Alexandru Ambros: „Nu este sistată activitatea , nu putem să sistăm absolut totul, astfel ne vom opri”

Mediul de afaceri a fost afectat de impactul pandemiei cu COVID-19 și are nevoie să se ajusteze într-un context absolut nou, fără precedent pentru Republica Moldova.

Zona Economică Liberă „Ungheni – Business” este situată la hotar cu România, formînd o fereastră deschisă spre Europa, ceea ce oferă un avantaj investiţional deosebit, cu condiţii favorabile de afaceri îndreptate spre UE. Primarul municipiului Ungheni, Alexandru Ambros spune că principalele frici ale antreprenorilor sunt legate de plata salariilor la timp, în contextul veniturilor ratate, plata impozitelor și alte taxe pentru că ei nu știu cum vor face față contractelor cu furnizorii.

Europa Liberă: Pentru că mulți agenți economici și-au sistat activitățile, este clar că în buget vor veni mai puține taxe, impozite. Dar ce probleme mai ridică acești reprezentanți ai mediului de afaceri?

Alexandru Ambros: „Cu siguranță că suma încasărilor în bugetul local din resursele proprii, nu mă refer acum la transferurile cu destinație specială sau generală care vin de la bugetul central, pentru că cu siguranță ele deja au scăzut, nu au cum să fie îndeplinite aceste încasări, pentru că agenții economici în mare parte și-au stopat activitatea. Desigur că agenții economici pun întrebări de felul: ce se va întâmpla cu taxele locale care au fost prognozate pentru ei? La ședința pe care am avut-o săptămâna trecută nu am putut să luăm anumite decizii, pentru că încă nu avem o situație clară. Am impresia că suntem totuși la început de pandemie aici la noi, în Moldova, dar vom lua anumite măsuri atât cu agenții economici, cât și cu persoanele fizice, în special cu persoanele vulnerabile. Sunt foarte multe voci care spun: cum să plătim serviciile comunale în momentul în care stăm acasă? Noi nu putem acum să scutim absolut toți oamenii de plata serviciilor comunale, asta ar însemna că noi pur și simplu vom îngropa niște întreprinderi care sunt vitale pentru oraș și în general pentru țară.

 

Ce înseamnă, de exemplu, că oamenii nu vor achita serviciile la apă sau pentru evacuarea deșeurilor? Întreprinderile respective au nevoie de aceste resurse pentru a oferi aceste servicii. Cu siguranță vom face următorul lucru, ceea ce am făcut și până acum, vom identifica persoanele cu adevărat vulnerabile, care într-adevăr nu au surse de existență, pe care nu are cine să le ajute și punctual anume acele persoane vor fi ajutate, dar nu vom face scutiri masive pentru toată populația din cauză că suntem în pandemie. Este foarte multă lume care ar putea să achite aceste servicii și achitarea în termen a acestor servicii este un act de responsabilitate civică corectă a oamenilor. De fapt, prin acest lucru ei contribuie ca această pandemie până la urmă să fie încetinită, să dăm posibilitate sistemului nostru medical să reziste până la urmă.”

Europa Liberă: Ungheniul este în imediata vecinătate a hotarului moldo-român. Unii își puneau întrebarea dacă există persoane care au activități peste Prut, ce se întâmplă în această situație?

Alexandru Ambros: „La momentul actual aceste persoane nu-și pot desfășura activitatea de muncă, pentru că intrarea în țară le este permisă doar cetățenilor cu cetățenie moldovenească, o ieșire din țară la fel ar fi permisă, dar cu niște scopuri absolut exacte, dar în momentul în care acești cetățeni trebuie să se întoarcă din România în Republica Moldova, ei deja trebuie să completeze fișa epidemiologică și să stea 14 zile în autoizolare, ceea ce înseamnă că nicidecum nu pot traversa în mod regulat, zi la zi, această frontieră. La fel există și așa cazuri că avem cetățeni care activează în municipiul Ungheni, dar trăiesc în municipiul Iași și acești cetățeni la fel ori sunt acum opriți în România, ori sunt în Moldova și, respectiv, nu pot să facă naveta, așa cum o făceau în regim normal. Eu vreau să vă spun că orașul Ungheni este poate mai deosebit de alte localități prin faptul că noi avem Zonă Economică Liberă, sunt întreprinderi mixte, sunt întreprinderi cu capital străin la care piața de desfacere nu este Republica Moldova, dar sunt alte piețe, inclusiv piețele Uniunii Europene și noi în Zona Economică Liberă avem peste 3 mii de angajați. Deci, cea mai mare întreprindere cu capital american, Lear Corporation, și-a sistat activitatea acum 5 zile. Apropo, și-a sistat activitatea și este un exemplu cum trebuie să-ți protejezi angajații și cum trebuie să ai grijă de ei și cum trebuie să le asiguri toate măsurile de precauție. Ei și-au sistat activitatea pentru două săptămâni, pentru că există anumite probleme cu livrările de marfă, cu importul materiei prime și cu exportul produsului finit.

 

Pe moment, în Zona Economică Liberă avem 9 întreprinderi, în total activează 890 de angajați, deci circa 900 de angajați sunt în Zona Economică Liberă, la aceste 9 întreprinderi, se întreprind toate măsurile de precauție, pentru ca ei să fie asigurați din punctul de vedere al protecției sănătății și aceste întreprinderi își prelungesc activitatea, pentru că activitatea lor nu a fost sistată. Foarte multă lume întreabă: de ce în se Zona Economică lucrează? Le răspund foarte clar: pentru că nu este sistată activitatea întreprinderilor de producere, nu este sistată activitatea anumitor instituții de prestări servicii, nu putem să sistăm absolut totul, astfel ne vom opri. Dl prim-ministru a spus foarte corect: „Oameni buni, ori ne doboară virusul, ori ne va doborî sărăcia”. Păi, ca cineva să stea acasă, altcineva trebuie să muncească, doar că celor care muncesc patronii trebuie, indiferent că-s instituții publice sau îs instituții private, trebuie să asigure protecția angajaților care lucrează.”

Europa Liberă: Care ar fi lecțiile pe timp de coronavirus?

Alexandru Ambros: „Societatea noastră nu este pregătită actualmente să facă față imediat acestor lucruri poate așa cum ar trebui să facă, și nu doar noi nu suntem pregătiți. Uitați-vă că țările Uniunii Europene, țări foarte dezvoltate și uitați-vă cât de greu se descurcă în astfel de situații. Lucrul acesta pune un mare semn de întrebare. Eu ca primar al municipiului Ungheni sunt și președinte al Comisiei situații excepționale municipale, în cei 13 ani de activitate, noi am avut foarte multe traininguri, manevre, când se simula o anumită situație sau alta, dar erau situații în care era un fel de simulare, un fel de luare de decizii ș.a.m.d. Practic, pentru mine este a doua situație după inundațiile din 2008-2010, când nu era nici un fel de training, dar era o situație reală în care a trebuit să facem față și aceasta este a treia situație în care ne întâlnim cu un pericol real, în care ședințele Comisiei situații excepționale nu sunt formale, cu un proces-verbal pregătit din timp ș.a.m.d., dar sunt o discuție foarte sinceră cu membrii Comisiei situații excepționale.

Deci încercăm să găsim anumite soluții ca să diminuăm consecințele răspândirii acestui virus. Ceea ce pot să menționez: părțile slabe în momentul respectiv, nu vreau să intru în sistemul nostru spitalicesc, pentru că nu este domeniul nostru și mă închin în fața tuturor medicilor care fac față acestei provocări, dar există structuri care nu sunt subordonate Primăriei municipiului Ungheni, așa cum este, de exemplu, Direcția centrului de sănătate publică, care, din păcate, nu poate să facă față lucrurilor nu din cauză că nu sunt specialiști buni, ei sunt specialiști extraordinari, dar dotarea nu este cea cuvenită și numărul de angajați este absolut insuficient. Ne-am adresat direct la ei și i-am rugat ca să delege persoane care știu ce înseamnă epidemiologie la locurile de muncă, acolo unde activitatea nu a fost sistată, ca să verifice dacă sunt suficiente toate măsurile de precauție pe care le iau șefii întreprinderilor pentru angajații cu care lucrează. Ei nu se pot deplasa, pentru că pur și simplu nu au angajați. Deci, nu putem să învinuim acești oameni. Pe viitor sistemul trebuie regândit.

Centrul de sănătate publică trebuie suplinit cu cadre ca să putem face față acestor lucruri. Noi pe moment ne concentrăm doar pe oamenii care au intrat în țară, care prezintă un potențial pericol, ar putea să nu prezinte, din moment ce au stat în izolare și nu s-a manifestat nimic, dar poate insuficient ne gândim la oamenii cei care sunt nevoiți să lucreze. Spuneți-mi, ce se poate întâmpla, de exemplu, Doamne ferește, dacă la întreprinderea „Apă-Canal” Ungheni s-ar îmbolnăvi un număr mare de oameni, de exemplu, oameni care lucrează la laborator și nu pot fi înlocuiți, cei care iau analize din oră în oră, sau la Stația de tratare a apei, în funcții-cheie ș.a.m.d. Deci ne-am putea pomeni într-o situație foarte complicată. Oamenii aceștia trebuie foarte bine protejați și, în cazul acesta, ei trebuie consultați, este de concentrația cuvenită soluția cu care se face dezinfectarea sau nu sau poate trebuie schimbată una pe alta. Noi acum ne-am adresat la Centrul de sănătate publică și ei ne-au dat niște recomandări și pentru aceasta le sunt foarte recunoscător. Le-am zis: „Am nevoie să-și spuneți cu ce să dezinfectez partea corosabilă și trotuarele, cu ce să dezinfectez intrările în scări, cu ce să dezinfectez mobilierul urban” ș.a.m.d. Și ei au făcut eforturi și mi-au dat această informație.”

Europa Liberă: Știu că era și o problemă că nu neapărat primăria duce evidența celor plecați și celor reveniți în localitate, dar acum vă preocupă inclusiv această problemă. Municipiul Ungheni este ferit deocamdată de cazuri de infectare cu coronavirus, dar cât de mult trebuie să stăpâniți această situație – cine vine, cine pleacă?

Alexandru Ambros: „În localitățile mici este mult mai simplu să duci evidența celor care vin și care pleacă, pentru că într-o localitate rurală normal că oamenii se cunosc mult mai bine, într-un oraș unde avem circa 40 de mii de locuitori lucrul acesta este mai complicat, dar cifre noi avem, pe raion la moment avem 890 de persoane care se află la domiciliu în autoizolare, acea autoizolare de 14 zile, pe orașul Ungheni avem 292 de persoane. Cei care au completat fișa epidemiologică sunt luați la evidență de medicii de familie pentru a se găsi la loc, locul de trai. Eu aș presupune că, cu siguranță, numărul lor ar putea fi mai mare, pentru că la început nu completau toți fișele acestea epidemiologice, doar cei care veneau din anumite țări, cum este Italia, cum este Franța, cum este Spania, mai târziu s-a introdus și Germania. La momentul de față chiar și cei care vin din România trebuie să completeze această fișă, de aceea nu zic că cei de la frontieră nu și-au făcut datoria, nu. Indicațiile au venit gradual, pe rând, deci în fiecare zi ei au primit indicații noi și s-au conformat acestor indicații. De aceea, s-ar putea întâmpla că au trecut unii frontiera fără ca să completeze această fișă din cauză că nu li s-a cerut, pentru că la momentul acela ei veneau din zonele unde nu era obligatoriu să completeze această fișă.”