Primărița satului Chișcăreni din raionul Sângerei, Silvia Țurcanu, s-a ținut de un investitor străin până l-a convins să vină în localitatea pe care o conduce pentru a deschide o afacere și a oferi locuri de muncă sătenilor.
Ideea i-a venit primăriței, după ce a vâzut câteva femei din sat care mergeau la muncă în satul vecin, unde exista o fabrică. L-a găsit pe investitor, un cetățean italian, îl invita în sat în fiecare lună până i-a arătat o clădire părăsită din localitate, locul viitoarei fabrici.
Astăzi, fabrica de textile activează deja al 11-lea an la Chișcăreni, iar 130 de săteni primesc salarii cuprinse între 2 500 și 4 000 de lei pe lună. Uniformele medicale cusute aici îmbracă sute de mii de medici din mai multe state europene.
„Acest investitor este cel mai mare plătitor de impozite în bugetul local, deși anterior era un agent economic local din domeniul agriculturii”, a declarat primara de Chișcăreni, Silvia Radu, ieri, în cadrul Clubului de presă cu tema „Satele Moldovei: lipsesc oportunitățile de angajare sau forța de muncă?”, organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent.
Silvia Radu afirmă că, deși satul Chișcăreni tot este afectat de problemele comune pentru oricare sat din R. Moldova la ora actuală, inclusiv de migrație, „există, totuși, viață” în localitate. În fiecare dimineață, din sat pornesc cinci microbuze care duc sătenii la muncă la Bălți, administrația locală organizează diverse evenimente culturale, există antreprenori privați etc.
Totuși, lipsa unor specialiști calificați, dar și nedorința unor săteni de a se angaja pentru a putea beneficia de ajutorul social sunt realitățile care întristează autoritățile locale din Chișcăreni.
Ghenadie Ivașcenco de la PNUD Moldova a declarat, în cadrul aceluiași eveniment, că soluția pentru ca localitățile rurale din R. Moldova să fie salvate este ademenirea unor investitori în localități. Totuși, spune Ivașneco, 99 la sută din cele circa 830 de primării din republică nu ar fi pregătite să ofere infrastructura necesară pentru un investitor care ar putea crea locuri de muncă.
Potrivit lu Ivașcenco, dintr-un milion de oameni, câți are R. Moldova în mediul rural, doar 300 de mii sunt ocupați. Astfel, satele din R. Moldova se confruntă cu „un șomaj critic și cronic”, fiindcă mai mult de jumătate din populația rurală nu are unde să meargă la muncă.
„Noroc de migrație, altfel statul nu avea să facă față și ne pomeneam într-o catastrofă socială. Astăzi, 35 la sută din populația Moldovei rurale sunt bătrânii și copiii, 25% sunt cetățenii plecați peste hotare, 20% sunt cei angajați cu salarii medii de 3 000 de lei și alte 20 la sută reprezintă cetățenii de vârstă activă, neangajați în câmpul muncii, care trăiesc din remitențe sau au pregătite bagajele să plece”, a descris situația populației de la sate expertul de la PNUD Moldova.
Ghenadie Ivașcenco nu este de acord cu afirmația apărută tot mai des în spațiul public, potrivit căreia oamenii din R. Moldova sunt leneși și, atunci când ai de cules prune, de exemplu, nu ai pe cine lua la lucru.
„Nu e corect că oamenii de la țară nu vor să muncească. E vorba de demnitatea umană, în plus munca cu ziua nu le oferă senzația unui job, siguranța unei pensii”, a spus Ivașcenco, arătându-se convins că „agricultura nu este salvarea comunității rurale din R. Moldova”.