Terenurile care nu vor fi prelucrate de proprietari vor fi administrate de autoritățile publice locale. Acestea vor avea dreptul să le dea în arendă altor persoane. Prevederile sunt stipulate în proiectul noului Cod funciar.
De asemenea, sunt prevăzute reglementări ce țin de arenda terenurilor agricole. Astfel, se propune ca plata pentru arendă a terenurilor agricole să se stabilească prin negocieri de către părți.
În scopul consolidării terenurilor agricole, reducerii costurilor de înregistrare a contractelor de arendă, respectării dreptului de preemțiune și ca să fie opozabil terțelor, contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen de până la 5 ani inclusiv se va înregistra la primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile şi alte bunuri agricole. Cel pe un termen mai mare de 5 ani se va înregistra la oficiul cadastral teritorial. Se propune ca termenul de arendă să fie de cel puțin 3 ani și cel mult 30 ani.
Totodată, a fost inclus un articol unde este reglementată transmiterea terenurilor proprietate privată în arendă de către autoritatea publică locală. Se propune ca în cazul în care proprietarul terenului agricol nu cultivă terenul mai mult de doi ani de zile succesivi, conform prevederilor reglementate în proiectul Codului, autoritatea publică locală să aibă dreptul de a administra terenul agricol, dispunând arendarea lui, în baza unor condiţii.
Proprietarul terenului va fi somat în scris că în termen de trei luni să ia măsurile necesare pentru folosirea terenului conform modurilor de folosință reglementate în proiectul Codului funciar. În cazul în care somaţia va rămâne fără efect, autoritatea publică locală (consiliul local) va decide transmiterea acestui teren în arendă pentru un termen de maxim cinci ani în funcție de cauza neprelucrării terenului de către proprietar. De asemenea, se propune ca proporţia plăţii de arendă, ce se cuvine proprietarului terenului, să fie de circa 70% din plata arendei, iar 30% va fi achitată autorității publice locale pentru cheltuieli administrative și motivarea acestora.
Administrarea terenului agricol de către autorităţile publice locale nu va fi un impediment pentru înstrăinarea sau constituirea altor drepturi reale de către proprietar. Proprietarul sau dobânditorii legali pot în orice moment, printr-o declaraţie scrisă adresată autorităţilor publice locale, să-şi întoarcă dreptul de a administra terenul agricol. Contractele de arendă vor fi opozabile până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate. Autorii inițiativei consideră că astfel nu vor fi lăsate în paragină terenurile agricole și nu vor afecta terenurile adiacente cu buruiene și vătămători.
Persoanele ce au activat în gospodăriile agricole, în conformitate cu prevederile art. 12 al Codului funciar nr. 828 din 25 decembrie 1991, au fost împroprietăriţi cu terenuri agricole. Drept rezultat, terenurile agricole au fost divizate în mai multe parcele, având configuraţii şi amplasamente necorespunzătoare practicii unei agriculturi competitive în condiţiile economiei de piaţă. Din această cauză proprietarii de terenuri agricole practică o agricultură ineficientă, orientându-se nu spre producerea producţiei competitive pe piaţă, dar pentru îndestularea necesităţilor proprii.
Autorii proiectului susțin că pentru a crea condiţii favorabile, a încuraja persoanele ce doresc să practice o agricultură competitivă de a consolida terenurile agricole, crearea unor exploataţii agricole ce ar da posibilitatea de a aplicare a tehnologiilor performante, este necesar de a consolida terenurile agricole. Nivelul de fragmentare a terenurilor cu destinaţie agricolă a suferit schimbări minimale fiind practic aceleaşi ca după finalizarea reformei de privatizare.
Suprafaţa medie a unei parcele de teren, conform datelor Biroului Național de Statistică, este de 0,85 ha. Zona centrală a ţării este fragmentată cel mai mult, suprafaţa minimă a parcelei este de 0,29 ha în raionul Străşeni.
De asemenea, se precizează că în cadrul procesului de consolidare sunt mai multe obstacole ce ar stopa procesul. Cauzele principale sunt următoarele: problema costurilor serviciilor notariale şi taxei de stat la autentificarea notarială a contractelor de înstrăinare a terenurilor agricole (vânzare – cumpărare, schimb, donaţie) şi înregistrării acestora la oficiile cadastrale. Taxele sunt mari.
O altă problema sunt parcelele ce sunt amplasate în cadrul sectoarelor de teren consolidate şi proprietarii acestora nu doresc să le prelucreze sau să efectueze tranzacţii funciare cu acestea, creând astfel impedimente persoanei ce a consolidat majoritatea parcelelor adiacente. În acest caz nu există o modalitate simplă, rapidă și necostisitoare pentru ca un proprietar de teren să-şi schimbe sau să-şi vândă parcela de teren unui alt proprietar privat. Din aceste considerente se propune ca consolidarea terenurilor agricole să poată fi executată cu acordul a cel puţin 70% din proprietarii terenurilor implicate în procesul de consolidare sau de proprietarii care deţin cel puţin 80% din suprafeţele acestor terenuri.
Totodată, este necesar să fie respectate următoarele condiţii:
- consolidarea terenurilor să asigure o exploatare mai eficientă a terenurilor de până la consolidare;
- există acordul persoanelor a căror interese pot fi atinse în urma consolidării terenurilor (creditorii ipotecari, arendaşii, etc);
- în urma procedurii de consolidare nu se va micşora în mod substanţial valoarea unor terenuri;
- consolidarea nu va afecta condiţiile de activitate economică a proprietarilor sectoarelor de teren adiacente, ne implicate în procesul de consolidare.
De asemenea, se propune ca proprietarul, care nu este de acord cu consolidarea terenurilor, să fie strămutat, atribuindu-se un teren echivalent cu cel deţinut până la consolidare.
Autor: Victoria Zaharia
