spus-o de multe ori că cine vorbește despre finanțare per capita nu are nimic în cap și gândește cu copita. Imaginați-vă o sală de clasă cu 15 copii și alta cu 30 de copii. Cum să finanțezi învățământul în funcție de numărul de elevi? Trebuie finanțat în raport cu numărul de grupe și de clase, pentru că ai aceeași cheltuială, aceleași cadre didactice, ș.a. Legea Educației făcută în 2011 mai are o escrocherie – o serie întreagă de cheltuieli au fost trecute pe seama bugetelor locale, ceea ce nu se poate. De ce cheltuiala ce privește deplasarea cadrelor didactice la și de la locul de muncă trebuie de plătit din bugetul local? Dacă ai un microbuz școlar pentru vreo 240 de copii, în momentul în care acesta se strică, cu ce duci copiii la școală? Asta pe lângă faptul că atunci când acesta funcționează îi duci claie peste grămadă. Nu cumva avem cheltuieli publice mai mari cu astfel de sisteme? Ne trebuie copii educați, sau ne trebuie șoferi care să ducă elevii? Nu trebuie să analizăm totul contabilicește, pentru că educația nu se măsoară în sume de bani alocate. Lipsa de educație trebuie măsurată în lipsa de resurse financiare alocate sistemului respectiv. Educația este cea mai mare bogăție pe care nu trebuie s-o pui într-un echivalent bănesc.

Pentru a vedea nevoia satului, sau pentru a avea o dezvoltare echilibrată a teritoriului României ne trebuie un portret robot al satului românesc, ne trebuie să vedem unde suntem acum cu infrastructura, cum ne-am dori să arate la un interval de 2-5 ani, iar după această perioadă tragem linie ca să vedem unde am ajuns și ce programe se mai pot face. Programul Național de dezvoltare locală este unul foarte bun. Trebuie să fie determinată foarte clar care este infrastructura satului și de aici pleacă totul. Vrem nu vrem, dar civilizația trebuie să fie una cât mai apropiată de mediul urban. Totul pleacă de la educație, de aceea trebuie de întărit nevoia de a finanța educația, a conchis Emil Drăghici.

Imprimare