Peste 100 de primari din Republica Moldova și România s-au reunit la Chișinău la sfârșitul lunii septembrie, în cadrul Conferinței internaționale „Dezvoltarea Locală Integrată și Creșterea Economică. Evenimentul a fost organizat de către Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) și Asociația Orașelor din România (AOR). Obiectivele conferinței și rezultatele acesteia au constituit subiectul ediției din 26 septembrie a emisiunii Ora Primarului de la 10 TV. Invitații moderatorului Anatol Ursu au fost directorul executiv al CALM Viorel Furdui și președintele executiv al AOR Ionel Chiriță.
V-a îndreptățit așteptările evenimentul, care este impresia DVS. generală?
Ionel Chiriță: Vreau să le mulțumesc fraților noștri din cadrul CALM pentru invitația de a participa la această Conferință. Suntem la etapa dezvoltării unui parteneriat între cele două structuri asociative, iar tema aleasă de către CALM este una comună pentru toate administrațiile locale: servicii cât mai bune, o calitate mai bună a vieții cetățenilor, oriunde s-ar afla ei, pe o parte sau alta a Prutului.
Viorel Furdui: Acest eveniment a fost unul de amploare, este pentru prima dată când participă atâția primari de orașe, dar și de comune. Calitatea serviciilor publice este strâns legată de dezvoltarea economică a comunităților și a țărilor noastre. România este un exemplu bun de la care putem învăța foarte multe, în special în ceea ce privește atragerea de investiții, dezvoltarea mediului de afaceri, dar și creșterea nivelului de trai al cetățenilor. Am văzut o mare diferență în privința abordărilor, a accesului la fonduri, am văzut cu ce fonduri se operează în România, acest lucru fiind impresionant pentru colegii din Republica Moldova, o viziune ce facilitează atragerea de fonduri pentru APL, ceea ce încă constituie o problemă la noi, atunci când vorbim de cofinanțare, de numărul de fonduri accesibile pentru APL, pe toate aceste direcții avem probleme și acces limitat. Din aceste puncte de vedere, cu siguranță obiectivele Conferinței au fost atinse. Am văzut unde suntem, de unde putem porni, dar și care sunt bunele practici. În același timp, am văzut ce efort fac comunitățile locale din Republica Moldova, unii primari au făcut prezentări privind experiența lor în ceea ce privește dezvoltarea economică locală. Toate acestea luate împreună ne insuflă un anumit optimism, aceste schimburi de experiență fiind foarte utile, atât pentru factorii decizionali de la nivel central, cât și pentru primari, APL care văd anumite modele, soluții pe care ar putea să le aplice în practică.
Această Conferință s-a încheiat cu adoptarea unei Declarații. În primul punct din acest act se menționează că desăvârșirea unui sistem administrativ este bazat pe democrație locală, cooperare descentralizată și autonomie locală. Descentralizarea este un laitmotiv în ceea ce privește APL. Cum e la acest capitol în România, deoarece de fiecare dată când discutăm aici cu domnul Furdui, cu alți reprezentanți ai CALM se menționează că se dorește această descentralizare ca în România, ca în UE? Când s-a întâmplat și cât de greu a fost de obținut această descentralizare în România?
Ionel Chiriță: Încă nu s-a întâmplat. Sunt lucruri pe care noi, autoritățile locale, ni le dorim și am demonstrat că putem să le gestionăm mult mai bine, dar care încă nu ajung la noi. Domeniile cultură, sport, educație am arătat că le putem gestiona mai bine decât administrația centrală și continuăm să solicităm de la APC să ne dea posibilitatea să le administrăm. Acest lucru ar însemna pentru unii să nu mai fie atât de importanți, atât de puternici în calitate de șefi de agenții, sau chiar ca și miniștri, plus că trebuie să descentralizezi și resursa financiară. Deci, nu mai ai un buget dodoleață, ai unul mai mic, adică soluționezi mai puține probleme și trebuie să duci sursa financiară către cel care ia decizia, care face acțiunea, iar aceasta are și repercursiuni. Dacă nu mai ai atâta putere de decizie, nici atâtea resurse financiare, probabil nu îți mai trebuie nici atâția oameni și atunci reforma pe personalul angajat nu se mai face pe zona locală, ci trebuie refăcută pe zona centrală. De aici și începe această dispută firească într-o democrație. O temă interesantă care se dezbate în Republica Moldova este privind grădinițele și unitățile școlare. În România acestea au fost preluate de către APL, la un moment dat s-au întors către APC, îmi aduc aminte că pe 5 ianuarie, curent am participat la o discuție cu ministerul Educației și ni se propunea să gestionăm noi partea administrativă și ei partea educațională, un lucru firesc, de altfel. Dacă analizăm istoricul celor 30 de ani vedem că în ultimii mai bine de 10 ani, de când s-au descentralizat lucrurile, calitatea educației s-a îmbunătățit. Trebuie să spunem că acest lucru este și o recunoaștere a faptului că ministerul nu are capacitatea să gestioneze toată problematica unităților școlare, cel puțin din punct de vedere administrativ. Deci, unii trag spre centralizare, noi vom trage întotdeauna spre asumarea responsabilităților. Dar, așa cum ne spune și Legea adoptată în România, pornită din Carta Europeană a APL, atunci când descentralizezi dai și resurse.
Viorel Furdui: Descentralizarea este un proces permanent. Am observat că sunt lucruri ce pot fi comparate. Noi întotdeauna vrem mai mult, nu știu dacă în vreo țară acest proces este finalizat. Însă, atunci când comparăm procesele la care se lucrează în România, Republica Moldova, în alte țări ale UE observăm că noi suntem cu câțiva pași în urmă. La nivel conceptual, la nivelul clasei noastre politice, guvernamentale, nu mă refer doar la cea actuală, încă nu observăm o înțelegere foarte clară a importanței acestui element al descentralizării ca proces, ca eficiență, ca modalitate de îmbunătățire a serviciilor. Noi discutăm despre niște elemente fundamentale, cum ar fi descentralizarea financiară, așa cum a spus domnul Chiriță, este necesar dacă transferi niște obligații să transferi și resurse. La noi acest lucru de multe ori nu se înțelege. La noi se adoptă o Lege, un act normativ și se pune pe umerii APL soluția anumitei probleme, dar fără a se gândi la capacitatea administrativă, la transferul de resurse, la personalul necesar, ș.a. Sunt încă multe probleme care trebuie soluționate la nivel conceptual, pentru ca ulterior să poți trece la alte etape, de soluționare a mai multor chestiuni concrete. De exemplu, în România de mai mulți ani buletinele de identitate pentru cetățeni se eliberează de către primării, un lucru care pentru mulți de aici este de neînchipuit. Unii se întreabă cum să dai o asemenea competență APL, când ea este atât de importantă din punctul de vedere al controlului statului? Din păcate, încă se mai consideră că APL sunt incapabile să presteze astfel de servicii. Dacă analizezi mai atent, aceste lucruri se soluționează foarte ușor, mai ales în secolul XXI. Este vorba de dificultatea de a conștientiza importanța acestui proces, de necesitatea parcurgerii unor etape și de implementare a multor lucruri despre care noi doar discutăm. La nivel formal aproape totul e bine. Avem strategie, avem și legi care prevăd lucruri foarte concrete, care fie trebuiau făcute, fie se fac, dar foarte încet. La aspectul implementării reale ne confruntăm cu bariere. Revenind la genericul Conferinței Internaționale „Dezvoltarea Locală Integrată și Creșterea Economică, am abordat acest subiect deoarece orașele sunt foarte importante din punct de vedere al dezvoltării economice. Noi vorbim despre faptul că orașele trebuie să devină poluri de creștere economică microregionale și regionale și la acest capitol avem o sumedenie de bariere care împiedică APL să devină actori importanți în acest proces, deoarece avem un sistem centralizat în domeniul politicilor economice, instrumentele necesare APL sunt centralizate, majoritatea aparținând nivelului central, aproape toate veniturile din activitatea economică se duc la centru și atunci care ar fi interesul și posibilitățile APL să dezvolte localitățile? Sigur că toată lumea conștientizează că fără dezvoltare economică cetățenii, dar și bugetele locale nu vor avea venituri, dar oricum încă există multe bariere, din cauza neînțelegerii până la capăt că descentralizarea este instrumentul care în condițiile insuficienței de resurse materiale și umane ar putea acoperi acest gol, ar oferi posibilitatea APL să aducă mai multe mijloace în localități și să le dezvolte.
Ionel Chiriță: În România, Republica Moldova, dar și în toate celelalte țări comunitățile primesc resurse, în primul rând de la modul în care ele sunt dezvoltate economic. Bugetele locale sunt alimentate dintr-o cotă din impozitul pe venit al persoanelor fizice care activează pe raza unității administrativ teritoriale, diferit în fiecare țară. Eu am rămas surprins să văd că aici municipiile primesc mai mult decât orașele și mai mult decât comunele. La noi există acest procent în aceeași măsură, existând un sistem de echilibrare prevăzut în toată administrația europeană. Prin urmare, dacă reușești ca primar să ai activități economice, să deblochezi mecanismele de atragere a investițiilor, atunci îți creezi sursa de care ai nevoie. Sigur că statul, oricare dintre ele, are și o politică de sprijin, de echilibrare a bugetelor, de a ajuta acolo unde nu se ajunge un minim de funcționare, nu știu dacă și în Republica Moldova e stabilit un buget minim de funcționare a APL, dar principala preocupare trebuie să fie dezvoltarea economică, ea generează fondurile necesare pentru susținerea tuturor domeniilor din comunitatea locală.
Viorel Furdui: În RM este un anumit minim bugetar care se asigură APL și care se acoperă în caz de necesitate dintr-un Fond de susținere a teritoriilor. Însă, dezvoltarea economică este strâns legată și de alte aspecte, cum ar fi libertatea APL, gradul de descentralizare în domeniul personalului și a salarizării acestuia, deoarece pentru a dezvolta localitățile, pentru a avea servicii calitative ai nevoie de specialiști bine plătiți și știm că aceasta este o mare problemă. Ca să atragi investiții tot ai nevoie de oameni pregătiți, care să cunoască limbi străine, dar ai nevoie și de cofinanțare de cel puțin 10-15% din sumă. Sunt proiecte pe care trebuie să le cofinanțezi și cu 20-25% din sumă. De unde să iei acești bani, mai ales dacă noi vorbim despre o dezvoltare a infrastructurii necesare? Pentru ca un agent economic să vină în localitate el trebuie să aibă apă, canalizare, să existe drumuri, o infrastructură minimă, dar aceste realizări necesită investiții majore. Cum ar putea chiar și un oraș să atragă asemenea investiții, dacă toate aceste fonduri pun condiția cofinanțării? Dacă proiectul valorează un milion de euro, zece procente pentru cofinanțare înseamnă o sută de mii de euro. Toate acestea sunt strâns legate cu conceptul și procesul de descentralizare. Dacă acest concept ar fi bine înțeles, am conștientiza că trebuie să vizeze finanțele publice locale și din punct de vedere administrativ, și din cel al statelor de personal, al taxelor locale, ș.a.m.d., am avea cu totul altă situație. Nouă tot ni se spune că țara este săracă, nu prea sunt fonduri, dar voi tot cereți și cereți. Noi nu cerem, doar vrem ca să se înțeleagă că descentralizarea este undița ce se transmite APL pentru ca ea să poată pescui. Nu trebuie să le dăm peștele, că acesta nu ajunge la toți, dar prin intermediul descentralizării le dai undița și astfel îi înveți să prindă peștele. Noi vedem astfel de exemple în Strășeni, Edineț, Hâncești, Cahul. Atunci când au obținut o mai mare posibilitate să acumuleze niște impozite au reușit să atragă mai multe proiecte, mai multe servicii și mai multe beneficii pentru cetățeni. Acesta este sensul descentralizării.
Departamentul de Comunicare al CALM
