Cutreierând mai multe țări a înțeles că nicăieri nu este mai bine decât acasă, iar la rugămintea consătenilor a candidat la funcția de primar în satul Aluatu, raionul Taraclia. Anatolie Bobici este convins că dacă ar pune fiecare umărul, satul dar și statul ar putea să se dezvolte mult mai ușor.
Ați reușit să acumulați multe rezultate într-un singur mandat?
Anatolie Bobici: Dacă e să facem o comparație cu ceea ce a fost până la venirea mea în funcție, atunci schimbările sunt evidente. Nu critic pe nimeni, cred însă că eu am avut noroc și am reușit să investesc în ultimii doi ani în localitate o sumă destul de mare. Cu aproape cinci milioane de lei am reparat gimnaziul, am extins iluminatul stradal, am câștigat finanțări din proiectul SARD, LEADER, Middle. Am deschis un centru pentru bătrâni. Sunt convins că întotdeauna putem găsi soluții la problemele existente, păcat însă că oamenii de la sat au lăsat capul în jos, au pierdut speranța și tot mai rar ridică privirea pentru a vedea soarele. Noi, APL, cheltuim multă energie pentru a explica cetățenilor că avem viitor și posibilități de a schimba lucrurile.
Cetățenii care au plecat peste hotare participă la dezvoltarea localității?
Anatolie Bobici: Cu suportul celor care au migrat am reușit să îngrădim stadionul. A fost singura experiență de acest fel, eu încă nu eram primar și m-am implicat deoarece am și eu această experiență de trai peste hotare. Da, satul nostru este mic, dar e unul dintre cele mai vechi din zonă, datează din 1708. Școala a fost construită pentru 320 de elevi, grădinița are 160 de locuri, doar că după destrămarea Uniunii Sovietice localitatea noastră a fost comasată și a rămas fără fabricile de vin, de fapt, a rămas fără nimic.
Ați spus că ați fost peste hotare. Mulți preferă să rămână acolo, pe DVS ce v-a motivat să vă întoarceți?
Anatolie Bobici: Vizitele peste hotare le-am început în anii 89, când am făcut armata la nemți. De atunci și până recent am cutreierat nenumărate țări. Am văzut cum s-au dezvoltat Polonia, România, Cehoslovacia, care apoi au devenit Cehia și Slovacia. Totuși, întotdeauna mi-am dorit să mă întorc acasă, chiar și de la Chișinău am plecat la țară, deoarece acolo îmi găsesc echilibrul.
Ce vă leagă de CALM?
Anatolie Bobici: Observasem că mai mulți ani la rând localitatea mea nu a fost ajutată de către raion. La grădiniță era o sobă care încălzea cu lemne o singură grupă. În alte localități fuseseră instalate cazangerii noi cu gaz, apoi cu biomasă, dar aici nu s-a făcut nimic. Am început să studiez, am mers la raion, toți vorbeau, dar nimeni nu ne ajuta. Mâine-poimâine se termină primul mandat, dar de la Consiliul raional nimeni nu mi-a dat niciun leu pentru dezvoltarea localității. Datorită CALM-ului am acumulat multe cunoștințe, experiență, în afară de seminare am avut deplasări, am cunoscut foarte mulți primari. Astfel, am început să identific soluții la multe probleme. Conform statisticilor, foarte puține proiecte se implementează în raionul Taraclia. Eu lucrez cu CALM-ul și sunt mulțumit, deoarece mă adresez cu diverse probleme, inclusiv și cele legate de Cadastru. Să nu fi fost CALM-ul mi-ar fi fost mult mai greu să activez.
Vă mulțumim!
