De peste 26 de ani, comuna Pădureni din judeţul Vaslui are acelaşi primar – pe învăţătorul Temistocle Diaconu. Deşi cei mai importanţi investitori sunt două ateliere de încălţăminte, cu 16 angajaţi, edilul a reuşit să facă, după propriile schiţe, o piscină, un teren de sport cu nocturnă, un muzeu al satului, cabinete medicale şi parcuri rustice.
Temistocle Diaconu îşi încheie al şaselea mandat consecutiv de primar al comunei vasluiene Pădureni, pe care o conduce chiar din prima zi a regimului capitalist. În cei peste 26 de ani de activitate, edilul acestei comunităţi de 4.000 de oameni, împrăştiaţi în şapte sate, s-a străduit să schimbe faţa unei aşezări moldoveneşti, săracă şi fără niciun fel de perspectivă, într-una care să facă cinste zonei.
Cu doar două ateliere de încălţăminte cu 16 angajaţi, reprezentând cei mai importanţi investitori din comună, şi un buget anual de 3,2 milioane de lei, Temistocle Diaconu a construit, după propriile schiţe, o piscină, teren de sport cu 400 de locuri cu nocturnă, un muzeul al satului, parcuri rustice cu terase, o bibliotecă şi un cămin cultural, cabinete medicale.
Numele primarului din Pădureni se leagă direct de cel al Ansamblului „Stejărelul”, pe care-l conduce de 41 de ani şi cu care a cules lauri la mari festivaluri internaţionale de folclor.
După mai bine de un sfert de secol în fruntea comunei, primarul din Pădureni locuieşte în aceeaşi casă bătrânească a părinţilor, are o singură maşină, o soţie învăţător şi doi copii – un băiat de 40 de ani, care munceşte în Bruxelles la o firmă de IT, şi o fată de 36 de ani, angajata unei firme româno-franceze din Bucureşti.
În vârstă de 64 de ani, Temistocle Diaconu a absolvit Liceul Pedagogic din Bârlad, în 1972 fiind repartizat învăţător în comuna natală Pădureni. Din propria iniţiativă, a pus bazele unui grup de instrumentişti cu care mergea pe la hore şi festivaluri. După scurt timp, la 23 de ani, a fost numit directorul Căminului Cultural, pe care a început încă de atunci să-l modernizeze. În anul 1975, cu Ansamblul „Stejărelul” Pădureni, care mai târziu devine unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate din ţară, a participat la primul festival mai important – „Scoica de Aur”, la Constanţa.
„Atunci am primit primele aprecieri şi premii individuale. Compozitorul Constantin Arminteni mi-a oferit o carte a lui Tiberiu Alexandru intitulată «Instrumente muzicale», după care am început să învăţ să cânt singur la opt instrumente. Asta m-a ajutat foarte mult pentru că, pe lângă faptul că îmi conduc ansamblul, acordez singur instrumentele. Pentru mine, muzica este pasiune fără leac”, spune Temistocle Diaconu.
În numai doi ani, ansamblul din Pădureni a reuşit să câştige festivalul de la Constanţa astfel încât, în 1979, a fost invitat să participe la Festivalul Internaţional de la Liege (Belgia), unde a obţinut Marele Premiu, în faţa altor 21 de ţări participante. Tot în acel an, Pădureniul a reprezentat România la Festivalul Internaţional de la Nice (Franţa). În 1985, Ansamblul „Stejărelul” a câştigat trofeul Festivalului „Arborele Prieteniei” de la Kielce (Polonia).
„M-a ajutat foarte mult pe mai târziu faptul că am participat la toate aceste festivaluri. Am vizitat majoritatea statelor europene şi am avut ce învăţa pentru a pune în practică în comuna Pădureni. Am format şase generaţii la ansamblul pe care cu mândrie şi onoare îl conduc. Coordonez 35-40 de oameni în ansamblu, inclusiv copii de cinci-şase ani”, susţine primarul din Pădureni.
Revoluţia din 1989 l-a prins pe Temistocle Diaconu în satul natal, tot ca director de cămin cultural şi conducătorul ansamblului. Prin notorietatea pe care şi-o câştigase, a fost numit de Frontul Salvării Naţional primar interimar, funcţie pe care apoi a câştigat-o, de fiecare dată, din primul tur, la mare distanţă de contracandidaţii săi.
Imediat după ce a fost numit primar, Diaconu a primit, între Crăciun şi Anul Nou, o delegaţie a unei asociaţii franceze, Operation Villages Roumains, care milita împotriva distrugerii satelor româneşti. În ianuarie 1990, Pădureni s-a înfrăţit cu Merdrignac, o comună din Franţa, şi au început schimburile interculturale.
„Imediat după Revoluţie, am avut în gând să fac rost de 80 de autocare să duc toţi locuitorii comunei în Occident pentru a vedea civilizaţia. Evident că nu s-a putut. Însă, prin relaţiile pe care le-am stabilit de-a lungul anilor cu diverse comunităţi din Belgia sau Franţa, oamenii au început se viziteze reciproc şi au început să înveţe lucrurile bune, frumoase”, afirmă primarul Temistocle Diaconu.
Însă comuna Pădureni a avut foarte mult de câştigat după stabilirea unor relaţii cu o comunitate elveţiană, în urma participării Ansamblului „Stejărelul” la sărbătoarea naţională a viticultorilor din Elveţia, organizată o dată la 25 de ani, în oraşul Vevey. De altfel, formaţia din Pădureni a fost singura invitată, din istoria festivalului, dintr-o altă ţară, la eveniment participând peste 4.200 de artişti. După sărbătoare, elveţienii au finanţat modernizarea şi extinderea Căminului Cultural din Văleni, au dotat primul laborator informatic din judeţ, au făcut o sală de gimnastică, au reabilitat şcoala din Văleni şi au construit parcuri de joacă în Pădureni, Ivăneşti şi Văleni.
Situată la şase kilometri de Huşi, comuna Pădureni este singura din judeţ unde există o piscină a comunităţii locale. Realizată în 2008, investiţia a fost amortizată numai din banii de bilete, în trei ani. Costul intrării este 5 lei, iar recordul celor care au venit într-o singură zi la bazin a fost de 830 de persoane.
„Nu a fost şi nu este niciun moft această piscină. Ideea o aveam de foarte multă vreme, încă de dinainte de Revoluţie, după ce am observat că tinerii se duc pe la iazuri neamenajate din comună, unde se mai întâmplau şi tragedii. Acum putem spune că această piscină aduce şi profit pentru comună, cu care putem realiza alte investiţii”, susţine primarul Temistocle Diaconu.
Pe lângă acest bazin, pe cele şase hectare ale Primăriei din zona centrală a satului-reşedinţă au fost amenajate un lac de agrement, o zonă de echitaţie, un parc rustic de agrement „Grădina Amintirilor”, un teren de sport cu nocturnă.
Cea mai nouă investiţie este Muzeul Satului „Casa bunicilor”, o gospodărie ţărănească cu curte şi casă tipică zonei Pădureni.
„Acest muzeu, dotat cu obiecte aduse de localnici, este un loc de istorie locală, un univers al comunei. Oamenii sunt solidari şi oferă tot felul de obiecte de uz casnic, lucrul pământului, meşteşuguri. Occidentul ne învaţă să le preţuim şi este păcat să nu o facem, din moment ce le avem”, afirmă primarul Diaconu.
În acest an, edilul din Pădureni şi-a propus să construiască şi un sat de vacanţă, cu 36 de locuri de cazare, prin care să ofere posibilitatea turiştilor să viziteze comuna şi întreaga zonă.
Încă din anul 2005, primarul din Pădureni a început să acceseze fondurile europene, mai întâi cele de preaderare SAPARD şi PHARE. Astfel, s-a asfalt un drum comunal de 4,7 kilometri între Pădureni şi Davideşti, s-au realizat canalizarea şi staţia de epurare în Pădureni şi Ivăneşti, s-a implementat sistemul de colectare selectivă a deşeurilor în toate cele şapte sate ale comunei şi s-a construit un centru de zi de tip after school pentru 30 de copii aflaţi în dificultate.
De asemenea, cu fonduri de la Banca Europeană de Investiţii a fost extinsă şi modernizată Şcoala Gimnazială Pădureni, s-au reabilitat dispensarul medical, farmacia, cabinetul stomatologic, Centrul Cultural, Biblioteca Comunală şi Teatrul de Vară, cu o capacitate de 1.560 de locuri.
„Totul facem în regie proprie. La câtă treabă avem, sâmbăta şi duminica ne cam încurcă”
Cu excepţia lucrărilor mari, de infrastructură, investiţiile din Pădureni au fost realizate în regie proprie. Primarul a înfiinţat un serviciu public de gospodărie comunală, cu 11 angajaţi, pe care l-a dotat cu buldoexcavator, autogreder, autospeciale de ambulanţă şi pompieri aduse din Franţa, tractor cu remorcă şi, poate cel mai important, un atelier mecanic, un gater şi un atelier de tâmplărie.
„Acest serviciu se ocupă de întreţinerea instituţiilor publice, de transport şcolar, de întreţinerea reţelelor de apă şi canalizare, de cele 15,5 hectare de spaţii verzi amenajate în comună în jurul instituţiilor. Însă tot ce vedeţi în comună este făcut după gândirea mea. Am un biblioraft întreg cu schiţele la toate investiţiile pe care le vedeţi în comună. Eu le explic angajaţilor ce trebuie să facă şi ei le pun în practică. Totul este făcut în regie proprie, de la garduri şi bănci, până la rigole şi poduri. Atunci când ne vin lemnele de foc pentru iarnă, întâi selectăm lemnul pentru construcţii. Deci se pot face multe prin autogospodărire, fără fonduri europene sau pomeni de la Guvern. Şi este foarte mult de lucru. Chiar glumeam cu angajaţii în Primărie şi le spuneam că, la câtă treabă avem, sâmbăta şi duminica ne cam încurcă”, explică primarul Temistocle Diaconu.
Edilul din Pădureni susţine că este nevoit să se descurce pentru a moderniza şi întreţine comuna cu bugetul propriu, unul mic, de doar 3,2 milioane de lei pe an, în condiţiile în care nu are agenţi economici importanţi. Cei mai mari angajatori sunt două ateliere de încălţăminte, în care muncesc 16 angajaţi.
Ajuns la finalul celui de-al şaselea mandat, merit pentru care a primit şi distincţia de „primar de şase stele” din partea Asociaţiei Comunelor din România, Temistocle Diaconu nu se gândeşte să se retragă de la conducerea Primăriei Pădureni. Îşi doreşte să mai realizeze aducţiunile cu apă în Rusca şi Leoşti şi să termine anul acesta pietruirea tuturor uliţelor din cele şapte sate componente ale comunei.
De asemenea, vrea să construiască un centru pentru persoane de vârsta a treia şi o piaţă agroalimentară şi să asfalteze cei 3,5 kilometri de drum dintre Pădureni şi Rusca, investiţie cu care ar finaliza asfaltarea tuturor drumurilor de legătură dintre satele componente.
„Cea mai tristă ar fi despărţirea de oameni. M-am legat de echipa de la Primărie, cu unii dintre angajaţi lucrând de zeci de ani. Am şi o tristeţe în suflet, aceea că nu am timp să trec pe la oameni şi să stau cu ei la un pahar de vin. Am şi unele remuşcări: nu mi-am dat seama când au îmbătrânit părinţii şi când au crescut copiii. Însă sunt mulţumit sufleteşte că am făcut un renume din comună. Dacă aş avea fonduri, nu aş dormi nici noaptea”, mărturiseşte Temistocle Diaconu.
Primarul din Pădureni are şi mulţumirea că a reuşit, în această zonă săracă a ţării, să schimbe mentalitatea oamenilor şi să-i determine să facă lucruri bune.
„Principala mea preocupare a fost comuna. Nu am avut timp de afaceri şi nu am putut să-mi fac proprietăţi. Nu pentru că nu ar trebui, dar, ca primar, nu ai timp pentru că sunt atâtea de făcut, zilnic. Nu este o lozincă. Comunitatea aşteaptă să înnoieşti cât mai mult şi, de aceea, exigenţa este firească. De exemplu, dacă într-un sat ai apă, vor şi ceilalţi, pentru că sunt din aceeaşi comună. Omul îşi doreşte să fie în rândul celor civilizaţi, ceea ce este firesc. Asta înseamnă apă şi drumuri, cu prioritate, învăţământ, sănătate, instituţii de cultură şi de cult. Dacă vrei să vezi o comunitate, întâi du-te şi uită-te cum arată cimitirul. Asta dovedeşte dacă ai sau nu respect faţă de înaintaşii tăi. În altă ordine de idei, strădania mea a fost să atrag admiraţia pentru comunitatea noastră. Am satisfacţia şi onoarea să vină primari, consilii locale, chiar şi din Republica Moldova, să vadă cum se face administraţie. Ce stimul mai bun ar putea fi pentru a continua?”, se întreabă primarul Temistocle Diaconu.
După un interimat de doi ani, Temistocle Diaconu a câştigat primul mandat de primar în 1992, ca independent, iar apoi, în 1995, s-a înscris în PDSR. De atunci, nu a mai schimbat culoarea politică şi, în 5 iunie, candidează pentru al şaptea mandat din partea PSD. În cursa electorală din Pădureni s-au înscris alţi trei candidaţi, de la PNL, ALDE şi FDIN.
